شفاء الأبرص
(مرقس 1:40-45، لوقا 5:12-16)1 ولمّا نزَلَ يَسوعُ مِنَ الجبَلِ، تَبِعَتْهُ جُموعٌ كبيرةٌ. 2 ودَنا مِنهُ أبرَصُ، فسجَدَ لَه وقالَ: «يا سيّدي، إنْ أرَدْتَ فأنْتَ قادِرٌ أنْ تُطَهّرَني». 3 فمَدّ يَسوعُ يدَه ولَمَسهُ وقالَ: «أُريدُ، فاَطهُرْ!» فطَهُرَ مِنْ بَرَصِهِ في الحالِ. 4 فقالَ لَه يَسوعُ: «إيّاكَ أن تُخبِرَ أحدًا. ولكن اَذهَبْ إلى الكاهنِ وأرِهِ نَفسَكَ. ثُمّ قَدّمِ القُربانَ الّذي أمرَ بِه موسى، شَهادةً عِندَهُم».
شفاء خادم الضابط
(لوقا 7:1-10، يوحنا 4:43-54)5 ودخَلَ يَسوعُ كَفْرَناحومَ، فجاءَهُ ضابِطٌ رومانِيّ وتَوَسّلَ إلَيهِ بِقولِهِ: 6 «يا سيّدُ، خادِمي طَريحُ الفِراشِ في البَيتِ يَتوَجّعُ كثيرًا ولا يَقدِرُ أنْ يَتحرّكَ». 7 فقالَ لَه يَسوعُ: «أنا ذاهبٌ لأشفِيَهُ». 8 فأجابَ الضّابِطُ: «أنا لا أستحِقّ، يا سيّدي، أنْ تَدخُلَ تَحتَ سقفِ بَيتي. ولكِنْ يكفي أنْ تَقولَ كَلِمَةً فيُشفى خادِمي. 9 فأنا مَرؤوسٌ ولي جُنودٌ تَحتَ أمري، أقولُ لِهذا: إذهَبْ! فيذهَبُ، ولِلآخَرِ: تَعالَ! فيجيءُ، ولِخادِمي: إعمَلْ هذا، فيَعْمَلُ». 10 فتعجّبَ يَسوعُ مِنْ كلامِهِ وقالَ لِلّذينَ يَتبَعونَهُ: «الحقّ أقولُ لكُم: ما وجَدتُ مِثلَ هذا الإيمانِ عِندَ أحَدٍ في إِسْرائيلَ. 11 أقولُ لكُم: كثيرونَ مِنَ النّاسِ سيَجيئونَ مِنَ المَشرِقِ والمَغرِبِ ويَجلِسونَ إلى المائدةِ معَ إبراهيمَ وإسحقَ ويعقوبَ في مَلكوتِ السّماواتِ. 12 وأمّا مَنْ كانَ لَهُمُ المَلكوتُ، فيُطْرَحونَ خارِجًا في الظّلمَةِ، وهُناكَ البُكاءُ وصَريفُ الأسنانِ».
13 وقالَ يَسوعُ للضّابِطِ: «إذهَبْ، وليَكُنْ لكَ على قَدْرِ إيمانِكَ». فشُفِيَ الخادِمُ في تِلكَ السّاعةِ.
شفاء حماة بطرس
(مرقس 1:29-34، لوقا 4:38-41)14 ودَخَلَ يَسوعُ إلى بَيتِ بُطرُسَ، فوَجَدَ حَماةَ بُطرُسَ طَريحَةَ الفِراشِ بالحُمّى. 15 فلَمَسَ يدَها، فتَركَتْها الحُمّى. فقامَت وأخَذَتْ تَخدُمُه.
16 وعِندَ المساءِ، جاءَهُ النّاسُ بِكثيرٍ مِنَ الّذينَ فيهِم شَياطينُ، فأخرَجَها بِكَلِمةٍ مِنهُ، وشفَى جميعَ المَرضى. 17 فتَمّ ما قالَ النّبيّ إشَعْيا: «أخذَ أوجاعَنا وحمَلَ أمراضَنا».
