محاولة قتل يسوع
(متى 26:1-5، لوقا 22:1-2، يوحنا 11:45-53)1 وقَبلَ الفِصحِ وعيدِ الفَطيرِ بِيَومَينِ، كانَ رُؤساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعةِ يَبحَثونَ كيفَ يُمسِكونَ يَسوعَ بِحيلَةٍ ليَقتُلوهُ. 2 إلاّ أنّهُم قالوا: «لا نَفعَلُ هذا في العيدِ، لِئلاّ يَقَعَ اَضطِرابٌ في الشّعبِ».
امرأة تسكب الطيب على يسوع
(متى 26:6-13، يوحنا 12:1-8)3 وبَينَما يَسوعُ في بَيتِ عَنيا، عِندَ سِمعانَ الأبرصِ، يتَناولُ الطّعامَ، جاءَتِ اَمرأةٌ بِيَدِها قارورَةُ طِيبٍ غالي الثَمَنِ مِنَ النارِدينِ النّقيّ، فكسَرَتِ القارورَةَ وسكَبَتْهُ على رأسِهِ. 4 فاَستاءَ بَعضُ الحاضِرينَ وقالوا في ما بَينَهُم: «ما هذا الإسرافُ في الطّيبِ؟ 5 كانَ يُمكِنُ بَيعُهُ بأكثرَ من ثلاثِ مئَةِ دينارٍ تُوزّعُ على الفُقراءِ!» وأخذوا يَلومونَ المرأةَ.
6 فقالَ يَسوعُ: «اَترُكوها، لماذا تُزعِجونَها؟ هذا عمَلٌ صالِحٌ عَمِلَتهُ لي. 7 فالفُقراءُ عِندَكُم في كُلّ حينٍ، ومتى أرَدتُم تَقْدِرونَ أنْ تُحسِنوا إليهِم. وأمّا أنا، فلا أكونُ في كُلّ حينٍ عِندَكُم. 8 وهذِهِ المرأةُ عَمِلَت ما تَقدِرُ علَيهِ، فسكَبَتِ الطّيبَ على جَسَدي لِتُهَيّئَهُ للدّفنِ. 9 الحقّ أقولُ لكُم: أينَما تُعلَنُ البِشارَةُ في العالَمِ كُلّهِ، يُحدّثُ أيضًا بِعَمَلِها هذا، إِحياءً لذِكرِها».
خيانة يهوذا
(متى 26:14-16، لوقا 22:3-6)10 وذهَبَ يَهوذا أسخريوط، أحَدُ التلاميذِ الاثنَي عشَرَ، إلى رُؤساءِ الكَهنَةِ ليُسلِمَ إليهِم يَسوعَ. 11 ففَرِحوا لكلامِهِ، ووَعَدوهُ بأنْ يُعطوهُ مالاً. فأخَذَ يَتَرقّبُ الفُرصَةَ ليُسْلِمَهُ.
عشاء الفصح مع التلاميذ
(متى 26:17-25، لوقا 22:7-14،لوقا 21-23، يوحنا 13:21-30)12 وفي أوّلِ يومٍ مِنْ عيدِ الفَطيرِ، حينَ تُذبَحُ الخِرافُ لِعَشاءِ الفِصحِ سألَهُ تلاميذُهُ: «إلى أينَ تُريدُ أنْ نَذهَبَ لِنُهَيّئَ لكَ عَشاءَ الفِصحِ لِتأكُلَهُ؟» 13 فأرسَلَ اَثنينِ مِنْ تلاميذِهِ وقالَ لهُما: «اَذهَبا إلى المدينةِ، فيُلاقِيكُما رَجُلٌ يَحمِلُ جَرّةَ ماءٍ فاَتبَعاهُ. 14 وعِندَما يَدخُلُ بَيتًا قولا لِربّ البَيتِ: يقولُ المُعَلّمُ: أينَ غُرفَتي التي آكُلُ فيها عَشاءَ الفِصحِ معَ تلاميذي؟ 15 فيُريكُما في أعلى البَيتِ غُرفَةً واسِعةً مَفروشَةً مُجهّزةً، فهيّئاهُ لنا هُناكَ». 16 فذَهبَ التّلميذانِ ودَخلا المدينةَ، فوَجدا كما قالَ لهُما وهَيّأا عَشاءَ الفِصحِ.
