يسوع عند بيلاطس
(مرقس 15:1، لوقا 23:1-2، يوحنا 18:28-32)1 ولمّا طلَعَ الصّبحُ، تَشاورَ جميعُ رُؤساءِ الكَهنَةِ وشُيوخُ الشّعبِ على يَسوعَ ليَقتُلوهُ. 2 ثُمّ قَيّدوهُ وأخَذوهُ وأسلَموهُ إلى الحاكِمِ بيلاطُسَ.
موت يهوذا
(أعمال 1:18-19)3 فلمّا رأى يَهوذا الّذي أسلَمَ يَسوعَ أنّهُم حكَموا علَيهِ، ندِمَ ورَدّ الثّلاثينَ مِنَ الفِضّةِ إلى رُؤساءِ الكَهنَةِ والشّيوخِ، 4 وقالَ لهُم: «خَطِئتُ حينَ أسلَمتُ دمًا بريئًا». فقالوا لَه: «ما علَينا؟ دَبّرْ أنتَ أمرَكَ». 5 فرَمى يَهوذا الفِضّةَ في الهَيكلِ واَنْصرفَ، ثُمّ ذهَبَ وشَنقَ نفسَهُ.
6 فأخَذَ رُؤساءُ الكَهنَةِ الفِضّةَ وقالوا: «هذِهِ ثمنُ دمٍ، فلا يَحِلّ لنا أنْ نضَعَها في صُندوقِ الهَيكَلِ». 7 فاَتّفَقوا أنْ يَشتَروا بِها حَقلَ الخَزّافِ ليَجعَلوهُ مَقبرَةً لِلغُرَباءِ. 8 ولِهذا يُسَمّيهِ الناسُ حقلَ الدّمِ إلى هذا اليومِ.
9 فتَمّ ما قالَهُ النّبيّ إرميا: «وأخذوا الثّلاثينَ مِنَ الفِضّةِ، وهيَ ما اَتّفقَ بَعضُ بَني إِسرائيلَ على أنْ يكونَ ثمنُهُ، 10 ودَفَعوها ثَمنًا لِحَقلِ الخزّافِ. هكذا أمرَني الرّبّ».
بيلاطس يسأل يسوع
(مرقس 15:2-5، لوقا 23:3-5، يوحنا 18:33-38)11 ووقَفَ يَسوعُ أمامَ الحاكِمِ فسألَهُ الحاكِمُ: «أأنتَ مَلِكُ اليَهودِ؟» فأجابَهُ يَسوعُ: «أنتَ قُلتَ». 12 وكانَ رُؤساءُ الكَهنَةِ والشّيوخِ يتّهِمونَهُ، فلا يُجيبُ بِشيءٍ. 13 فقالَ له بيلاطُسُ: «أما تسمَعُ ما يَشهَدونَ بِه علَيكَ؟» 14 فما أجابَهُ يَسوعُ عَنْ شيءٍ، حتّى تَعجّبَ الحاكِمُ كثيرًا.
الحكم على يسوع بالموت
(مرقس 15:6-15، لوقا 23:13-25، يوحنا 18:39—19:16)15 وكانَ مِنْ عادَةِ الحاكِمِ في كُلّ عيدٍ أن يُطلِقَ واحدًا مِن السّجَناءِ يَختارُهُ الشّعبُ. 16 وكانَ عِندَهُم في ذلِكَ الحينِ سَجينٌ شهيرٌ اَسمُهُ يشوعُ باراباسُ. 17 فلمّا تَجَمْهرَ النّاسُ سألَهُم بيلاطُسُ: «مَنْ تُريدونَ أنْ أُطلِقَ لكُم: يشوعُ باراباسُ أمْ يَسوعُ الّذي يُقالُ لَه المَسيحُ؟» 18 وكان بيلاطُسُ يَعرِفُ أنّهُم مِنْ حَسَدِهِم أسلموا يَسوعَ.
