يسوع يشفي كسيحًا
(مرقس 2:1-12، لوقا 5:17-26)1 فركِبَ يَسوعُ القارِبَ وعَبَر البُحَيْرةَ راجِعًا إلى مدينتِهِ. 2 فجاءَهُ بَعضُ النّاسِ بِكَسيحٍ مُلقًى على سَريرٍ. فلمّا رأى يَسوعُ إيمانَهُم قالَ للكَسيحِ: «تَشَجّعْ يا اَبني، مَغْفورَةٌ لكَ خَطاياكَ». 3 فقالَ بَعضُ مُعلّمي الشّريعةِ في أنفُسِهِم: «هذا الرّجُلُ يُجدّفُ!».
4 وعرَفَ يَسوعُ أفكارَهُم، فقالَ: «لماذا تَظُنّونَ السّوءَ في قُلوبِكُم؟ 5 أيّما أسهَلُ؟ أنْ يُقالَ: مغفورَةٌ لكَ خَطاياكَ، أمْ أنْ يُقالَ: قُمْ واَمشِ؟ 6 سأُريكُمْ أنّ اَبنَ الإنسانِ لَه سُلطانٌ على الأرضِ ليَغفِرَ الخطايا». وقالَ لِلكسيح: «قُمْ واَحمِلْ سَريرَكَ واَذهَبْ إلى بيتِكَ». 7 فقامَ الرّجُلُ وذهَبَ إلى بَيتِه. 8 فلمّا شاهَدَ النّاسُ ما جرَى، خافوا ومَجّدوا اللهَ الّذي أعطى البشَرَ مِثلَ هذا السّلطانِ.
يسوع يدعو متى
(مرقس 2:13-17، لوقا 5:27-32)9 وسارَ يَسوعُ مِنْ هُناكَ، فرأى رَجُلاً جالِسًا في بَيتِ الجِبايةِ اَسمُهُ متّى. فَقالَ لَه يَسوعُ: «إتْبَعني». فقامَ وتَبِعَهُ. 10 وبَينَما يَسوعُ يأكُلُ في بَيتِ متّى، جاءَ كثيرٌ من جُباةِ الضّرائبِ والخاطِئينَ وجلَسُوا معَ يَسوعَ وتلاميذِهِ. 11 ورأى بعضُ الفَرّيسيّينَ ذلِكَ، فقالوا لتلاميذِهِ:
«لِماذا يأكُلُ مُعلّمُكُم معَ جُباةِ الضّرائبِ والخاطِئينَ؟» 12 فسَمِعَ يَسوعُ كلامَهُم، فأجابَ: «لا يَحتاجُ الأصِحّاءُ إلى طَبيبٍ، بل المَرضى. 13 فاَذهَبوا وتَعلّموا مَعنى هذِهِ الآيةِ: أُريدُ رَحمةً لا ذبيحةً. وما جِئتُ لأدعُوَ الصّالحينَ، بَلِ الخاطِئينَ».
الصوم
(مرقس 2:18-22، لوقا 5:33-39)14 وجاءَ تلاميذُ يوحنّا المَعمَدانِ إلى يَسوعَ وقالوا لَه: «لِماذا نَصومُ نَحنُ والفرّيسيّونَ كثيرًا، وتلاميذُكَ لا يَصومونَ؟ 15 فأجابَهُم يَسوعُ: «أتَنتَظِرونَ مِنْ أهلِ العَريسِ أنْ يَحزَنوا، والعَريسُ بَينَهُم؟ لكنْ يَجيءُ وقتٌ يُرفَعُ فيهِ العَريسُ مِنْ بَينِهِم فيَصومونَ. 16 ما مِنْ أحَدٍ يَرقَعُ ثَوبًا عَتيقًا بِرُقعَةٍ مِنْ قماشٍ جَديدٍ، لأنّها تَنكَمِش فَتَنْتَزِع شَيئًا مِنَ الثّوبِ العَتيقِ فيتّسِعُ الخَرْقُ. 17 وما مِنْ أحدٍ يَضَعُ خَمْرًا جَديدةً في أوعِيَةِ جِلْدٍ عَتيقَةٍ، لِئلاّ تَنشَقّ الأوعِيَةُ فتَسيلَ الخمرُ وتَتْلَفَ الأوعِيَةُ. بل تُوضَعُ الخمرُ الجَديدةُ في أوعِيَةٍ جَديدَةٍ، فتَسلَمُ الخمرُ والأوعِيَةُ».
