يسوع يدخل أورشليم
(متى 21:1-11، لوقا 19:28-40، يوحنا 12:12-19)1 ولمّا قَرُبوا مِنْ أُورُشليمَ ووَصَلوا إلى بَيتِ فاجي وبَيتِ عَنيا، عِندَ جبَلِ الزّيتونِ، أرسَلَ يَسوعُ اَثنينِ مِنْ تلاميذِهِ 2 وقالَ لهُما: «اَذهَبا إلى القريَةِ التي أمامَكُما، وحالَما تَدخُلانِها تَجِدانِ جَحشًا مَربوطًا ما ركِبَ علَيهِ أحدٌ، فَحُلاّ رِباطَهُ وجيئا بِه. 3 وإنْ سألَكُما أحدٌ: لِماذا تَفعَلانِ هذا، فَقولا: الرّبّ مُحتاجٌ إليهِ، وسيُعيدُهُ إلى هُنا في الحالِ».
4 فذَهَبَ التِلميذانِ فوجَدا جَحشًا مَربوطًا عِندَ بابٍ على الطّريقِ، فحَلاّ رباطَهُ. 5 فسألَهُما بَعضُ الذينَ كانوا هناكَ: «ما بالُكُما تَحُلاّنِ رِباطَ الجحشِ؟» 6 فَقالا لهُم كما أوصاهُما يَسوعُ، فتَركوهُما. 7 فجاءَ التلميذانِ بالجحشِ إلى يَسوعَ، ووضَعا ثوبَيهِما علَيهِ فركِبَه. 8 وبَسَطَ كثيرٌ مِنَ النّاسِ ثيابَهُم على الطّريقِ، وقطَعَ آخرونَ أغصانًا مِنَ الحُقولِ. 9 وكانَ الذينَ يتَقَدّمونَ يَسوعَ والذينَ يَتْبعونَهُ يَهتِفُونَ: «المَجدُ للهِ! تبارَكَ الآتي باَسمِ الرّبّ. 10 تباركَتِ المَملكةُ الآتِيَةُ، مَملكةُ أبينا داودَ. المَجدُ في العُلى!»
11 ودخَلَ يَسوعُ أُورُشليمَ والهَيكَلَ، ونَظرَ كُلّ شيءٍ فيهِ. وكانَ الوَقتُ فاتَ، فخَرَجَ إلى بَيتِ عَنيا معَ التلاميذِ الاثنَي عشَرَ.
يسوع يلعن شجرة التين
(متى 21:18-19)12 ولمّا خَرَجوا في الغَدِ مِنْ بَيتِ عَنيا أحسّ بالجوعِ. 13 ورأى عَنْ بُعدٍ شجَرَةَ تِينٍ مُورِقَةً، فقَصَدها راجيًا أنْ يَجِدَ علَيها بَعضَ الثّمَرِ. فلمّا وصَلَ إليها، ما وجَدَ علَيها غَيرَ الوَرَقِ، لأنّ وَقتَ التِينِ ما حانَ بَعدُ. 14 فقالَ لها: «لا يأكُلْ أحَدٌ ثَمرًا مِنكِ إلى الأبدِ». وسَمِعَ تلاميذُهُ ما قالَ.
يسوع يطرد الباعة من الهيكل
(متى 21:12-17، لوقا 19:45-48، يوحنا 2:13-22)15 وجاؤُوا إلى أُورُشليمَ، فدخَلَ الهَيكَلَ وأخَذَ يَطرُدُ الذينَ يَبيعونَ ويَشتَرونَ فيهِ. وقَلَبَ مناضِدَ الصَيارِفَةِ ومَقاعِدَ باعَةِ الحَمامِ، 16 ومنَعَ كُلّ مَنْ يَحمِلُ بِضاعَةً أن يمُرّ مِنْ داخِلِ الهَيكَلِ. 17 وأخَذَ يُعلّمُهُم فيَقولُ: «أما جاءَ في الكِتابِ: بَيتي بيتُ صلاةٍ لِجَميعِ الأُمَمِ، وأنتُم جَعلتُموهُ مَغارةَ لُصوصٍ؟»
18 وسَمِعَ رُؤَساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعَةِ هذا الكلامَ، فتَشاوروا كيفَ يَقتُلونَهُ، وكانوا يَخافونَهُ لأنّ الشّعبَ كُلّهُ كانَ مُعجَبًا بِتَعليمِهِ. 19 وعِندَ المساءِ خَرَجوا مِنَ المدينةِ.