19 وبَينَما بيلاطُسُ على كُرسِيّ القَضاءِ، أرسَلَتْ إلَيهِ اَمرأتُهُ تَقولُ: «إيّاكَ وهذا الرّجُلَ الصّالِحَ، لأنّي تألّمتُ اللّيلَةَ في الحُلمِ كثيرًا مِنْ أجلِهِ». 20 لكنّ رُؤساءَ الكَهنَةِ والشّيوخَ حَرّضوا الجُموعَ على أنْ يَطلُبوا باراباسَ ويَقتُلوا يَسوعَ. 21 فلمّا سألَهُمُ الحاكمُ: «أيّهُما تُريدونَ أنْ أُطلِقَ لكُم؟» أجابوا: «باراباسُ!» 22 فقالَ لهُم بيلاطُسُ: «وماذا أفعَلُ بيَسوعَ الّذي يُقالُ لَه المَسيحُ؟» فأجابوا كُلّهُم: «إصْلِبْهُ!» 23 قالَ لهُم: «وَأيّ شَرّ فَعلَ؟» فاَرتفَعَ صياحُهُم: «إصْلِبْهُ!»
24 فلمّا رأى بيلاطُسُ أنّهُ ما اَستفادَ شيئًا، بلِ اَشتَدّ الاَضطِرابُ، أخذَ ماءً وغسَلَ يَديهِ أمامَ الجُموعِ وقالَ: «أنا بَريءٌ مِنْ دَمِ هذا الرّجُل! دَبّروا أنتُم أمرَهُ». 25 فأجابَ الشّعبُ كُلّهُ: «دمُهُ علَينا وعلى أولادِنا!» 26 فأطلَقَ لهُم باراباسَ، أمّا يَسوعُ فجلَدَهُ وأسلَمَهُ ليُصْلَبَ.
الجنود يستهزئون بيسوع
(مرقس 15:16-20، يوحنا 19:2-3)27 فأخذَ جُنودُ الحاكِمِ يَسوعَ إلى قَصرِ الحاكِمِ وجَمعوا الكَتيبةَ كُلّها، 28 فنزَعوا عَنهُ ثيابَهُ وألبَسوهُ ثَوبًا قِرمِزيّا، 29 وضَفَروا إكليلاً مِنْ شَوكٍ ووضَعوهُ على رأسِهِ، وجَعَلوا في يَمينِهِ قصَبَةً، ثُمّ رَكَعوا أمامَهُ واَستَهزأوا بِه فقالوا: «السّلامُ علَيكَ يا مَلِكَ اليَهودِ!» 30 وأمسكوا القصَبَةَ وأخَذوا يَضرِبونَهُ بِها على رأسِهِ وهُم يَبصُقونَ عليهِ. 31 وبَعدَما اَستَهزَأوا بِه نَزَعوا عَنهُ الثّوبَ القِرمِزيّ، وألبَسوهُ ثيابَهُ وساقوهُ ليُصلَبَ.
يسوع على الصليب
(مرقس 15:21-32، لوقا 23:26-43، يوحنا 19:17-27)32 وبَينَما هُمْ خارِجونَ مِنَ المدينةِ صادَفوا رَجُلاً مِنْ قَيرينَ اَسمُهُ سِمْعانُ، فسَخّروهُ ليَحمِلَ صَليبَ يَسوعَ. 33 ولمّا وصَلوا إلى المكانِ الّذي يُقالُ لَه الجُلجُثَةُ، أي «مَوضِعُ الجُمجُمَةِ» 34 أعطَوْهُ خَمرًا مَمزوجَةً بِالمُرّ، فلمّا ذاقَها رفَضَ أنْ يَشرَبَها. 35 فصَلبوهُ واَقتَرعوا على ثيابِهِ واَقتَسموها. 36 وجَلَسوا هُناكَ يَحرُسونَه. 37 ووضَعوا فَوقَ رأسِهِ لافِتَةً مكتوبًا فيها سَببُ الحُكمِ علَيهِ: «هذا يَسوعُ، مَلِكُ اليَهودِ». 38 وصَلَبوا مَعهُ لِصّينِ، واحدًا عَنْ يَمينِهِ وواحدًا عَنْ شِمالِهِ. 39 وكانَ المارةُ يَهُزّونَ رُؤوسَهُم ويَشتِمونَهُ ويَقولونَ: 40 «يا هادِمَ الهَيكَلِ وبانِيَهُ في ثلاثَةِ أيّامٍ، إنْ كُنتَ اَبنَ اللهِ، فخلّصْ نفسَكَ واَنزِلْ عَنِ الصّليبِ». 41 وكانَ رُؤساءُ الكَهنَةِ ومُعلّمو الشّريعَةِ والشّيوخُ يَستهزِئونَ بِه، فيَقولونَ: 42 «خَلّصَ غيرَهُ، ولا يَقدِرُ أنْ يُخلّصَ نفسَهُ! هوَ مَلِكُ إِسرائيلَ، فلْيَنزِلِ الآنَ عَنِ الصّليبِ لِنؤمِنَ بِه! 43 توَكّلَ على اللهِ وقالَ: أنا اَبنُ اللهِ، فليُنقِذْهُ اللهُ الآنَ إنْ كانَ راضيًا عنهُ». 44 وعيّرَهُ اللّصانِ المَصلوبانِ مَعهُ أيضًا، فقالا مِثلَ هذا الكلامِ.