إحياء صبية وشفاء اَمرأة لمست ثوب يسوع
(مرقس 5:21-43، لوقا 8:40-56)18 وبَينَما هوَ يَتكلّمُ، دَنا مِنهُ رَئيسٌ يَهوديّ وسجَدَ لَه وقالَ: «الآنَ ماتَتِ اَبنَتي. تَعالَ وضَعْ يدَكَ علَيها فتَحيا». 19 فقامَ يَسوعُ وتَبِعَهُ معَ تلاميذِهِ. 20 وكانَت هُناكَ اَمرأةٌ مُصابةٌ بنَزْفِ الدّمِ مِن اَثنتَي عَشْرَةَ سنَةً، فدَنَتْ مِنْ خَلفِ يَسوعَ ولَمَستْ طَرَفَ ثوبِهِ، 21 لأنّها قالَت في نَفسِها: «يكفي أنْ ألمُسَ ثوبَهُ لأُشفى». 22 فاَلتَفَت يَسوعُ فَرآها وقالَ: «ثِقي يا اَبنَتي، إيمانُكِ شَفاكِ». فشُفِيَتِ المَرأةُ مِنْ تِلكَ السّاعَةِ.
23 ولمّا وصَلَ يَسوعُ إلى بَيتِ الرئيسِ اليهوديّ رأى الندّابينَ والنّاسَ في اَضطرابٍ، 24 فقالَ: «إخرُجوا! ما ماتَتِ الصّبيّةُ، لكنّها نائمةٌ!» فضَحِكوا علَيهِ. 25 وبَعدَما أخْرَجَ النّاسَ، دخَلَ وأخَذَ بيَدِ الصّبيةِ فقامَتْ. 26 واَنتشرَ الخبَرُ في تِلكَ الأنحاءِ كُلّها.
يسوع يشفي أعميين
27 وسارَ يَسوعُ مِنْ هُناكَ، فتَبِعَهُ أعمَيانِ يَصيحانِ: «اَرْحَمْنا، يا اَبنَ داودَ!» 28 ولمّا دخَلَ البَيتَ، دَنا مِنهُ الأعمَيانِ. فقالَ لهُما يَسوعُ: «أتؤمنانِ بأنّي قادِرٌ على ذلِكَ؟» فأجابا: «نَعَم، يا سيّدُ!» 29 فلمَسَ يَسوعُ أعيُنَهُما وقالَ: «فليكُنْ لكُما على قَدْرِ إيمانِكُما». 30 فاَنفَتَحَتْ أعيُنُهُما. وأنذرَهُما يَسوعُ فقالَ: «إيّاكُما أن يَعلَمَ أحدٌ!» 31 ولكنّهُما خَرَجا ونَشرا الخبَرَ في تِلكَ الأنحاءِ كُلّها.
يسوع يشفي أخرس
32 ولمّا خرَجَ الأعميانِ، جاءَهُ بَعضُ النّاسِ بأخرسَ، فيهِ شَيطانٌ. 33 فلمّا طَرَدَ يَسوعُ الشّيطانَ، تكلّمَ الأخرسُ. فتعَجّبَ الجُموعُ وقالوا: «ما رأينا مِثلَ هذا في إِسرائيلَ!» 34 ولكنّ الفَرّيسيّينَ قالوا: «برئيسِ الشّياطينِ يَطرُدُ الشّياطينَ!»
