الشفاء في السبت
(متى 12:9-14، لوقا 6:6-11)1 ورجَعَ يَسوعُ إلى المجمَعِ، فوجَدَ فيهِ رجُلاً يدُهُ يابِسَةٌ. 2 وكانَ هُناكَ جَماعةٌ يُراقِبونَهُ ليَرَوا هل يشفيهِ في السّبتِ، فيَتّهموهُ. 3 فقالَ للرّجُلِ الذي يدُهُ يابسةٌ: «قُمْ في وَسْطِ المَجمَعِ!» 4 وقالَ لِلحاضِرينَ: «أيَحِلّ في السّبتِ عمَلُ الخيرِ أمْ عمَلُ الشّرّ؟ إنقاذُ نَفسٍ أم إهلاكُها؟» فسكَتوا. 5 فأجالَ يَسوعُ نظَرَهُ فيهِم وهوَ غاضِبٌ حزينٌ لِقَساوةِ قلوبِهِم، وقالَ لِلرّجُلِ: «مُدّ يَدَكَ!» فمَدّها فَعادت صحيحةً كالأخرى. 6 فخرَجَ الفَرّيسيّونَ وتَشاوَروا معَ الهِيرودسيّينَ ليقتُلوا يَسوعَ.
7 فاَنصَرَفَ معَ تلاميذِهِ إلى بحرِ الجليلِ، وتَبِعَهُ جُمهورٌ كبيرٌ مِنَ الجليلِ واليهودِيّةِ، 8 ومِنْ أُورُشليمَ وأدوميةَ وعَبْرِ الأُردُنِ ونواحي صُورَ وصَيدا. وهؤُلاءِ سَمِعوا بأعمالِهِ فجاؤوا إلَيهِ. 9 فأمرَ تلاميذَهُ بأنْ يُهَيّئوا لَه قارِبًا حتى لا يزحَمَهُ الجَمعُ، 10 لأنّهُ شَفى كثيرًا مِنَ النّاسِ، حتى أخَذَ كُلّ مريضٍ يشُقّ طريقَهُ إلَيهِ ليَلمُسَهُ. 11 وكانَ الذينَ فيهِم أرواحٌ نَجِسَةٌ يَسجُدونَ لَه إذا رأَوهُ ويَصيحونَ: «أنتَ اَبنُ اللهِ!» 12 فكانَ يأْمُرُهُم بشِدّةٍ أنْ لا يُعلِنوا أمرَهُ.
اختيار الرسل الاثني عشر
(متى 10:1-4، لوقا 6:12-16)13 وصَعِدَ إلى الجبَلِ ودَعا الذينَ أرادَهُم فحَضَروا إلَيهِ. 14 فأقامَ مِنهُم اَثنَي عشَرَ سَمّاهُم رُسُلاً يُرافِقونَهُ فيُرْسِلُهُم مُبَشّرينَ، 15 ولهُم سُلطانٌ بِه يَطرُدونَ الشّياطينَ. 16 وهؤُلاءِ الاثنا عشَرَ هُم: سِمْعانُ وسَمّاهُ يَسوعُ بُطرُسَ، 17 ويَعقوبُ ويوحنّا اَبنا زَبْدي وسَمّاهُما بُوانَرْجِسَ، أيْ اَبنَي الرّعدِ، 18 وأندَراوُسُ وفيلِبّسُ وبَرثولوماوُسُ، ومتّى وتوما، ويَعقوبُ بنُ حَلْفى وتَدّاوُسُ وسِمْعانُ الوطنيّ الغيورُ، 19 ويَهوذا أسخَرْيوطُ الذي أسلَمَ يَسوعَ.
يسوع وبعلزبول
(متى 12:22-32، لوقا 11:14-23؛ لوقا 12:10)20 وجاءَ يَسوعُ إلى البيتِ، فعادَ النّاسُ إلى الازدِحامِ، حتى تعَذّرَ على يَسوعَ وتلاميذِه أنْ يأكُلوا. 21 وسمِعَ أقرِباؤُهُ، فجاؤوا ليأخُذوهُ لأنّ بعضَ النّاسِ قالوا: «فقَدَ صوابَهُ». 22 وأمّا مُعَلّمو الشّريعَةِ الذينَ نَزَلوا مِنْ أورُشليمَ، فقالوا: «فيهِ بعلُزَبول، وهوَ بِرئيسِ الشّياطينِ يَطرُدُ الشّياطينَ».