موت يسوع
(مرقس 15:33-41، لوقا 23:44-49، يوحنا 19:28-30)45 وعِندَ الظّهرِ خيّمَ على الأرضِ كُلّها ظلامٌ حتّى السّاعةِ الثّالِثةِ. 46 ونحوَ الساعةِ الثالثةِ صرَخَ يَسوعُ بِصوتٍ عَظيمٍ: «إيلي، إيلي، لِما شَبقتاني؟» أي «إلهي، إلهي، لماذا تَركتَني؟» 47 فسَمِعَ بَعضُ الحاضرينَ هُناكَ، فقالوا: «ها هوَ يُنادي إيليّا!» 48 وأسرَعَ واحدٌ مِنهُم إلى إسفِنْجَةٍ، فبَلّلَها بالخَلّ ووضَعَها على طرَفِ قَصبَةٍ ورَفَعها إلَيهِ لِيَشرَبَ. 49 فقالَ لَه الآخرونَ: «اَنتَظِرْ لِنرى هَلْ يَجيءُ إيليّا ليُخَلّصَهُ!» 50 وصرَخَ يَسوعُ مرّةً ثانيةً صَرْخَةً قَوِيّةً وأسلَمَ الرّوحَ.
51 فاَنشَقّ حِجابُ الهَيكلِ شَطرَينِ مِنْ أعلى إلى أسفَلَ. وتَزلْزَلتِ الأرضُ وتَشقّقتِ الصّخورُ. 52 واَنفتَحَتِ القُبورُ، فقامَتْ أجسادُ كثيرٍ مِنَ القِدّيسينَ الرّاقِدينَ. 53 وبَعدَ قيامَةِ يَسوعَ، خَرَجوا مِنَ القُبورِ ودَخلوا إلى المدينةِ المقدّسَةِ وظَهَروا لِكثيرٍ مِنَ النّاسِ.
54 فلمّا رأى القائِدُ وجُنودُهُ الَّذينَ يَحرُسونَ يَسوعَ الزّلزالَ وكُلّ ما حدَثَ، فَزِعوا وقالوا: «بالحَقيقةِ كانَ هذا الرّجُلُ اَبنَ اللهِ!» 55 وكانَ هُناكَ كثيرٌ مِنَ النّساءِ يَنظُرنَ عَنْ بُعدٍ، وهُنّ اللّواتي تَبِعنَ يَسوعَ مِنَ الجَليلِ ليَخدُمْنَه، 56 فيهِنّ مَريمُ المَجدليّةُ، ومَريمُ أمّ يَعقوبَ ويوسفَ، وأُمّ اَبنَي زَبدي.
دفن يسوع
(مرقس 15:42-47، لوقا 23:50-56، يوحنا 19:38-42)57 وجاءَ عِندَ المساءِ رجُلٌ غَنِيّ مِنَ الرّامةِ اَسمُهُ يوسُفُ، وكانَ مِنْ تلاميذِ يَسوعَ. 58 فدَخَلَ على بيلاطُسَ وطلَبَ جَسدَ يَسوعَ. فأمَرَ بيلاطُسُ أنْ يُسلّموهُ إلَيهِ. 59 فأخَذَ يوسُفُ جَسدَ يَسوعَ ولفّهُ في كفَنٍ نظيفٍ، 60 ووضَعَهُ في قبرٍ جديدٍ كانَ حَفَرَهُ لِنفسِهِ في الصّخرِ، ثُمّ دَحرجَ حجرًا كبيرًا على بابِ القبرِ ومَضى. 61 وكانَت مَريَمُ المَجْدليّةُ، ومَريَمُ الأُخرى، جالِستَينِ تُجاهَ القَبرِ.
