اهتداء شاول
(أعمال 22:6-16؛ أعمال 26:12-18)1 أمّا شاولُ، فكانَ يَنفُثُ صَدرُهُ تَهديدًا وتَقتيلاً لِتلاميذِ الرّبّ.
فذهَبَ إلى رَئيسِ الكَهنَةِ 2 وطلَبَ مِنهُ رسائِلَ إلى مجامِـعِ دِمَشقَ، ليَعتَقِلَ الرّجالَ والنّساءَ الذينَ يَجدُهُم هُناكَ على مَذهَبِ الرّبّ ويَجيءَ بِهِم إلى أُورُشليمَ.
3 وبَينَما هوَ يَقتَرِبُ مِنْ دِمَشقَ، سَطَعَ حَولَهُ بغتةً نُورٌ مِنَ السّماءِ، 4 فوقَعَ إلى الأرضِ، وسَمِعَ صَوتًا يَقولُ لَه: «شاوُلُ، شاوُلُ، لِماذا تَضطَهِدُني؟» 5 فقالَ شاوُلُ: «مَنْ أنتَ، يا ربّ؟» فأجابَهُ الصوتُ: «أنا يَسوعُ الذي أنتَ تَضْطَهِدُهُ. [صَعْبٌ علَيكَ أنْ تُقاوِمَني». 6 فقالَ وهوَ مُرتَعِبٌ خائِفٌ: «يا ربّ، ماذا تُريدُ أن أعمَلَ؟» فقالَ لَه الرّبّ:] «قُمْ واَدخُلِ المدينةَ، وهُناكَ يُقالُ لَكَ ما يَجبُ أنْ تَعمَلَ». 7 وأمّا رِفاقُ شاوُلَ فوَقَفوا حائِرينَ يَسمَعونَ الصّوتَ ولا يُشاهِدونَ أحدًا. 8 فنهَضَ شاوُلُ عَنِ الأرضِ وفتَحَ عَينَيهِ وهوَ لا يُبصِرُ شيئًا. فقادوهُ بِـيَدِهِ إلى دِمَشقَ. 9 فبَقِـيَ ثلاثةَ أيّامٍ مكفوفَ البَصَرِ لا يأكُلُ ولا يَشرَبُ.
10 وكانَ في دِمَشقَ تِلميذٌ اَسمُهُ حَنانيّا. فناداهُ الرّبّ في الرُؤيا: «يا حَنانيّا!» أجابَهُ: «نعم، يا ربّ!» 11 فقالَ لَه الرّبّ: «قُمِ اَذهَبْ إلى الشّارِعِ المَعروفِ بالمستَقيمِ، واَسألْ في بَيتِ يَهوذا عَنْ رَجُلٍ مِنْ طَرسوسَ اَسمُهُ شاوُلُ. وهوَ الآنَ يُصلّي، 12 فيَرى في الرُؤيا رَجُلاً اَسمُهُ حنانيّا يَدخُلُ ويَضَعُ يَدَيهِ علَيهِ فيُبصرُ». 13 فأجابَهُ حنانيّا: «يا ربّ، أخبَرَني كثيرٌ مِنَ النّاسِ كم أساءَ هذا الرّجُلُ إلى قِدّيسيكَ في أُورُشليمَ. 14 وهوَ هُنا الآنَ ولَه سُلْطَةٌ مِنْ رُؤساءِ الكَهنَةِ أنْ يَعتَقِلَ كُلّ مَنْ يَدعو باَسمِكَ». 15 فقالَ لَه الرّبّ: «إذهَبْ، لأنّي اَختَرتُهُ رَسولاً لي يَحمِلُ اَسمي إلى الأُمَمِ والمُلوكِ وبَني إِسرائيلَ. 16 وسأُريهِ كم يَجبُ أنْ يَتَحَمّلَ مِنَ الآلامِ في سبـيلِ اَسمي».
