التمسك الأعمى بالتقاليد
(متى 15:1-9)1 واَجتمعَ إليهِ الفَرّيسيّونَ وبَعضُ مُعَلّمي الشّريعةِ القادمينَ مِنْ أُورُشليمَ. 2 فرأَوا بَعضَ تلاميذِهِ يتَناولونَ الطّعامَ بأيدٍ نَجِسَةٍ، أي غيرِ مَغسولَةٍ، فَلامُوهُ. 3 لأنّ الفَرّيسيّينَ واليهودَ على العُمومِ يَتَمسّكونَ بِتقاليدِ القُدَماءِ، فلا يأكُلونَ إلاّ بَعدَ أنْ يَغسِلوا أيديَهُم جيّدًا. 4 وإذا رَجَعوا مِنَ السّوقِ لا يأكُلونَ شَيئًا إلاّ إذا غَسَلوهُ. وهُناكَ أشياءُ أُخرى كثيرةٌ توارثوها ليَعملوا بِها، كغَسْلِ الكؤُوسِ والأباريقِ وأَوعيةِ النّحاسِ والأسرّةِ.
5 فسألَهُ الفَرّيسيّونَ ومُعَلّمو الشّريعَةِ: «لماذا لا يُراعي تلاميذُكَ تَقاليدَ القُدَماءِ، بل يتَناولونَ الطّعامَ بأيدٍ نَجِسَةٍ؟» 6 فأجابَهُم: «يا مُراؤونَ! صَدَقَ إشَعيا في نُبوءَتِهِ عنكُم، كما جاءَ في الكِتابِ:
هذا الشّعبُ يُكرِمُني بشَفَتَيهِ،
وأمّا قَلبُهُ فبعيدٌ عنّي.
7 وهوَ باطِلاً يَعبُدُني
بِتعاليمَ وضَعَها البَشَرُ.
8 أنتُم تُهمِلونَ وَصيّةَ اللهِ وتتَمَسّكونَ بِتقاليدِ البشَرِ».
9 وقالَ لهُم: «ما أبرَعكُم في نَقضِ شَريعةِ اللهِ لِتُحافِظوا على تَقاليدِكُم! 10 قالَ موسى: أكرِمْ أباكَ وأُمّكَ، ومَنْ لعَنَ أباهُ أو أُمّهُ فَموتًا يَموتَ. 11 أمّا أنتُم فتَقولونَ: إذا كانَ عِندَ أحَدٍ ما يُساعِدُ بِه أباهُ أو أُمّهُ، ثُمّ قالَ لهُما: هذا قُربانٌ، أي تَقدِمةٌ للهِ، 12 يُعفَى مِنْ مُساعَدَةِ أبيهِ أو أُمّهِ. 13 فتُبطِلونَ كلامَ اللهِ بتقاليدَ مِنْ عِندِكُم تَتوارثُونَها وهُناكَ أُمورٌ كثيرةٌ مِثْلُ هذِهِ تَعمَلونَها».
ما ينجس الإنسان
(متى 15:10-20)14 ودعا الجُموعَ وقالَ لهُم: «أَصغُوا إليّ كُلّكُم واَفهَموا: 15 ما مِنْ شيءٍ يَدخُلُ الإنسانَ مِنَ الخارِجِ يُنجّسُهُ. ولكن ما يخرُجُ مِنَ الإنسانِ هوَ الذي يُنَجّسُ الإنسانَ. 16 [مَنْ كانَ لَه أُذُنانِ تَسمَعانِ، فليَسمَعْ!»].
17 ولمّا ترَكَ الجُموعَ ورجَعَ إلى البَيتِ، سألَهُ تلاميذُهُ عَنْ مَغزى هذا المثَلِ، 18 فقالَ لهُم: «أهكذا أنتُم أيضًا لا تَفهَمونَ؟ ألا تَعرِفونَ أنّ ما يَدخُلُ الإنسانَ مِنَ الخارِجِ لا يُنجّسُهُ، 19 لأنّهُ لا يَدخُلُ إلى قلبِهِ، بل إلى جَوفِهِ، ثُمّ يَخرُجُ مِنَ الجَسَدِ؟» وفي قولِهِ هذا جعَلَ يَسوعُ الأطعِمَةَ كُلّها طاهِرَةً.