حراسة القبر
62 وفي الغدِ، أيْ بَعدَ التّهيئَةِ لِلسّبتِ، ذهَبَ رُؤساءُ الكَهنَةِ والفَرّيسيّونَ إلى بيلاطُس 63 وقالوا لَه: «تَذكّرنا، يا سيّدُ، أنّ ذلِكَ الدّجالَ قالَ وهوَ حيّ: سأقومُ بَعدَ ثلاثةِ أيّامٍ. 64 فأصْدِرْ أمرَكَ بِحِراسَةِ القَبرِ إلى اليومِ الثّالِثِ، لِئلاّ يَجيءَ تلاميذُهُ ويَسرِقوهُ ويقولوا للشّعبِ: قامَ مِنْ بَينِ الأمواتِ، فتكونَ هذِهِ الخِدعَةُ شرّا مِنَ الأولى».
65 فقالَ لهُم بيلاطُسُ: «عِندَكُم حرَسٌ، فاَذهَبوا واَحتاطوا كما تَرَونَ». 66 فذَهبوا واَحتاطوا على القَبرِ، فختَموا الحجَرَ وأقاموا علَيهِ حَرَسًا.
Iisus înaintea lui Pilat şi moartea lui Iuda
1 Când s-a făcut ziuă, toţi marii preoţi şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 2 După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna procuratorului Ponţiu Pilat. 3 Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, când a văzut că Iisus a fost condamnat la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat marilor preoţi si bătrânilor 4 şi a zis: „Am păcătuit, fiindcă am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” 5 Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat. 6 Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în tezaurul Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.” 7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor. 8 Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul .
Iisus înaintea lui Pilat
11 Iisus s-a înfăţişat înaintea procuratorului, iar procuratorul L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Iisus, „sunt.” 12 Dar n-a răspuns nimic la învinuirile marilor preoţi şi ale bătrânilor. 13 Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” 14 Iisus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că procuratorul se mira foarte mult.
Condamnarea lui Iisus
15 De fiecare Paşte, procuratorul avea obiceiul să elibereze poporului un deţinut, pe care-l voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Iisus, care se numeşte Hristos?” 18 Căci ştia că din invidie Îl dăduseră pe Iisus în mâinile lui. 19 Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, soţia sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu acest om drept, fiindcă azi am suferit mult în vis din cauza Lui.” 20 Marii preoţi şi bătrânii au înduplecat poporul să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare. 21 Procuratorul le-a zis: „Pe care dinte cei doi vreţi să vi-l eliberez?” „Pe Baraba!” au răspuns ei. 22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!” i-au răspuns cu toţii. 23 Procuratorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24 Când a văzut Pilat că nu izbândeşte nimic, ba încă se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea poporului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă priveşte! ” 25 Şi tot poporul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” 26 Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
27 Soldaţii procuratorului L-au dus pe Iisus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor. 28 L-au dezbrăcat de hainele lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29 Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Ave , regele iudeilor!” 30 Şi scuipau asupra lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. 31 După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea şi moartea lui Iisus
32 Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus. 33 Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii” 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar El gustând, n-a vrut să bea. 35 După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. 36 Apoi s-au aşezat şi-L păzeau. 37 Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Iisus, regele iudeilor.” 38 Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui. 39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap 40 şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” 41 Marii preoţi împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: 42 „Pe alţii i-a mântuit, dar pe El Însuşi nu se poate mântui! Dacă este El regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte, pentru că a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” 44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. 45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46 Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „Eli, Eli, lema sabahtani ?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ?” 47 Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie!” 48 Şi îndată, unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” 50 Iisus a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul. 51 Şi deodată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. 53 Ei au ieşit din morminte după învierea lui, au intrat în Cetatea sfântă şi s-au arătat multora. 54 Centurionul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” 55 Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Ele îl urmaseră pe Iisus din Galileea, ca să-I slujească. 56 Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedeu.
Înmormântarea lui Iisus
57 Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. 58 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i-l dea. 59 Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-un giulgiu curat 60 şi l-a pus într-un mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. 62 A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii s-au dus împreună la Pilat 63 şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia! 64 Dă poruncă deci ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65 Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” 66 Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.