17 ولمّا كانَ المساءُ، جاءَ معَ تلاميذِهِ الاثنَي عشَرَ. 18 وبَينَما هُم جالِسونَ لِلطعامِ، قالَ يَسوعُ: «الحقّ أقولُ لكُم: واحدٌ مِنكُم سيُسلِمُني، وهوَ يأكُلُ مَعي».
19 فحَزِنَ التلاميذُ وأخَذوا يَسألونَهُ، واحدًا فواحدًا: «هل أنا هوَ؟» 20 فقالَ لهُم: «هوَ واحدٌ مِنَ الاثنَي عشَرَ، وهوَ الذي يَغمِسُ يدَهُ في الصّحنِ مَعي. 21 واَبنُ الإنسانِ سيَموتُ كما جاءَ عَنهُ في الكُتُبِ المُقَدّسَةِ، ولكِنّ الويلَ لِمنْ يُسلمُ اَبنَ الإنسانِ! كانَ خيرًا لَهُ أنْ لا يولَدَ».
عشاء الرب
(متى 26:26-30، لوقا 22:14-20، كورنثوس الأول 11:23-25)22 وبَينَما هُم يأكُلونَ، أخَذَ خُبزًا وبارَكَ وكَسَرهُ وناوَلَهُم وقالَ: «خُذوا، هذا هوَ جَسَدي».
23 وأخذَ كأسًا وشكَرَ وناوَلَهُم، فشَرِبوا مِنها كُلّهُم، 24 وقالَ لهُم: «هذا هوَ دَمي، دمُ العَهدِ الذي يُسفَكُ مِنْ أجلِ أُناسٍ كَثيرينَ. 25 الحقّ أقولُ لكُم: لا أشرَبُ بَعدَ الآنَ مِنْ عَصيرِ الكرمَةِ، حتى يَجيءَ يومٌ فيهِ أشرَبُهُ جديدًا في مَلكوتِ اللهِ».
26 ثُمّ سَبّحوا وخرَجوا إلى جبَلِ الزّيتُونِ.
يسوع ينبئ بإنكار بطرس
(متى 26:31-35، لوقا 22:31-34، يوحنا 13:36-38)27 فقالَ لهُم يَسوعُ: «ستَترُكوني كُلّكُم، لأنّ الكِتابَ يقولُ: سأَضرِبُ الرّاعي، فتَتَبدّدُ الخِرافُ. 28 ولكِنْ بَعدَ قيامتي أسبُقُكُم إلى الجَليلِ». 29 فقالَ لَهُ بُطرُسُ: «لَو تَركوك كُلّهُم، فأنا لَنْ أترُكَكَ!» 30 فأجابَهُ يَسوعُ: «الحقّ أقولُ لكَ يا بُطرُسُ: اليومَ، في هذِهِ الليلةِ، قَبلَ أنْ يَصيحَ الدّيكُ مرّتَينِ، تُنكِرُني ثلاثَ مرّاتٍ». 31 فأصرّ بُطرُسُ على قولِهِ: «لا أُنكِرُكَ وإنْ كانَ علَيّ أنْ أموتَ مَعكَ!» وهكذا قالَ التلاميذُ كُلّهُم.
يسوع يصلي في جتسيماني
(متى 26:36-46، لوقا 22:39-46)32 وجاؤُوا إلى مكانٍ اَسمُهُ جَتْسِيماني، فقالَ لِتلاميذِهِ: «اَقعُدوا هُنا، بَينَما أنا أُصَلّي».
