نحن أبناء الله
1 أتابِـعُ كلامي فأقولُ إنَّ الوارِثَ لا فَرقَ بَينَهُ وبَينَ العَبدِ ما دامَ قاصِرًا، معَ أنّهُ صاحِبُ المالِ كُلّهِ. 2 لكنّهُ يَبقى في حُكمِ الأوصِياءِ والوُكلاءِ إلى الوَقتِ الذي حَدّدَهُ أبوهُ. 3 وهكذا كانَت حالُنا: فحينَ كُنّا قاصِرينَ، كُنّا عَبـيدًا لِقِوى الكَونِ الأوّلـيَّةِ. 4 فلمّا تَمّ الزّمانُ، أرسَلَ اللهُ اَبنَهُ مَولودًا لاَمرَأةٍ، وعاشَ في حُكمِ الشّريعَةِ،
5 ليفتَدِيَ الذينَ هُم في حُكمِ الشّريعَةِ، حتى نَصيرَ نَحنُ أبناءَ اللهِ. 6 والدّليلُ على أنّكُم أبناؤُهُ هوَ أنّهُ أرسَلَ رُوحَ اَبنِهِ إلى قُلوبِنا هاتِفًا: «أبـي، يا أبـي». 7 فَما أنتَ بَعدَ الآنَ عَبدٌ، بَلْ اَبنٌ، وإذا كُنتَ اَبنًا فأنتَ وارِثٌ بِفَضلِ اللهِ.
قلق بولس على الغلاطيـين
8 وحينَ كُنتُم تَجهَلونَ اللهَ، كنتُم عَبـيدًا لآلِهَةٍ، ما هِيَ بالحقيقةِ آلهَةٌ. 9 أمّا الآنَ، بَعدَما عَرَفتُم اللهَ، بَلْ عَرَفَكُمُ اللهُ، فكيفَ تَعودونَ إلى عِبادَةِ قِوى الكَونِ الأوّليّةِ الضّعيفَةِ الحَقيرَةِ وتُريدونَ أنْ تَعودوا عبـيدًا لها كما كُنتُم مِنْ قَبلُ؟ 10 تُراعونَ الأيامَ والشّهورَ والفُصولَ والسّنينَ! 11 أخافُ أنْ أكونَ تعِبتُ عبَثًا مِنْ أجلِكُم.
12 فأُناشِدُكُم أيّها الإخوةُ أنْ تَصيروا مِثلي، لأنّي صِرتُ مِثلَكم. ما أسأتُم إليّ، 13 بَلْ تَعرِفونَ أنّي كُنتُ مَريضًا عِندَما بَشّرتُكُم أوّلَ مرّةٍ، 14 وكانَت حالَتي الجسَدِيّةُ مِحنَةً لكُم، فما اَحتَقرتُموني ولا كَرِهتُموني، بَلْ قَبِلتُموني كأنّي مَلاكُ اللهِ، بَلِ المَسيحُ يَسوعُ. 15 فأينَ ذلِكَ الفَرَحُ؟ أنا أشهَدُ أنّهُ، لَو أمكَنَ الأمرُ، لكنتُم تَقتَلِعونَ عُيونَكُم وتُعطوني إيّاها. 16 فهَلْ صِرتُ الآنَ عَدُوّا لكُم لأنّي قُلتُ لكُم الحَقَ؟ 17 وإذا كانَ الآخرونَ يَغارونَ علَيكُم، فغَيرتُهُم لا صِدقَ فيها. فهُم يُريدونَ أنْ يَفصِلوكم عنّي لِتَغاروا علَيهِم. 18 ما أحسَنَ الغَيرَةَ إذا كانَت عَنْ حُسنِ نِـيّةٍ. ويَصدُقُ هذا دائِمًا، لا عِندَ حُضوري بَينَكُم فَقط. 19 فيا أبنائي الذينَ أتَوَجّعُ بِهِم مرّةً أُخرى في مِثلِ وجَعِ الوِلادَةِ حتى تَتكوّنَ فيهِم صورَةُ المَسيحِ، 20 كم أتمنّى لَو كُنتُ عِندَكم الآنَ لأُغيّرَ لَهجَتي، لأنّي تَحيّرتُ في أمرِكُم.
مَثَلُ هاجرَ وسارة
21 قولوا لي، أنتُمُ الذينَ يُريدونَ أنْ يكونوا في حُكمِ الشّريعَةِ: أما تَسمَعونَ الشّريعَةَ؟ 22 يقولُ الكِتابُ: كانَ لإبراهيمَ اَبنانِ، أحَدُهُما مِنَ الجارِيَةِ والآخرُ مِنَ الحُرّةِ. 23 أمّا الذي مِنَ الجارِيَةِ فوُلِدَ حسَبَ الجسَدِ، وأمّا الذي مِنَ الحُرّةِ فوُلِدَ بِفَضلِ وَعدِ اللهِ.