20 وقالَ لهُم: «ما يخرُجُ مِنَ الإنسانِ هوَ الذي يُنجّسُهُ، 21 لأنّ مِنَ الدّاخِلِ، مِنْ قُلوبِ النّاسِ، تَخرُجُ الأفكارُ الشّرّيرةُ: الفِسقُ والسّرِقةُ والقَتلُ 22 والزّنى والطّمعُ والخُبثُ والغشّ والفُجورُ والحَسَدُ والنّميمَةُ والكِبرياءُ والجَهلُ. 23 هذِهِ المفاسِدُ كُلّها تَخرُجُ مِنْ داخلِ الإنسانِ فَتُنَجّسُهُ».
إيمان المرأة الكنعانية
(متى 15:21-28)24 واَنتَقَلَ مِنْ هُناكَ إلى نواحي صورَ. ودخَلَ بَيتًا، وكانَ لا يُريدُ أنْ يَعلَمَ بِه أحدٌ، فَما أمكَنَهُ أنْ يُخفِيَ أمرَهُ. 25 وما إنْ سَمِعَت بِه اَمرأةٌ كانَ في اَبنَتِها رُوحٌ نَجِسٌ، حتى أسرعَت إليهِ واَرتَمَت على قَدَميهِ، 26 وسألتهُ أنْ يُخرِجَ الشّيطانَ مِن اَبنتِها. وكانَتِ المرأةُ غَيرَ يهودِيّةٍ، ومِنْ أصلٍ سورِيّ فينيقيّ. 27 فأجابَها يَسوعُ: «دَعي البَنِينَ أوّلاً يَشبَعونَ، فلا يَجوزُ أنْ يُؤْخَذَ خُبزُ البَنينَ ويُرمى لِلكِلابِ».
28 فقالَتِ المرأةُ: «يا سيّدي، حتى الكِلابُ تأكُلُ تَحتَ المائِدَةِ مِنْ فُتاتِ البَنينَ!» 29 فقالَ لها: «اَذهَبي، مِنْ أجلِ قولِكِ هذا خرَجَ الشّيطانُ مِن اَبنتِكِ». 30 فرجَعَتِ المرأةُ إلى بَيتِها، فوجَدَتِ اَبنتَها على السّريرِ، والشّيطانُ خرَجَ مِنها.
شفاء أصم
31 وترَكَ يَسوعُ نواحيَ صورَ، ومَرّ بصيدا راجِعًا إلى بحرِ الجليلِ، عَبْرَ أراضي المُدُنِ العَشْرِ. 32 فجاؤُوا إلَيهِ بأصمّ مُنعَقِدِ اللسانِ وتَوسّلوا إلَيهِ أنْ يَضَعَ يَدَهُ علَيهِ. 33 فاَبتَعَدَ بِه يَسوعُ عَنِ الجُموعِ، ووَضَعَ أصابِعَهُ في أُذنيِ الرّجُلِ وبصَقَ ولَمَسَ لِسانَهُ. 34 ورفَعَ عَينَيهِ نحوَ السّماءِ وتنَهّدَ وقالَ لِلرّجُلِ: «إفاتا، أي اَنفَتِحْ!» 35 ففي الحالِ اَنفَتحَت أُذُنا الرّجُلِ واَنحلّت عُقدةُ لِسانِهِ، فتكَلّم بِطَلاقةٍ. 36 وأوصاهُم يَسوعُ أنْ لا يُخبِروا أحدًا. فكانَ كُلّما أكثرَ مِنْ تَوصِيَتِهِم أكثَروا مِنْ إذاعَةِ الخَبَرِ. 37 وكانوا يَقولونَ بإِعجابٍ شَديدٍ: «ما أروَعَ أعمالَهُ كُلّها! جَعَلَ الصّمّ يَسمَعونَ والخُرسَ يَنطِقونَ».
Fariseii şi obiceiurile din bătrâni
1 Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El. 2 Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate 3 – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor, 4 iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor – 5 fariseii şi cărturarii L-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii Tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?” 6 Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris:
Acest popor Mă cinsteşte numai cu buzele,
iar inima lor este departe de Mine.
7 În zadar însă Mă cinstesc ei,
dând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8 Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.” 9 Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră! 10 Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte! 11 Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu) 12 şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă. 13 Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.”
14 Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi! 15 Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om. 16 Cine are urechi de auzit, să audă!”
17 Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Săi l-au întrebat despre această parabolă. 18 Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze, 19 pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate. 20 Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, 21 pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, 22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea. 23 Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.”
Vindecări în ţinuturile păgâne
24 Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, 25 şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui 26 – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. 27 Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” 28 Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” 29 Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” 30 Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.
31 Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis. 32 Şi I-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33 Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba. 34 Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!” 35 Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede. 36 Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult. 37 Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”