33 وأخَذَ مَعهُ بُطرُسَ ويَعقوبَ ويوحنّا، وبَدأَ يشعُرُ بالرّهبَةِ والكآبَةِ. 34 فقالَ لهُم: «نَفسي حَزينةٌ حتى الموتِ. اَنتَظِروا هُنا واَسهَروا!» 35 واَبتَعدَ قليلاً ووقَعَ إلى الأرضِ يُصلّي حتى تَعبُرَ عَنهُ ساعَةُ الألَمِ، إنْ كانَ مُمكِنًا. 36 فقالَ: «أبي، يا أبي! أنتَ قادِرٌ على كُلّ شيءٍ، فأبْعِدْ عَنّي هذِهِ الكأسَ. ولكِنْ لا كما أنا أُريدُ، بَلْ كما أنتَ تُريدُ».
37 ورَجَعَ فوَجدَهُم نِيامًا، فقالَ لبُطرُسَ: «أنائمٌ أنتَ يا سِمْعانُ؟ أما قَدِرتَ أنْ تَسهَرَ ساعةً واحدةً؟ 38 اَسهَروا وصَلّوا، لِئَلاّ تقَعوا في التّجربَةِ. الروحُ راغبةٌ ولكِنّ الجسَدَ ضَعيفٌ».
39 واَبتَعَدَ ثانيةً وصَلّى، فرَدّدَ الكلامَ ذاتَهُ. 40 ورَجَعَ أيضًا فوجَدَهُم نيامًا، لأنّ النّعاسَ أثقَلَ جُفونَهُم وحاروا بِماذا يُجيبونَهُ.
41 ورجَعَ في المرّةِ الثالثةِ وقالَ لهُم: «أنيامٌ بَعدُ ومُستريحونَ؟ يكفي! جاءَتِ السّاعةُ. ها هوَ اَبنُ الإنسانِ يُسلّمُ إلى أيدي الخاطِئينَ. 42 قوموا نَنْصرِف! اَقترَبَ الذي يُسَلّمُني!»
اعتقال يسوع
(متى 26:47-56، لوقا 22:47-53، يوحنا 18:3-12)43 وبَينَما هوَ يتكَلّمُ، وصَلَ يَهوذا، أحدُ التلاميذِ الاثني عشَرَ، على رأسِ عِصابةٍ تَحمِلُ السّيوفَ والعِصِيّ، أرسَلَها رُؤساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعةِ والشّيوخُ. 44 وكانَ الذي أسلَمَهُ أعطاهُم علامَةً قالَ: «هوَ الذي أُقَبّلُهُ، فأمسِكُوهُ وخُذوهُ في حِراسةٍ شديدةٍ».
45 ولمّا وصلَ يَهوذا، دنا في الحالِ إلى يَسوعَ وقالَ لَهُ: «يا مُعَلّمُ!» وقَبّلَهُ. 46 فألقَوا أيديَهُم علَيهِ وأمسَكوهُ. 47 فاَستَلّ أحدُ الحاضِرينَ سيفَهُ، وضرَبَ خادِمَ رئيسِ الكَهنَةِ فقَطَعَ أُذنَهُ. 48 وقالَ لهُم يَسوعُ: «أعلى لِصّ خَرجتُم بسُيوفٍ وعِصِيّ لِتأخُذوني؟ 49 كُنتُ كُلّ يومٍ بَينَكُم أعلّمُ في الهَيكَلِ فما أمسكتُموني، ولكِنْ حدَثَ هذا لِتَتِمّ الكُتُبُ المُقدّسةُ».
50 فتَركوهُ كُلّهُم وهَربوا. 51 وتَبِعَهُ شابّ لا يلبَسُ غيرَ عَباءَةٍ على عُريِهِ، فأمسكوهُ. 52 فتَركَ عباءَتَهُ وهرَبَ عُريانًا.