24 وفي ذلِكَ رَمزٌ، لأنَّ هاتَينِ المَرأتَينِ تُمَثّلانِ العَهدَينِ. فإحداهُما هاجَرُ مِنْ جبَلِ سيناءَ تلِدُ لِلعُبودِيّةِ، 25 وجبَلُ سيناءَ في بِلادِ العَرَبِ، وهاجَرُ تَعني أُورُشليمَ الحاضِرةَ التي هِيَ وبَنوها في العُبودِيّةِ. 26 أمّا أُورُشليمُ السّماوِيّةُ فَحُرّةٌ وهِـيَ أُمّنا، 27 فالكِتابُ يَقولُ:
«إفرَحي أيّتُها العاقِرُ التي لا وَلَدَ لَها.
إهتِفي وتَهَلّلي أيّتُها التي ما عَرَفَت آلامَ الوِلادَةِ!
فأبناءُ المَهجورَةِ أكثرُ عَدَدًا مِنْ أبناءِ التي لها زَوجٌ».
28 فأنتُم، يا إخوَتي، أبناءُ الوَعدِ مِثلُ إسحقَ. 29 وكما كانَ المَولودُ بِحُكمِ الجسَدِ يَضطَهِدُ المَولودَ بِحُكُمِ الرّوحِ، فكذلِكَ هيَ الحالُ اليومَ. 30 ولكِنْ ماذا يَقولُ الكِتابُ؟ يَقولُ: «اَطرُدِ الجارِيَةَ واَبنَها، لأنَّ اَبنَ الجارِيَةِ لنْ يَرِثَ معَ اَبنِ الحُرّةِ». 31 فما نَحنُ إذًا، يا إخوَتي، أبناءُ الجارِيَةِ، بَلْ أبناءُ الحُرّةِ.
1 Şi vă spun că atâta vreme cât moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, chiar dacă este stăpân peste toate, 2 ci este sub tutori şi administratori, până la vremea hotărâtă de tatăl său. 3 La fel şi noi, când eram copii, eram sub robia superstiţiilor lumii. 4 Dar când s-a împlinit timpul hotărât, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5 să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, ca să primim înfierea. 6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său, care strigă: „Avva”, adică „Tată!” 7 Aşadar, nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu prin harul Lui.
Grija lui Pavel pentru galateni
8 Odinioară, pe când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor care nu sunt dumnezei prin firea lor. 9 Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de El, cum de vă întoarceţi la puterile neputincioase şi sărace ale lumii, cărora vreţi să le slujiţi din nou? 10 Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani. 11 Mă tem să nu mă fi trudit degeaba cu voi. 12 Fraţilor, vă rog fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu m-aţi nedreptăţit cu nimic. 13 Ci ştiţi că într-o stare de slăbiciune trupească v-am vestit evanghelia prima oară 14 şi, faţă de ceea ce era în trupul meu o încercare pentru voi, nu aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust. Dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. 15 Unde este, aşadar, bucuria voastră? Vă mărturisesc că dacă s-ar fi putut v-aţi fi scos până şi ochii din cap şi mi i-aţi fi dat. 16 Oare am ajuns vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17 Ei sunt plini de zel pentru voi, dar nu cu un zel bun, ci vor să vă despartă de mine ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. 18 Este bine să fiţi întotdeauna plini de zel în cele bune, şi nu doar când sunt eu cu voi. 19 Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii, până când Hristos va lua chip în voi, 20 cum aş vrea să fiu acum la voi, să-mi schimb tonul, fiindcă mă întreb, ce se întâmplă cu voi!
Alegoria Sarei şi Agarei
21 Spuneţi-mi, voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? 22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul de la sclavă şi unul de la femeia liberă. 23 Dar cel născut din sclavă s-a născut simplu, ca orice om, pe când cel din femeia liberă, prin făgăduinţă. 24 Acestea au un înţeles alegoric pentru că reprezintă două legăminte. Cel de pe muntele Sinai, care naşte pentru sclavie, este Agar. 25 Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie împreună cu copiii săi. 26 Iar cea liberă este Ierusalimul de sus; aceasta este mama noastră. 27 Căci este scris:
Bucură-te, tu, cea stearpă, care nu naşti,
izbucneşte de bucurie şi strigă,
tu, care nu ai cunoscut durerile naşterii,
căci sunt mai mulţi copiii celei părăsite
decât ai celei care are bărbat.
28 Iar voi, fraţilor, sunteţi copii ai făgăduinţei, asemenea lui Isaac. 29 Dar aşa cum, atunci, cel născut simplu, trupeşte, îl prigonea pe cel născut prin Duhul, la fel este şi acum. 30 Dar ce spune Scriptura? Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, căci nu va moşteni fiul sclavei împreună cu fiul celei libere. 31 De aceea, fraţilor, nu suntem copiii sclavei, ci ai celei libere.