عبرة شجرة التين
(متى 21:20-22)20 وبَينَما هُمْ راجِعونَ في الصّباحِ، رأَوا شجَرَة التّينِ يابِسَةً مِنْ أصولِها. 21 وتَذكّرَ بُطرُسُ كلامَ يَسوعَ فقالَ لَهُ: «اَنظُرْ، يا مُعَلّمُ! التّينةُ التي لعَنْتَها يَبِسَت».
22 فقالَ لهُم يَسوعُ: «آمِنوا بِاللهِ. 23 الحقّ أقولُ لكُم: مَنْ قالَ لِهذا الجبَلِ: قُمْ واَنطَرِحْ في البحرِ، وهوَ لا يَشُكّ في قَلبِه، بَلْ يُؤمِنُ بِأنّ ما يقولُهُ سيكونُ، تَمّ لَهُ ذلِكَ. 24 ولِهذا أقولُ لكُم: كُلّ ما تَطلُبونَهُ في صَلواتِكُم، آمِنوا بأنّكُم نِلتُموهُ يَتِمّ لكُم. 25 وإذا قُمتُم لِلصلاةِ وكانَ لكُم شيءٌ على أحَدٍ فاَغفِروا لَهُ، حتى يغفِرَ لكُم أبوكُمُ الذي في السّماواتِ زلاّتِكُم. 26 [وإنْ كُنتُم لا تَغفِرونَ للآخرينَ، لا يَغفِرُ لكُم أبوكُمُ الذي في السّماواتِ زلاّتِكُم»].
السلطة المعطاة ليسوع
(متى 21:23-27، لوقا 20:1-8)27 ورجَعوا إلى أُورُشليمَ. وبَينَما هوَ يتمشّى في الهَيكَلِ، جاءَ إليهِ رُؤَساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعةِ وشُيوخُ الشّعبِ. 28 فقالوا لَهُ: «بأيّةِ سُلطَةٍ تَعمَلُ هذِهِ الأعمالَ؟ بل مَنْ أعطاكَ السّلطَةَ لِتَعمَلَها؟»
29 فأجابَهُم يَسوعُ: «وأنا أسألُكُم سُؤالاً واحدًا. أجيبوني، فأقول لكُم بأيّةِ سُلطَةٍ أعمَلُ هذِهِ الأعمالَ: 30 مِنْ أينَ ليوحنّا سُلطةُ المَعموديّةِ؟ أمِنَ السّماءِ أمْ مِنَ النّاسِ؟» 31 فقالوا في أنفُسِهِم: «إنْ قُلنا مِنَ اللهِ يَقولُ: فلِماذا ما آمنتُم بِه؟ 32 فهَلْ نَقولُ مِنَ النّاسِ؟» لكِنّهم كانوا يَخافونَ الشّعبَ، لأنّ الشّعبَ كُلّهُ كانَ مُقتَنِعًا بأنّ يوحنّا نَبيّ. 33 فأجابوا يَسوعَ: «لا نَعرِفُ!» فقالَ لهُم يَسوعُ: «وأنا لا أقولُ لكُم بأيّةِ سُلطَةٍ أعمَلُ هذِهِ الأعمالَ».
Intrarea lui Iisus în Ierusalim
1 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2 şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat mânzul unui asin, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3 Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.” 4 Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat. 5 Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?” 6 Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat. 7 Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el. 8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp. 9 Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii:
Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia care vine,
împărăţia părintelui nostru David!
Osana întru cei de sus!
11 Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat şi alungarea vânzătorilor din Templu
12 A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame. 13 Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor. 14 Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.
15 Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei. 16 Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. 17 Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris?
Casa Mea se va chema
casă de rugăciune pentru toate neamurile,
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari. ”
18 Şi marii preoţi şi cărturarii L-au auzit. Şi căutau cum să-L piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19 Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.
Credinţa şi rugăciunea
20 Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Iar Petru şi-a amintit şi I-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care L-ai blestemat!” 22 Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el. 24 De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi. 25 Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”
Autoritatea lui Iisus
27 Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului 28 şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?” 29 Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31 Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el? 32 Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet. 33 Şi I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”