يسوع في مجلس اليهود
(متى 26:57-68، لوقا 22:54-55،لوقا 63-71، يوحنا 18:13-14،يوحنا 19-24)53 وأخَذوا يَسوعَ إلى رَئيسِ الكَهنَةِ، فاَجتَمعَ رُؤساءُ الكَهنَةِ والشّيوخُ ومُعَلّمو الشّريعةِ كُلّهُم. 54 وتَبِعَهُ بُطرُسُ عَنْ بُعدٍ إلى دارِ رَئيسِ الكَهنَةِ، فدَخَلَ وقعَدَ معَ الحَرَسِ يتَدَفّأُ عِندَ النّارِ. 55 وكانَ رُؤساءُ الكَهنَةِ وجميعُ أعضاءِ المَجلِسِ يَطلُبونَ شَهادَةً على يَسوعَ ليَقتُلوهُ فلا يَجدونَ، 56 لأنّ أُناسًا كَثيرينَ شَهِدوا علَيهِ زُورًا فتَناقَضَت شَهاداتُهُم. 57 فقامَ بَعضُهُم وشَهِدوا علَيهِ زُورًا، قالوا: 58 «نَحنُ سَمِعناهُ يَقولُ: سأهدِمُ هذا الهَيكَلَ المَصنوعَ بالأيدي، وأبني في ثلاثةِ أيّامٍ هَيكَلاً آخَرَ غَيرَ مَصنوعٍ بالأيدي». 59 وفي هذا أيضًا تناقَضَت شَهاداتُهُم.
60 فقامَ رَئيسُ الكَهنَةِ في وسَطِ المَجلِسِ وسألَ يَسوعَ: «أما تُجيبُ بِشيءٍ؟ ما هذا الذي يَشهَدونَ بهِ علَيكَ؟» 61 فظَلّ ساكِتًا، لا يَقولُ كَلِمةً. وسألَهُ رئيسُ الكَهنَةِ ثانيةً: «هل أنتَ المَسيحُ اَبنُ اللهِ المُبارَكِ؟» 62 فأجابَهُ يَسوعُ: «أنا هوَ. وسَتَرَونَ اَبنَ الإنسانِ جالِسًا عَنْ يَمينِ اللهِ القديرِ، وآتيًا معَ سحابِ السّماءِ!» 63 فشَقّ رَئيسُ الكَهنَةِ ثيابَهُ وقالَ: «أنَحتاجُ بَعدُ إلى شُهودٍ؟ 64 سَمِعتُم تَجديفَهُ، فما رأيُكُم؟» فحَكَموا علَيهِ كُلّهُم بأنّهُ يَستوجِبُ الموتَ.
65 وأخذَ بَعضُهُم يَبصُقونَ علَيهِ، ويُغَطّونَ وجهَهُ ويَلطِمونَهُ ويقولونَ لَه: «تَنَبّأْ». وتناولَهُ الحَرَسُ بالضّربِ.
بطرس ينكر يسوع
(متى 26:69-75، لوقا 22:56-62، يوحنا 18:15-18،يوحنا 25-27)66 وبَينَما بطرسُ في السّاحةِ السُفلى مِنَ الدّارِ، مَرّت جارِيةٌ مِنْ جواري رئيسِ الكَهنَةِ. 67 فلمّا رأَت بطرسَ يَتَدَفّأُ، نَظرَتْ إلَيهِ وقالَت لَهُ: «أنتَ أيضًا كُنتَ معَ يَسوعَ النّاصريّ!» 68 فأنكَرَ قالَ: «لا أعرِفُ ولا أفهَمُ ما تَقولينَ!» وخرَجَ إلى الدّهليزِ، فصاحَ الدّيكُ. 69 فرأَتْهُ الجارِيةُ، وأخذت تَقولُ لِلحاضرينَ: «هذا مِنهُم!» 70 فأنكرَ أيضًا. وبَعدَ قليلٍ، قالَ الحاضِرونَ لبطرسَ: «لا شكّ أنّكَ واحِدٌ مِنهُم، لأنّكَ مِنَ الجليلِ». 71 فأخَذَ يَلعَنُ ويَحلِفُ: «أنا لا أعرِفُ هذا الرّجُلَ الذي تَعنونَ». 72 وفي الحالِ صاحَ الدّيكُ مرّةً ثانيةً، فتَذكّرَ بطرسُ قولَ يَسوعَ: «قَبلَ أنْ يَصيحَ الدّيكُ مرّتَينِ، تُنكِرُني ثلاثَ مرّاتٍ». وأخذَ يَبكي.
Complotul împotriva lui Iisus şi ungerea sa în Betania
1 După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-L prindă şi să-L omoare, 2 dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.”
3 Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul Lui. 4 Unii s-au revoltat din pricina aceasta şi discutau între ei: „De ce s-a făcut aşa o risipă de mir? 5 Acest mir putea fi vândut cu peste trei sute de dinari şi banii să fie daţi săracilor.” Şi cârteau împotriva ei. 6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine. 7 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte mi-a uns trupul pentru înmormântare. 9 Adevărat vă spun, oriunde se va vesti evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”
Trădarea lui Iuda
10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la marii preoţi ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au făgăduit că îi vor da bani. Iar el căuta cum să-L dea în mâinile lor într-un moment potrivit.
12 Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?” 13 Şi a trimis pe doi din ucenicii Lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el. 14 Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia Mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii Mei? 15 Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.” 16 Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele. 17 Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece. 18 Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi Mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu Mine.” 19 Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?” 20 El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu Mine în vas. 21 Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.”
Instituirea Cinei Domnului
22 Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul Meu.” 23 A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el. 24 Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. 25 Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26 Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor.
27 Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris:
Voi bate păstorul
şi oile se vor risipi.
28 Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 29 Atunci Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.” 30 Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de Mine de trei ori.” 31 El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu Tine, eu nu mă voi lepăda de Tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi.
Iisus pe Muntele Măslinilor
32 Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-vă aici până ce Mă voi ruga.” 33 Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească. 34 Apoi le-a zis: „Sufletul Meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.” 35 Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta. 36 El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la Mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!” 37 Când a venit înapoi şi i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas? 38 Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 39 Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte. 40 Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă. 41 A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. 42 Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.”
Arestarea lui Iisus
43 Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni. 44 Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care Îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.” 45 Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi I-a zis: „Rabbi!” apoi L-a sărutat. 46 Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. 47 Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea. 48 Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să Mă prindeţi? 49 În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.” 50 Atunci toţi L-au părăsit şi au fugit.
51 Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna. 52 Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat.
Iisus în faţa Sinedriului
53 Iar pe Iisus L-au dus la marele preot. Acolo s-au strâns toţi preoţii de seamă, bătrânii şi cărturarii. 54 Petru a mers după El, ţinându-se departe, până ce a intrat înăuntru în curtea marelui preot. Şi s-a aşezat împreună cu slugile la foc ca să se încălzească. 55 Marii preoţi şi întreg sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L dea morţii. Dar nu găseau, 56 fiindcă mulţi dădeau mărturie mincinoasă împotriva Lui, iar mărturiile lor nu se potriveau. 57 Atunci s-au ridicat unii care au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: 58 „Noi L-am auzit pe acesta spunând: Eu voi distruge acest Templu făcut de mână şi după trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână omenească.” 59 Dar nici mărturiile lor nu se potriveau. 60 Atunci s-a ridicat marele preot în mijlocul lor şi L-a întrebat pe Iisus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva ta?” 61 Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” 62 Iisus i-a zis: „Eu sunt –
şi veţi vedea pe Fiul Omului
şezând de-a dreapta puterii
şi venind pe norii cerului. ”
63 Atunci marele preot şi-a rupt veşmântul şi a zis: „De ce mai avem nevoie de martori? 64 Aţi auzit blasfemia. Cum judecaţi?” Toţi L-au judecat ca vinovat de moarte. 65 Unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii, zicându-I: „Profeţeşte!” Iar slugile L-au luat apoi ca să Îl pălmuiască.
66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit la el una dintre slujnicele marelui preot. 67 Aceea, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.” 68 El a negat, zicând: „Nici nu-L ştiu, nici nu înţeleg ce spui.” Şi a ieşit afară, înaintea curţii. Atunci a cântat un cocoş. 69 Dar slujnica, văzându-l, a început din nou să spună celor ce erau acolo: „El este unul dintre aceia!” 70 Iar el iarăşi a negat. După puţin timp, cei ce erau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti unul din ei, fiindcă şi tu eşti galileean.” 71 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi voi.” 72 Şi imediat cocoşul a cântat a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus Iisus că: „Înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de Mine.” Şi a început să plângă.