تأديب الرب
1 أمّا ونَحنُ مُحاطونَ بِسَحابَةٍ كَثيفَةٍ مِنَ الشّهودِ، فعلَينا أنْ نُلقِـيَ عَنّا كُلّ ثِقلٍ وكُلّ خَطيئَةٍ عالِقَةٍ بِنا، فنَجري بِعَزمٍ في ميدانِ الجِهادِ المُمتَدّ أمامَنا، 2 ناظِرينَ إلى رَأسِ إيمانِنا ومُكَمّلِهِ، يَسوعَ الذي تَحَمّلَ الصّليبَ مُستَخِفّا بِالعارِ، مِنْ أجلِ الفَرَحِ الذي يَنتَظِرُهُ، فجَلَسَ عنْ يَمينِ عَرشِ اللهِ.
3 فكّروا في هذا الذي اَحتَمَلَ مِنَ الخاطِئينَ مِثلَ هذِهِ العَداوَةِ لِئَلاّ تَيأَسوا وتَضعُفَ نُفوسُكُم. 4 فما قاوَمتُم أنتُم بَعدُ حتّى بَذْلِ الدّمِ في مُصارَعَةِ الخَطيئَةِ. 5 ولعَلّكُم نَسِيتُمُ الكلامَ الذي يُخاطِبُكُم كبَنينَ:
لا تَحَتقِرْ، يا اَبني، تأديبَ الرّبّ
ولا تيأَسْ إذا وَبّخَكَ،
6 لأنّ مَن يُحِبّهُ الرّبّ يُؤَدّبُه
ويَجلِدُ كُلّ اَبنٍ يَرتَضيهِ».
7 فتَحَمّلوا التّأديبَ، واللهُ إنّما يُعامِلُكُم مُعامَلَةَ البنينَ، وأيّ اَبنٍ لا يُؤدّبُهُ أبوهُ؟ 8 فإذا كانَ لا نَصيبَ لكُم مِنْ هذا التّأديبِ، وهوَ مِنْ نَصيبِ جميعِ البَنينَ، فأنتُم ثَمَرَةُ الزّنى لا بَنونَ. 9 كانَ آباؤُنا في الجَسَدِ يُؤدّبونَنا وكُنّا نَهابُهُم، أفلا نَخضَعُ بالأَحرى لأبـينا في الرّوحِ لِنَنالَ الحياةَ؟ 10 هُم كانوا يُؤَدّبونَنا لِوَقتٍ قَصيرٍ وكما يَستَحسِنونَ، وأمّا اللهُ فيُؤدّبُنا لِخَيرِنا فنُشارِكُهُ في قَداسَتِه. 11 ولكِنْ كُلّ تَأْديبٍ يَبدو في ساعَتهِ باعِثًا على الحُزنِ، لا على الفَرَحِ. إلاّ أنّهُ يَعودُ فيما بَعدُ على الذينَ عانوهُ بِثَمَرِ البِرّ والسّلامِ.
عاقبة الكفر بنعمة الله
12 فشُدّوا أيديَكُمُ المُستَرخِيَةَ ورُكَبَكُمُ الضّعيفَةَ، 13 واَجعَلوا طُرُقًا مُستَقيمَةً لأقدامِكُم فلا يَنحَرِفَ الأعرَجُ بَلْ يَشفى.
14 سالِموا جميعَ النّاسِ وعيشوا حياةَ القَداسَةِ التي بِغَيرِها لَنْ يَرى أحدٌ الرّبّ. 15 واَحرِصوا أنْ لا يَحرِمَ أحدٌ نَفسَهُ مِنْ نِعمَةِ اللهِ، وأنْ لا يَنبُتَ فيكُم عِرقُ مَرارَةٍ يُسَبّبُ اَنزِعاجًا ويُفسِدُ الكَثيرَ مِنَ النّاسِ، 16 وأنْ لا يكونَ أحَدٌ فيكُم زانِـيًا أو سَفيهًا مِثلَ عيسو الذي باعَ بُكورِيّتَهُ بأَكلةٍ واحدةٍ. 17 وتَعلَمونَ أنّهُ لمّا أرادَ بَعدَ ذلِكَ أنْ يَرِثَ البَركةَ خابَ وما وجَدَ مَجالاً لِلتّوبَةِ، معَ أنّهُ طلَبَها باكِيًا.
18 وما اَقتَرَبتُم أنتُم مِنْ جبَلٍ مَلموسٍ، مِنْ نارٍ مُلتَهِبَةٍ وظَلامٍ وضَبابٍ وزَوبَعَةٍ، 19 وهُتافِ بوقٍ وصوتِ كلامٍ طلَبَ سامِعوهُ أنْ لا يُزادوا مِنهُ كَلِمةً، 20 لأنّهُم ما اَحتَمَلوا هذا الإنذارَ: «حتى البَهيمَةُ لَو لمَسَتِ الجَبَلَ لَرُجِمَت». 21 كانَ المَنظَرُ رَهيبًا حتى إنّ موسى قالَ: «أنا مَرعوبٌ مُرتَعِدٌ».
22 بَلْ أنتُمُ اَقتَرَبتُم مِنْ جَبَلِ صِهيونَ، مِنْ مدينةِ اللهِ الحَيّ، مِنْ أُورُشليمَ السّماوِيّةِ وآلافِ المَلائِكَةِ في حَفلَةِ عيدٍ، 23 مِنْ مَحفِلِ الأبكارِ المكتوبَةِ أسماؤُهُم في السّماواتِ، مِنَ اللهِ دَيّانِ البَشَرِ جميعًا، مِنْ أرواحِ الأبرارِ الذينَ بَلَغوا الكَمالَ، 24 مِنْ يَسوعَ وَسيطِ العَهدِ الجَديدِ، مِنْ دَمٍ مَرشوشٍ أفصَحَ مِنْ دَمِ هابـيلَ.