17 فذهَبَ حنانيّا ودخَلَ البَيتَ ووضَعَ يَدَيهِ على شاوُلَ وقالَ: «يا أخي شاوُلُ، أرسَلَني إلَيكَ الرّبّ يَسوعُ الذي ظهَرَ لَكَ وأنتَ في الطّريقِ التي جِئتَ مِنها، حتى يَعودَ البَصَرُ إلَيكَ وتَمتلـئَ مِنَ الرّوحِ القُدُسِ» 18 فتَساقَطَ مِنْ عَينَيهِ ما يُشبِهُ القُشُورَ، وعادَ البَصَرُ إلَيهِ، فقامَ وتَعَمّدَ. 19 ثُمّ أكَلَ، فعادَت إلَيهِ قِواهُ.
شاول في دمشق
وأقامَ شاوُلُ بِضعَةَ أيّامٍ معَ التلاميذِ في دِمَشقَ، 20 ثُمّ سارَعَ إلى التَبشيرِ في المَجامِعِ بأنّ يَسوعَ هوَ اَبنُ اللهِ. 21 فكانَ السّامِعونَ يَتعجّبونَ ويَقولونَ: «أما كانَ هذا الرّجُلُ في أُورُشليمَ يَضطَهِدُ كُلّ مَنْ يَدعو بِهذا الاسمِ؟ وهَلْ جاءَ إلى هُنا إلاّ ليَعتَقِلَهُم ويَعودَ بِهِم إلى رُؤساءِ الكَهنَةِ؟»
22 لكِنّ شاوُلَ كانَ يَزدادُ قُــوّةً في تَبشيرِهِ، فأثارَ الحيرةَ في عُقولِ اليَهودِ المُقيمينَ في دِمَشقَ بِحُجَجِهِ الدّامِغةِ على أنّ يَسوعَ هوَ المَسيحُ. 23 وبَعدَ مُدّةٍ مِنَ الزّمنِ وضَعَ اليَهودُ خُطّةً ليَقتُلوهُ، 24 فوصَلَ خَبرُها إلَيهِ. وكانوا يُراقِبونَ أبوابَ المدينةِ ليلَ نهارَ لِـيَغتالوهُ، 25 فأخذَهُ التلاميذُ ليلاً ودَلّوهُ مِنَ السّورِ في قُفّةٍ.
شاول في أورشليم
26 ولمّا وصَلَ شاوُلُ إلى أُورُشليمَ حاوَلَ أنْ يَنضَمّ إلى التلاميذِ. فكانوا كُلّهُم يَخافونَ مِنهُ ولا يُصَدّقونَ أنّهُ تِلميذٌ. 27 فجاءَ بِه بَرنابا إلى الرّسُلِ ورَوَى لهُم كيفَ رأى شاوُلُ الرّبّ في الطّريقِ وكَلّمَهُ الرّبّ، وكيفَ بَشّرَ بِشجاعَةٍ باَسمِ يَسوعَ في دِمَشقَ. 28 فأخَذَ يَروحُ ويَجيءُ معَ التلاميذِ في أُورُشليمَ، يُبَشّرُ بِشجاعةٍ باَسمِ الرّبّ. 29 وكانَ يُخاطِبُ اليَهودَ المُتكلّمينَ بِاللغةِ اليونانِـيّةِ ويُجادِلُهُم، فحاوَلوا أنْ يَقتُلوهُ. 30 فلمّا عَرَفَ الإخوَةُ بالأمرِ، أنزَلوهُ إلى قَيصرِيّةَ وأرسلوهُ مِنها إلى طَرسوسَ.
31 وأخذَتِ الكنيسةُ في جميعِ اليَهوديّةِ والجليلِ والسّامِرَةِ تَنعَمُ بالسّلامِ. وكانَت تَنمو وتَسيرُ في خَوفِ الرّبّ، وتَتَكاثَرُ بِمَعونَةِ الرّوحِ القُدُسِ.
بطرس في لدّة ويافا
32 وكانَ بُطرُسُ يَسيرُ في كُلّ مكانٍ، فجاءَ إلى الإخوَةِ القدّيسينَ المُقيمينَ في لُدّةَ، 33 فلَقيَ فيها رَجُلاً اَسمُهُ إينياسُ، وكانَ كَسيحًا يَلزَمُ الفِراشَ مِنْ ثماني سَنواتٍ. 34 فقالَ لَه بُطرُسُ: «يا إينياسُ، شَفاكَ يَسوعُ المَسيحُ، فقُمْ ورَتّبْ فِراشَكَ بـيَدِكَ». فقامَ في الحالِ. 35 ورآهُ جميعُ سكّانِ لُدّةَ وشارونَ، فاَهتَدوا كُلّهُم إلى الرّبّ.
36 وكانَ في يافا تِلميذَةٌ اَسمُها طابـيثَةُ، وباليونانيّةِ دُوركاسُ، أي غَزالةُ، تَصرِفُ كُلّ وقتِها في الأعمالِ الصالِحَةِ وإعانَةِ المُحتاجينَ. 37 فمَرِضَت في ذلِكَ الوقتِ وماتَت. فغَسَلوها ووضَعوها في الغُرفَةِ العُليّا. 38 ولأنّ لُدّةَ قريبةٌ مِنْ يافا، عرَفَ التلاميذُ أنّ بُطرُسَ فيها، فأرسَلوا إلَيهِ رَجُلَينِ يَقولانِ لَه: «تعالَ إلينا ولا تَــتَأخّرْ». 39 فقامَ بُطرُسُ مُسرِعًا ورَجَعَ مَعهُما إلى يافا. فلمّا وصَلَ صَعِدوا بِه إلى الغُرفَةِ العُليا، فاَستَقبَلَتْهُ الأرامِلُ باكياتٍ يُرينَهُ القُمصانَ والثّيابَ التي خاطَتها دُوركاسُ عِندَما كانَت مَعَهُنّ على قَيدِ الحياةِ. 40 فأخرَجَ بُطرُسُ النّاسَ كُلّهُم، وسَجَدَ وصَلّى، ثُمّ اَلتَفَتَ إلى الجُثّةِ وقالَ: «طابـيثَةُ، قُومي!» ففَتَحَت عَينَيها، ولمّا رَأت بُطرُسَ جَلَست. 41 فمَدّ يَدَهُ إلَيها وأنهَضَها، ثُمّ دَعا الإخوَةَ القِدّيسينَ والأرامِلَ وأحضَرها حَـيّةً. 42 فاَنتَشَرَ الخَبرُ في يافا كُلّها، فآمَنَ بالرّبّ عدَدٌ كبـيرٌ مِنَ النّاسِ. 43 وأقامَ بُطرُسُ عِدّةَ أيّامٍ في يافا عِندَ دبّاغٍ اَسمُهُ سِمعانُ.
Convertirea lui Saul pe drumul spre Damasc
1 În vremea aceasta, Saul răspândea ameninţare şi moarte împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi i-a cerut scrisori pentru sinagogile din Damasc, aşa încât pe oricine va găsi că aparţine Căii, fie bărbaţi fie femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 În timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer; 4 a căzut la pământ şi a auzit o voce care i-a zis: „Saule, Saule, de ce Mă persecuţi?” 5 El i-a răspuns „Cine eşti tu, Doamne?” iar Domnul i-a spus: „Eu sunt Iisus pe care îl persecuţi. 6 Acum ridică-te şi intră în cetate şi ţi se va spune acolo ce trebuie să faci!” 7 Bărbaţii care călătoreau împreună cu el au rămas muţi de uimire, pentru că auzeau vocea, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a ridicat de la pământ şi şi-a deschis ochii, dar nu putea să vadă nimic. Atunci, ducându-l de mână, au mers cu el până în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut, n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un credincios pe nume Anania şi Domnul i-a vorbit într-o viziune: „Anania!”, iar el i-a răspuns: „Iată-mă, Doamne!” 11 Domnul i-a spus: „Ridică-te şi mergi pe strada numită Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe Saul din Tars. Iată, el se roagă 12 şi, într-o viziune, a văzut pe cineva numit Anania care a intrat şi şi-a pus mâinile peste el ca să vadă din nou.” 13 Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta, cât rău le-a făcut sfinţilor din Ierusalim. 14 Şi aici are putere de la marii preoţi să îi lege pe toţi cei care cheamă Numele Tău.” 15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este cel pe care l-am ales să vestească Numele Meu în faţa neamurilor, împăraţilor şi fiilor lui Israel. 16 Eu am să-i arăt tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17 Anania a plecat şi a intrat în casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi i-a zis: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Iisus cel care ţi s-a arătat pe drum, ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duhul Sfânt.” 18 Imediat de pe ochii lui au căzut un fel de solzi şi a văzut din nou. Apoi s-a ridicat şi a fost botezat. 19 Pe urmă a mâncat ceva şi a prins putere.
Saul a mai rămas câteva zile în Damasc cu ucenicii. 20 Imediat a început să-l vestească pe Iisus în sinagogi şi să arate că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l auzeau erau uimiţi şi ziceau: „Nu este el cel care îi ucidea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta? Şi nu a venit el aici ca să îi ducă legaţi la marii preoţi?” 22 Dar Saul devenea tot mai puternic în duh şi îi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedindu-le că Iisus este Mesia.
23 Atunci, după ce au trecut câteva zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. 24 Saul însă a aflat despre planul lor. Porţile cetăţii erau păzite zi şi noapte ca să-l omoare, dar 25 credincioşii l-au luat noaptea şi l-au dat jos peste zid, într-un coş.
Mărturia lui Saul în Ierusalim
26 Când a ajuns în Ierusalim, Saul a încercat să se apropie de ucenicii Domnului, dar toţi se temeau şi nu-l credeau că a devenit şi el ucenic. 27 Atunci Barnaba l-a luat şi l-a adus înaintea apostolilor şi le-a istorisit cum l-a văzut pe Domnul pe când călătorea şi cum i-a vorbit Domnul şi cum a predicat cu îndrăzneală în Damasc în Numele lui Iisus. 28 Şi a început să meargă împreună cu ei în Ierusalim şi în afara Ierusalimului, predicând cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29 Vorbea şi îi înfrunta pe iudeii elenişti, iar ei încercau să-l omoare. 30 Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au adus în Cezareea şi l-au trimis la Tars.
31 Biserica trăia în pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea şi vieţuia în teamă de Domnul şi, cu mângâierea Duhului Sfânt, creştea.
Minunile lui Petru: vindecarea lui Enea şi învierea Tabitei
32 Petru, pe când îi vizita pe toţi sfinţii, s-a dus şi la cei ce locuiau în cetatea Lida. 33 Acolo a găsit un om numit Enea care era paralizat la pat de opt ani. 34 Petru i-a zis: „Enea, Iisus Hristos te vindecă, ridică-te şi strânge-ţi patul!” iar el s-a ridicat îndată. 35 Toţi cei din Lida şi din Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iope locuia o ucenică pe nume Tabita, care înseamnă Gazelă . Femeia aceasta făcea multe fapte bune şi era foarte milostivă. 37 Tocmai în vremea aceea s-a îmbolnăvit şi a murit. Atunci oamenii au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iope, iar când ucenicii au auzit că Petru era acolo, au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Vino repede la noi!” 39 Petru s-a ridicat şi a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus şi toate văduvele l-au înconjurat plângând şi arătându-i cămăşile şi hainele pe care le ţesea Tabita împreună cu ele, când trăia. 40 El i-a scos pe toţi afară şi a îngenuncheat. S-a rugat, s-a întors spre trupul ei şi i-a zis: „Tabita, ridică-te!” iar ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a ridicat în capul oaselor. 41 El i-a dat mâna, a ridicat-o în picioare şi i-a chemat pe toţi sfinţii şi pe văduve şi le-a dat-o înapoi vie. 42 Vestea s-a răspândit pretutindeni în Iope şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Petru a mai rămas o bună bucată de vreme în Iope şi a locuit la un tăbăcar numit Simon.