الموت والحياة مع المسيح
1 فماذا نَقولُ؟ أَنَبقى في الخَطيئَةِ حتى تَفيضَ نَعمَةُ اللهِ؟ 2 كلّا! فنَحنُ الذينَ مُتنا عَنِ الخَطيئَةِ كيفَ نَحيا فيها بَعدُ؟ 3 ألا تَعلَمونَ أنّنا حينَ تَعَمّدْنا لِنَــتّحِدَ بالمسيحِ يَسوعَ تَعَمّدْنا لنَموتَ معَهُ، 4 فدُفِنّا معَهُ بالمعمودِيّةِ وشاركْناهُ في موتِهِ، حتى كما أقامَهُ الآبُ بقُدرَتِهِ المجيدَةِ مِنْ بَينِ الأمواتِ، نَسْلُكُ نَحنُ أيضًا في حياةٍ جديدَةٍ؟ 5 فإذا كُنّا اَتّحَدْنا بِه في موتٍ يُشبِهُ مَوتَهُ، فكذلِكَ نَــتّحِدُ بِه في قيامَتِهِ. 6 ونَحنُ نَعلَمُ أنّ الإنسانَ القَديمَ فينا صُلِبَ معَ المَسيحِ حتى يَزولَ سُلطانُ الخَطيئَةِ في جَسَدِنا، فلا نَبقى عَبـيدًا لِلخَطيئَةِ، 7 لأنّ الذي ماتَ تَحرّرَ مِنَ الخَطيئَةِ. 8 فإذا كُنا مُتْنا معَ المَسيحِ، فنَحنُ نُؤمِنُ بأنّنا سَنَحيا معَهُ. 9 ونَعْلَمُ أنّ المَسيحَ بَعدَما أقامَهُ اللهُ مِنْ بَينِ الأمواتِ لَنْ يَموتَ ثانيةً ولَنْ يكونَ لِلموتِ سُلطانٌ علَيهِ، 10 لأنّهُ بِموتِهِ ماتَ عَنِ الخَطيئَةِ مَرّةً واحدةً، وفي حياتِهِ يَحيا للهِ. 11 فاَحسبوا أنتُم أيضًا أنّكُم أمواتٌ عَنِ الخَطيئَةِ، أحياءٌ للهِ في المَسيحِ يَسوعَ رَبّنا.
12 فلا تَدَعُوا الخَطيئَةَ تَسودُ جَسدَكُمُ الفاني فتَنقادوا لِشَهَواتِه، 13 ولا تَجعَلوا مِنْ أعضائِكُم سِلاحًا لِلشّرّ في سَبـيلِ الخَطيئَةِ، بَلْ كونوا للهِ أحياءً قاموا مِنْ بَينِ الأمواتِ، واَجعَلوا مِنْ أعضائِكُم سِلاحًا لِلخَيرِ في سَبـيلِ اللهِ، 14 فلا يكون لِلخَطيئَةِ سُلطانٌ علَيكُم بَعدَ الآنَ. فما أنتُم في حُكْمِ الشريعةِ، بَلْ في حُكمِ نِعمَةِ اللهِ.
العمل من أجل البر
15 فماذا، إذًا؟ أنَخطَأُ لأنّنا في حُكْمِ النّعمةِ لا في حُكمِ الشريعةِ؟ كلاّ! 16 ألا تَعلَمونَ أنّكُم إذا جَعَلْتُم أنفُسَكُم لأحَدٍ عبـيدًا لِلطاعَةِ، صِرتُم عبـيدًا لِمَنْ تُطيعونَ: إمّا لِلخَطيئَةِ التي تَقودُ إلى الموتِ، وإمّا لِلطاعَةِ التي تَقودُ إلى البِرّ. 17 ولكِنْ شُكرًا للهِ! فمَعَ أنّكُم كُنتُم عَبـيدًا لِلخَطيئَةِ، أطعْتُم بِكلّ قلوبِكُم تِلكَ التّعاليمَ التي تسلّمتُموها، 18 فتَحَرّرتُم مِنَ الخَطيئَةِ وأصبَحتُم عَبـيدًا لِلبِرّ. 19 وتَعبـيري هذا بَشَرِيّ يُراعي ضُعفَكمُ البَشَرِيّ. فكما جَعَلتُم مِنْ أعضائِكُم عَبـيدًا لِلدَنَسِ والشّرّ في خِدمَةِ الشّرّ، فكذلِكَ اَجعَلوا الآنَ مِنْ أعضائِكُم عَبـيدًا للبِرّ في خِدمَةِ القداسَةِ.
20 وحينَ كُنتُم عَبـيدًا لِلخَطيئَةِ، كُنتُم أحرارًا غَيرَ مُلتَزِمينَ بِما هوَ للبِرّ. 21 فأيّ ثمَرٍ جَنَيتُم في ذلِكَ الوَقتِ مِنَ الأعمالِ التي تَخجَلونَ مِنها الآنَ، وعاقِبَـتُها الموتُ؟ 22 أمّا الآنَ، بَعدَما تَحَرّرْتُم مِنَ الخَطيئَةِ وصرتُم عَبـيدًا للهِ، فأنتُم تَجنُونَ ثمَرَ القَداسَةِ، وعاقِبتُهُ الحياةُ الأبدِيّةُ، 23 لأنّ أُجرَةَ الخَطيئَةِ هيَ الموتُ، وأمّا هِبَةُ اللهِ، فَهيَ الحياةُ الأبدِيّةُ في المسيحِ يَسوعَ ربّنا.
Morţi faţă de păcat, dar vii prin Hristos
1 Aşadar, ce vom spune? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, cei care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Sau nu ştiţi că noi toţi, cei care am fost botezaţi în Hristos Iisus, în moartea Lui am fost botezaţi? 4 Am fost îngropaţi împreună cu El prin botez în moarte, pentru ca, după cum a fost înviat Hristos din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să trăim într-o viaţă nouă. 5 Fiindcă, dacă am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui, la fel vom fi şi în învierea Lui. 6 Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El ca trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai slujim păcatului. 7 Căci cel care a murit este eliberat de păcat. 8 Şi dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 ştiind că Hristos cel înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. 10 Căci murind, faţă de păcat a murit, o dată pentru totdeauna, iar trăind, pentru Dumnezeu trăieşte. 11 Tot aşa şi voi, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos Domnul nostru.
12 Aşadar să nu mai stăpânească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să vă supuneţi poftelor lui, 13 nici să nu vă oferiţi mădularele păcatului, ca arme ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre oferiţi-le lui Dumnezeu ca unelte ale dreptăţii. 14 Fiindcă păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
Ascultarea de Dumnezeu
15 Şi atunci, ce să facem? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ştiţi oare că dacă vă oferiţi ca robi cuiva ca să îi fiţi supuşi, sunteţi robii aceluia căruia v-aţi supus: ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre îndreptăţire? 17 Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei care odinioară eraţi robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă modelul învăţăturii încredinţate vouă 18 şi, eliberaţi de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii. 19 Vorbesc omeneşte din cauza slăbiciunii trupului vostru: aşa cum v-aţi dat mădularele voastre sclave necurăţiei şi fărădelegii, în slujba fărădelegii: acum, la fel, oferiţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în slujba sfinţeniei. 20 Fiindcă atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. 21 Şi ce rod aveaţi atunci? Roade de care acum vă ruşinaţi, fiindcă sfârşitul lor este moartea. 22 Acum însă, fiind eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, daţi roade care duc la sfinţire, iar sfârşitul lor este viaţa veşnică. 23 Fiindcă plata păcatului este moartea, însă harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru.