23 فدَعاهُم وكلّمَهُم بأمثالٍ، قالَ: «كيفَ يُمكِنُ لِلشَيطانِ أنْ يَطرُدَ الشّيطانَ؟ 24 فإذا اَنقسَمتْ مَملكةٌ لا تَثبُتُ، 25 أوِ اَنقسَمَ بَيتٌ لا يَثبُتُ. 26 وإذا ثارَ الشّيطانُ على ذاتِهِ واَنقسَمَ لا يَثبُتُ، بل يزولُ. 27 لا يقدِرُ أحدٌ أن يدخُلَ بَيتَ رجُلٍ قويّ ويَنهبَ أمتِعتَهُ إلاّ إذا قيّدَ هذا الرّجُلَ القَويّ أوّلاً، ثمّ يَنهَبُ بَيتَهُ. 28 الحقّ أقولُ لكُم: كُلّ خَطيئةٍ وكُلّ تَجديفٍ مَهما كانَ، يَغفِرُهُما اللهُ للناسِ. 29 وأمّا مَنْ جَدّفَ على الرّوحِ القُدُسِ، فلا مَغفِرةَ لَه أبدًا، بل تَبقى خَطيئتُه أبديّةً».
30 وبِهذا الكلامِ ردّ على الذينَ قالوا: «فيهِ روحٌ نَجِسٌ!»
أم يسوع وإخوته
(متى 12:46-50، لوقا 8:19-21)31 وجاءَت أمّهُ وإخوَتُهُ، فَوقفوا في خارجِ البَيتِ وأرسَلوا إلَيهِ يَدعونَهُ. 32 وكانَ يَجلِسُ حولَهُ جمعٌ كبيرٌ، فقالوا لَه: «أمّكَ وإخوتُكَ وأخواتُكَ في خارِجِ البَيتِ يَطلبونَكَ». 33 فأجابَهُم: «مَنْ هيَ أُمّي ومَنْ هُم إخوَتي؟» 34 ونظَرَ إلى الجالسينَ حولَهُ وقالَ: «هؤُلاءِ هُم أُمّي وإخوتي! 35 لأنّ مَنْ يَعمَلُ بمشيئةِ اللهِ هوَ أخي وأُختي وأُمّي».
Vindecarea omului cu mâna paralizată
1 Şi a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna uscată. 2 Unii însă Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 3 Atunci El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi vino în mijloc!” 4 Iar celorlalţi le-a zis: „Ce trebuie să facă omul sâmbăta: să facă bine sau să facă rău? Să salveze o viaţă sau să o lase să piară?” Şi ei tăceau. 5 Uitându-se la ei de jur împrejur cu mânie, şi întristat de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde mâna!” Şi el a întins-o şi mâna i s-a vindecat. 6 Fariseii, ieşind, s-au sfătuit repede cu irodienii împotriva Lui, cum să facă să-L piardă.
Mulţimile îl urmează pe Iisus
7 Şi Iisus a plecat împreună cu ucenicii spre mare. Şi l-a urmat o mulţime mare de oameni din Galileea şi din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi de pe lângă Tir şi Sidon, mulţime care, auzind câte făcea, a venit la El. 9 Iisus le-a zis ucenicilor Lui să aducă o corabie aproape de ţărm, ca să nu-L îmbulzească oamenii, 10 fiindcă toţi cei ce erau bolnavi năvăleau peste El să se atingă de El, pentru că pe mulţi îi vindecase. 11 Iar când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Iar El le certa cu asprime, ca să nu le arate ele oamenilor cine este El.
Alegerea celor doisprezece
13 Apoi a urcat pe munte şi a chemat acolo pe cine a vrut El şi aceia au venit la El. 14 Şi a rânduit doisprezece oameni, pe care i-a şi numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să vestească 15 şi să aibă putere să scoată demonii. 16 A rânduit doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru, 17 pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă „fiii tunetului”; 18 pe Andrei şi pe Filip, pe Bartolomeu şi pe Matei, pe Toma şi pe Iacov al lui Alfeu, pe Tadeu şi pe Simon Cananitul 19 şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
Iisus şi Beelzebul
20 Apoi a intrat într-o casă şi s-a adunat iarăşi mulţimea, încât nu mai puteau mânca nici măcar pâine. 21 Când au auzit ai Săi, s-au pornit să-L oprească, fiindcă ziceau că şi-a ieşit din minţi. 22 Iar cărturarii care veniseră din Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul şi că izgoneşte demonii cu puterea stăpânului demonilor. 23 El însă, chemându-i, le vorbea în parabole, zicând: „Cum poate Satana să-l izgonească pe Satana? 24 Dacă o împărăţie se dezbină pe ea însăşi, acea împărăţie nu mai poate dăinui. 25 Iar dacă o casă s-a dezbinat pe ea însăşi, acea casă nu mai poate dăinui. 26 Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu mai poate dăinui, ci şi-a găsit sfârşitul. 27 Dar nimeni, când intră în casa unui om puternic, nu poate să îi răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun: toate păcatele şi hulele, oricâte ar fi hulit, vor fi iertate fiilor oamenilor, 29 dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic.” 30 Acestea le-a spus pentru că ziceau: „Are duh necurat.”
Mama şi fraţii lui Iisus
31 Şi a venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El să-L cheme. 32 Şi împrejurul lui şedea o mulţime de oameni şi îi ziceau: „Iată mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.” 33 Iar El le-a răspuns: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” 34 Şi i-a privit pe cei ce şedeau în jurul lui şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 35 Căci oricine, dacă face voia lui Dumnezeu, este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.”