25 فاَحرِصوا أنْ لا تَرفُضوا الذي يتكَلّمُ. فإذا كانَ الذينَ رَفَضوا المُتكَلّمَ بِكلامِ الوَحيِ في الأرضِ ما نَجَوا مِنَ العِقابِ، فكيفَ نَنجو نَحنُ إذا رَفَضْنا المُتكَلّمَ مِنَ السّماءِ؟ 26 وهوَ الذي زَعزَعَ صَوتُهُ الأرضَ في ذلِكَ الحينِ، ولكِنّهُ الآنَ وعَدَنا فَقالَ: «سأُزَلزِلُ السّماءَ، لا الأرضَ وحدَها، مرّةً أُخرى». 27 فَقولُهُ «مرّةً أُخرى» دَليلٌ على أنّ الأشياءَ المَخلوقَةَ تَتزَعزَعُ وتَتحَوّلُ لِتَبقى الأشياءُ التي لا تتَزعزَعُ.
28 فلنكُن شاكِرينَ لأنّنا حَصَلنا على مَلكوتٍ لا يتَزَعزَعُ، وبالشكرِ نَعبُدُ اللهَ عِبادَةَ خُشوعٍ وتَقوى يَرضى عَنها، 29 لأنّ إلهَنا نارٌ آكِلَةٌ.
Suferinţa şi exemplul credinţei lui Hristos
1 Astfel, şi noi, fiind înconjuraţi cu un asemenea nor de martori, să dăm la o parte orice greutate şi păcatul care ne împresoară atât de repede şi să alergăm cu răbdare în lupta care stă înaintea noastră. 2 Să privim ţintă la Iisus, cel care a întemeiat şi care împlineşte credinţa noastră şi care, pentru bucuria ce îi era pusă înainte, a răbdat crucea, nu i-a păsat de ocara ei şi stă aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 De aceea, gândiţi-vă la cel care a îndurat din partea păcătoşilor o asemenea împotrivire faţă de Sine, ca să nu obosiţi în sufletele voastre, descurajându-vă.
4 În lupta împotriva păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. 5 Şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii:
Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El.
6 Căci Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeşte;
El pedepseşte pe fiul căruia îi poartă de grijă.
7 Răbdaţi ca să deveniţi înţelepţi: Dumnezeu se poartă cu voi ca un tată cu fiii lui; şi care este fiul pe care tatăl nu-l ceartă? 8 Iar dacă nu sunteţi mustraţi, aşa cum toţi au parte, atunci nu mai sunteţi fii adevăraţi, ci fii nelegitimi. 9 Apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne certau – şi tot îi cinsteam, cu atât mai mult cum să nu ne supunem părintelui duhurilor şi să trăim? 10 Căci ei ne certau după cum găseau de cuviinţă, pentru câteva zile. El însă o face spre folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui. 11 Fiecare mustrare, la vremea ei, nu pare să fie o bucurie, ci o durere; dar mai târziu, ea le aduce ca răsplată celor pregătiţi de ea, rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă mâinile slăbite de oboseală şi genunchii fără vlagă 13 şi faceţi cărări drepte cu picioarele voastre, încât cel olog să nu se rătăcească, ci mai degrabă să se vindece.
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul, 15 şi fiţi cu luare aminte ca să nu se lipsească cineva de harul lui Dumnezeu, sau vreo rădăcină amară să dea lăstari întinându-i, astfel, pe mulţi; 16 nici să nu fie cineva desfrânat sau batjocoritor, ca Esau, care în schimbul unei mâncări şi-a vândut chiar dreptul lui de întâi-născut. 17 Ştiţi bine cum, după aceea, când a vrut să moştenească binecuvântarea, nu a fost ascultat şi nu s-a mai găsit loc pentru pocăinţa lui, deşi cerea binecuvântarea cu lacrimi.
18 Căci voi nu v-aţi apropiat de muntele ce putea fi atins sau de focul învăpăiat sau de negură şi de întuneric sau de furtună, 19 nici de sunetul trâmbiţei sau de vuietul cuvintelor care i-a făcut pe cei ce-l ascultau să se roage să nu li se mai vorbească, 20 pentru că nu puteau îndura porunca: oricine se va atinge de munte, chiar şi un animal, să fie ucis cu pietre 21 – iar priveliştea era atât de înfricoşătoare încât Moise a spus: sunt înspăimântat şi mă cutremur! 22 Ci voi v-aţi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zecile de mii de îngeri adunaţi la sărbătoare, 23 de Biserica celor întâi-născuţi, scrişi în ceruri, şi de Dumnezeu, judecătorul tuturor, şi de duhurile celor drepţi şi desăvârşiţi 24 şi de mijlocitorul legământului celui nou, de Iisus şi de sângele acelei stropiri care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Vedeţi să nu vă împotriviţi cumva Celui care vă vorbeşte! Căci dacă aceia, pe pământ, n-au scăpat de pedeapsă când nu L-au primit pe cel care îi mustra, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel din ceruri. 26 El, al cărui glas a cutremurat pământul atunci, a făgăduit acum: Voi mai cutremura încă o dată nu doar pământul, ci şi cerul! 27 Iar cuvintele încă o dată arată limpede că vor fi înlăturate cele ce se cutremură, ca nişte lucruri create, ca să rămână doar cele care nu se clatină. 28 De aceea, să mulţumim că am primit o Împărăţie care nu se clatină şi cu mulţumire să ne închinăm lui Dumnezeu aşa cum îi place Lui, cu evlavie şi teamă, 29 căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor .
