مثل وليمة الملك
(لوقا 14:15-24)1 وعادَ يَسوعُ إلى مُخاطَبَةِ الجُموعِ بالأمثالِ، فقالَ: 2 «يُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ مَلِكًا أقامَ وليمَةً في عُرسِ اَبنِه. 3 فأرسَلَ خدَمَهُ يَستَدْعي المَدعُوّينَ إلى الوَليمَةِ، فرَفَضوا أنْ يَجيئوا. 4 فأرسَلَ خدَمًا آخرينَ ليقولوا للمَدعُوّينَ: أعدَدْتُ وليمَتي وذَبَحتُ أبقاري وعُجولي المُسمّنةَ وهيّأتُ كُلّ شيءٍ، فتعالَوْا إلى العُرسِ! 5 ولكنّهُم تهاوَنُوا، فمِنهُم مَنْ خرَجَ إلى حقلِهِ، ومِنهُم مَنْ ذهَبَ إلى تِجارَتِهِ، 6 والآخرونَ أمسكوا خَدَمَهُ وشَتَموهُم وقَتَلوهُم. 7 فغَضِبَ الملِكُ وأرسَلَ جُنودَهُ، فأهلَكَ هؤلاءِ القَتَلةَ وأحرَقَ مَدينَتَهُم. 8 ثمّ قالَ لخَدَمِهِ: الوَليمةُ مُهيّأةٌ ولكنّ المَدعُوّينَ غَيرُ مُستحقّينَ، 9 فاَخرُجوا إلى مَفارقِ الطّرُقِ واَدعُوا إلى الوَليمَةِ كُلّ مَنْ تَجِدونَهُ. 10 فخرَجَ الخَدَمُ إلى الشّوارعِ وجَمَعوا مَنْ وجَدوا مِنْ أشرارٍ وصالِحينَ، فاَمتلأتْ قاعَةُ العُرسِ بالمدعُوّينَ.
11 فلمّا دخَلَ المَلِكُ ليَرى المدعوّينَ، وجَدَ رجُلاً لا يَلبَسُ ثِيابَ العُرسِ. فقالَ لَه: 12 كيفَ دَخَلتَ إلى هُنا، يا صَديقي، وأنتَ لا تلبَسُ ثِيابَ العُرسِ؟ فسكَتَ الرّجُلُ. 13 فقالَ المَلِكُ للخَدَمِ: اَربُطوا يَدَيهِ ورِجلَيهِ واَطرَحوهُ خارِجًا في الظّلامِ فهُناكَ البُكاءُ وصَريفُ الأسنانِ. 14 لأنّ المدَعُوّينَ كَثيرونَ، وأمّا المُختارونَ فَقليلونَ».
دفع الجزية إلى القيصر
(مرقس 12:13-17، لوقا 20:20-26)15 وذهَبَ الفَرّيسيّونَ وتَشاوَروا كيفَ يُمسِكونَ يَسوعَ بِكلِمَةٍ. 16 فأرسلوا إلَيهِ بَعضَ تلاميذِهِم وبَعضَ الهيرودُسيّينَ يَقولونَ لَه: «يا مُعَلّمُ، نَعرِفُ أنّكَ صادقٌ، تُعلّمُ بِالحَقّ طَريقَ اللهِ، ولا تُبالي بأحدٍ، لأنّكَ لا تُراعي مَقامَ النّاسِ. 17 فقُلْ لنا: ما رأيُكَ؟ أيَحِلّ لنا أنْ نَدفَعَ الجِزْيَةَ إلى القَيصَرِ أم لا؟»
18 فعرَفَ يَسوعُ مَكرَهُم، فقالَ لهُم: «يا مُراؤونَ! لِماذا تُحاوِلونَ أنْ تُحْرِجوني؟ 19 أرُوني نَقدَ الجِزْيةِ!» فناولوهُ دينارًا. 20 فقالَ لهُم: «لِمَن هذِهِ الصّورَةُ وهذا الاسمُ؟» 21 قالوا: «لِلقَيصَرِ!» فقالَ لهُم: «اَدفَعوا، إذًا، إلى القَيصَرِ ما لِلقَيصَرِ، وإلى اللهِ ما للهِ!» 22 فتَعَجّبوا مِمّا سَمِعوهُ، وتَركوهُ ومَضَوْا.
قيامة الأموات
(مرقس 12:18-27، لوقا 20:27-40)23 وفي ذلِكَ اليومِ جاءَ إلى يَسوعَ بَعضُ الصدّوقيّينَ، وهُمُ الّذينَ يُنكِرونَ القِيامَةَ، وسألوهُ: 24 «يا مُعلّمُ، قالَ موسى: إنْ ماتَ رجُلٌ لا ولَدَ لَه، فَلْيَتَزوّجْ أخوهُ اَمرأتَهُ ليُقيمَ نَسلاً لأخيهِ. 25 وكانَ عِندَنا سبعةُ إخوةٍ، فتَزوّجَ الأوّلُ وماتَ مِنْ غَيرِ نَسلٍ، فتَرَكَ اَمرأتَهُ لأخيهِ. 26 ومِثلُهُ الثّاني والثّالِثُ حتّى السّابِعُ. 27 ثُمّ ماتَتِ المرأةُ مِنْ بَعدِهِم جميعًا. 28 فلأيّ واحدٍ مِنهُم تكونُ زوجةً في القيامةِ؟ لأنّها كانَت لَهُم جميعًا».
29 فأجابَهُم يَسوعُ: «أنتُم في ضَلالٍ، لأنّكُم تَجهَلونَ الكُتُبَ المُقَدّسةَ وقُدرَةَ اللهِ. 30 ففي القِيامَةِ لا يَتَزاوَجونَ، بلْ يكونونَ مِثلَ مَلائِكَةٍ في السّماءِ. 31 وأمّا قيامَةُ الأمواتِ، أفَما قَرَأتُم ما قالَ اللهُ لكُم: 32 أنا إلهُ إبراهيمَ، وإلهُ إسحقَ، وإلهُ يعقوبَ؟ وما كانَ اللهُ إلهَ أمواتٍ، بل إلهُ أحياءٍ».
33 وسَمِعَ الجُموعُ هذا الكلامَ، فتَعَجّبوا مِنْ تَعليمِهِ.
الوصية العظمى
(مرقس 12:28-34، لوقا 10:25-28)34 وعَلِمَ الفَرّيسيّونَ أنّ يَسوعَ أسكَتَ الصَدّوقيّينَ، فاَجتمعوا معًا. 35 فسألَهُ واحِدٌ مِنهُم، وهوَ مِنْ عُلماءِ الشّريعةِ، ليُحرِجَهُ: 36 «يا مُعَلّمُ، ما هي أعظمُ وصِيّةٍ في الشّريعةِ؟»
37 فأجابَهُ يَسوعُ: «أحِبّ الرّبّ إلهَكَ بِكُلّ قَلبِكَ، وبِكُلّ نفسِكَ، وبكُلّ عَقلِكَ. 38 هذِهِ هيَ الوصِيّةُ الأولى والعُظمى. 39 والوصِيّةُ الثّانِيةُ مِثْلُها: أحِبّ قَريبَكَ مِثلَما تُحبّ نفسَكَ. 40 على هاتينِ الوصِيّتَينِ تَقومُ الشّريعةُ كُلّها وتَعاليمُ الأنبياءِ».
المسيح وداود
(مرقس 12:35-37، لوقا 20:41-44)41 وبَينَما الفَرّيسيّونَ مُجتمِعونَ سألَهُم يَسوعُ: 42 «ما قولُكُم في المَسيحِ؟ اَبنُ مَنْ هوَ؟» قالوا لَه: «اَبنُ داودَ!» 43 قالَ لهُم: «إذًا، كيفَ يَدعوهُ داودُ رَبّا، وهوَ يَقولُ بِوَحْيٍ مِنَ الرّوحِ: 44 قالَ الرّبّ لِرَبّي: اَجلِسْ عَنْ يَميني حتّى أجعَلَ أعداءَكَ تَحتَ قَدَمَيْكَ. 45 فإذا كانَ داودُ يَدعو المَسيحَ رَبّا، فكَيفَ يكونُ المَسيحُ اَبنَهُ؟»
46 فما قدِرَ أحدٌ أن يُجيبَهُ بكَلِمَةٍ، ولا تجرّأَ أحدٌ مِنْ ذلِكَ اليومِ أنْ يَسألَهُ عَنْ شَيءٍ.
Parabola invitaţilor la nuntă
1 Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3 Şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5 Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7 Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9 Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10 Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Controverse şi capcane din partea conducătorilor evrei
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17 Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18 Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19 Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21 „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23 În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25 Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26 Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28 Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29 Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33 Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34 Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40 În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”
41 Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42 „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43 Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:
44 Domnul a zis Domnului meu:
Şezi la dreapta Mea,
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
45 Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.