يسوع يشفق على الناس
35 وطافَ يَسوعُ في جميعِ المُدُنِ والقُرى يُعلّمُ في المجامِعِ ويُعلِنُ بِشارةَ المَلكوتِ ويَشفي النّاسَ مِنْ كُلّ مَرَضٍ وَداءٍ. 36 ولمّا رأى الجُموعَ اَمتلأ قَلبُهُ بالشّفَقَةِ علَيهِم، لأنّهُم كانوا بائِسينَ مُشتّتينَ مِثلَ غنَمٍ لا راعِيَ لها. 37 فقالَ لِتَلاميذِهِ: «الحَصادُ كثيرٌ، ولكنّ العُمّالَ قَليلونَ. 38 فاَطلُبوا مِنْ رَبّ الحَصادِ أنْ يُرسِلَ عُمّالاً إلى حَصادِهِ».
Vindecarea unui om paralizat
1 Iisus s-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a mers în cetatea Sa. 2 Şi iată că I-au adus un om paralizat, care zăcea la pat. Iisus le-a văzut credinţa şi a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3 Atunci, unii dintre cărturari şi-au zis în sinea lor: „Omul acesta rosteşte blasfemii!” 4 Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a spus: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5 Ce este mai uşor să zici: Iertate îţi sunt păcatele, sau: Scoală-te şi umblă? 6 Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – „Ridică-te!” i-a zis celui paralizat, „Ia-ţi patul şi du-te acasă!” 7 Paraliticul s-a ridicat şi s-a dus acasă. 8 Când au văzut mulţimile lucrul acesta s-au înspăimântat şi au dat slavă lui Dumnezeu, care le-a dat oamenilor o astfel de putere.
Chemarea lui Levi; Iisus stă la masă cu vameşii
9 De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om numit Matei, stând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Omul acela s-a ridicat şi a mers după El. 10 Pe când stătea Iisus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. 11 Fariseii au văzut lucrul acesta şi le-au zis ucenicilor lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” 12 Iisus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13 Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.”
Postul, vinul nou şi haina nouă
14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Iisus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” 15 Iisus le-a răspuns: „Oare se întristează nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, pentru că haina s-ar destrăma şi ruptura s-ar face şi mai mare. 17 Iar oamenii nu pun vinul nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, iar burdufurile se strică; ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”
Învierea fiicei unui fruntaş al sinagogii
18 Pe când le spunea Iisus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea a murit adineauri; vino şi pune-Ţi mâinile peste ea şi va învia!” 19 Iisus s-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui. 20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani suferea de o sângerare, a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei Lui. 21 Fiindcă ea îşi zicea: „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca.” 22 Iisus s-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat.” Şi chiar în clipa aceea femeia s-a vindecat. 23 Când a ajuns Iisus în casa mai marelui sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea jelind, 24 le-a zis: „Daţi-vă la o parte, fiindcă fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei Îl luau în râs. 25 Şi, după ce a fost scoasă mulţimea afară, Iisus a intrat în casă, a luat-o pe fetiţă de mână, iar ea s-a sculat. 26 Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
Vindecarea a doi orbi şi a unui demonizat
27 Când a plecat de acolo, doi orbi s-au luat după Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” 28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Iisus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne!” I-au răspuns ei. 29 Atunci le-a atins ochii şi a zis: „Fie după credinţa voastră!” 30 Şi li s-au deschis ochii. Iisus le-a poruncit: „Vedeţi, să nu afle nimeni.” 31 Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela. 32 Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Iisus un mut stăpânit de un demon. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi mulţimile, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!” 34 Dar fariseii ziceau: „Cu stăpânul demonilor scoate El demonii!”
Secerişul mare
35 Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogi, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice slăbiciune. 36 Când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi fără păstor. 37 Atunci a zis ucenicilor Săi: „Este mult de secerat, dar lucrătorii sunt puţini! 38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Lui.”