يسوع أم العالم
(لوقا 9:57-62)18 ورأى يَسوعُ جُمهورًا حَولَهُ، فأمَرَ تلاميذَهُ بالعُبورِ إلى الشّاطِئِ المُقابِلِ. 19 فدَنا مِنهُ أحَدُ مُعلّمي الشّريعةِ وقالَ لَه: «يا مُعلّمُ، أتبَعُكَ أيْنَما تَذهَبُ». 20 فأجابَهُ يَسوعُ: «للثّعالِبِ أوكارٌ، ولِطُيورِ السّماءِ أعشاشٌ، وأمّا اَبنُ الإنسانِ، فلا يَجِدُ أينَ يُسنِدُ رأسَهُ».
21 وقالَ لَه واحدٌ مِنْ تلاميذِهِ: «يا سيّدُ، دَعْني أذهَبُ أوّلاً وأدفِنُ أبي». 22 فقالَ لَه يَسوعُ: «إتبَعْني واَترُكِ المَوتى يَدفِنونَ مَوتاهُم!»
يسوع يهدئ العاصفة
(مرقس 4:35-41، لوقا 8:22-25)23 ورَكِبَ يَسوعُ القارِبَ، فتَبِعَهُ تلاميذُهُ. 24 وهَبّتْ عاصِفةٌ شديدةٌ في البَحرِ حتى غَمَرتِ الأمواجُ القارِبَ. وكانَ يَسوعُ نائمًا. 25 فدَنا مِنهُ تلاميذُهُ وأيقَظوهُ وقالوا لَه: «نَجّنا يا سيّدُ، فنَحنُ نَهلِكُ!» 26 فأجابَهُم يَسوعُ: «ما لكُمْ خائِفينَ، يا قليلي الإيمانِ؟» وقامَ واَنتَهرَ الرّياحَ والبحرَ، فحَدَثَ هُدوءٌ تامّ. 27 فتعَجّبَ النّاسُ وقالوا: «مَنْ هذا حتى تُطيعَهُ الرّياحُ والبحرُ؟»
طرد الشياطين وغرق الخنازير
(مرقس 5:1-20، لوقا 8:26-39)28 ولمّا وصَلَ يَسوعُ إلى الشّاطئِ المُقابِلِ في ناحيةِ الجدرييّنَ اَستقْبَلَهُ رَجُلانِ خَرَجا مِنَ المَقابِرِ، وفيهما شياطينُ. وكانا شَرِسَيْنِ جدّا، حتى لا يَقدِرَ أحدٌ أن يمُرّ مِنْ تِلكَ الطّريقِ. 29 فأخذا يَصيحانِ: «ما لنا ولكَ، يا اَبنَ اللهِ؟ أجِئتَ إلى هُنا لِتُعذّبَنا قَبلَ الأوانِ؟»
30 وكانَ يَرعَى بَعيدًا مِنْ هُناكَ قطيعٌ كبيرٌ مِنَ الخنازيرِ، 31 فتوَسّلَ الشّياطينُ إلى يَسوعَ بقولِهِم: «إنْ طرَدْتَنا، فأرْسِلنا إلى قطيعِ الخنازيرِ». 32 فقالَ لهُم: «اَذهَبوا!» فخَرجوا ودَخَلوا في الخنازيرِ، فاَندفَعَ القطيعُ كُلّهُ مِنَ المُنحَدَرِ إلى البحرِ وهَلَكَ في الماءِ. 33 فهرَبَ الرّعاةُ إلى المدينةِ وأخبَروا بِما حدَثَ وبِما جرَى للرجُلَينِ اللّذَينِ كانَ فيهِما شياطينُ. 34 فخَرَجَ أهلُ المدينةِ كُلّهُم إلى يَسوعَ. ولمّا رأوْهُ طلَبوا إلَيهِ أنْ يَرحَلَ عَنْ دِيارِهِم.
Vindecarea unui lepros
1 Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El. 2 Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3 Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră. 4 Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”
Vindecarea slujitorului unui centurion
5 Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi L-a rugat 6 zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.” 7 Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!” 8 „Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca. 9 Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.” 10 Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru
14 Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri. 15 A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească. 16 Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
El a luat asupra lui slăbiciunile noastre
şi a purtat bolile noastre.
Cerinţele urmării lui Iisus
18 Iisus a văzut mulţimea în jurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” 20 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” 21 Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” 22 Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
Liniştirea furtunii pe mare
23 Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. 24 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. 27 Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?”
Vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara
28 Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31 Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. 34 Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.