امرأة تسكب الطيب على يسوع
(متى 26:6-13، مرقس 14:3-9)1 وقَبلَ الفِصحِ بسِتّةِ أيّامٍ، جاءَ يَسوعُ إلى بَيت عنيا ونزَلَ عِندَ لِعازَرَ الذي أقامَهُ مِنْ بَينِ الأمواتِ. 2 فهَيّأوا لَه عَشاءً، وأخَذَت مرتا تَخدُمُ، وكانَ لِعازَرُ أحدَ الجالِسينَ معَهُ لِلطعامِ. 3 فتَناوَلَت مَريَمُ قارورَةَ طِيبٍ غالي الثّمنِ مِنَ النارِدينِ النّقيّ، وسكَبَتْها على قدَمَي يَسوعَ ومَسَحتْهُما بِشَعرِها. فاَمتَلأ البَيتُ بِرائِحَةِ الطّيبِ، 4 فقالَ يَهوذا الإسخَريوطيّ، أحدُ تلاميذِهِ، وهوَ الذي سيُسلّمُهُ: 5 «أما كانَ خَيرًا أنْ يُباعَ هذا الطّيبُ بِثلاثِ مئةِ دينارٍ لِتُوَزّعَ على الفُقراءِ؟» 6 قالَ هذا لا لِعَطفِهِ على الفُقراءِ، بَلْ لأنّهُ كانَ لِصّا وكانَ أمينَ الصّندوقِ، فيَختلِسُ ما يُودَعُ فيهِ. 7 فقالَ يَسوعُ: «اَترُكوها! هذا الطّيبُ حَفِظَتْهُ لِـيَومِ دَفني. 8 فالفُقَراءُ عِندَكُم في كُلّ حينٍ، وأمّا أنا فلا أكونُ في كُلّ حينٍ عِندَكم».
محاولة قتل لعازر
9 وعَلِمَ جُمهورٌ كبـيرٌ مِنَ اليَهودِ أنّ يَسوعَ في بَيت عنيا فجاؤُوا، لا مِنْ أجلِهِ وحدَهُ، بَلْ ليُشاهِدوا لِعازَرَ الذي أقامَهُ مِنْ بَينِ الأمواتِ. 10 فتَشاوَرَ رُؤساءُ الكَهنَةِ ليَقتُلوا لِعازَرَ أيضًا، 11 لأنّ كثيرًا مِنَ اليَهودِ كانوا يَترُكونَهُم بِسبَبِه ويُؤمنونَ بـيَسوعَ.
يسوع يدخل أورشليم
(متى 21:1-11، مرقس 11:1-11، لوقا 19:28-40)12 وفي الغَدِ، سَمِعَتِ الجُموعُ التي جاءَت إلى العيدِ أنّ يَسوعَ قادِمٌ إلى أُورُشليمَ. 13 فحَمَلوا أغصانَ النّخلِ وخَرَجوا لاَستِقبالِهِ وهُم يَهتِفونَ: المَجدُ للهِ! تبارَكَ الآتي باَسمِ الربّ! تبارَكَ مَلِكُ إِسرائيلَ!» 14 ووجَدَ يَسوعُ جَحشًا فرَكِبَ علَيهِ، كما جاءَ في الكِتابِ:
15 «لا تخافي يا بِنتَ صهيونَ:
ها هوَ مَلِكُكِ قادِمٌ إليكِ،
راكِبًا على جَحشٍ اَبنِ أتانٍ».
16 وما فَهِمَ التلاميذُ في ذلِكَ الوقتِ مَعنى هذا كُلّهِ. ولكنّهُم تَذكّروا، بَعدَما تَمجّدَ يَسوعُ، أنّ هذِهِ الآيةَ ورَدَت لتُخبِرَ عَنهُ، وأنّ الجُموعَ عَمِلوا هذا مِنْ أجلِهِ.
17 وكانَ الجَمعُ الذينَ رافَقوا يَسوعَ عِندَما دَعا لِعازَرَ مِنَ القَبرِ وأقامَهُ مِنْ بَينِ الأمواتِ، يَشهَدونَ لَه بذلِكَ. 18 وخَرجَتِ الجَماهيرُ لاَستقبالِهِ لأنّها سَمِعَت أنّهُ صَنَعَ تِلكَ الآيةَ. 19 فقالَ الفَرّيسيّونَ بَعضُهُم لِبَعضٍ: «أرَأيتُم كيفَ أنّكُم لا تَنفَعونَ شَيئًا. ها هوَ العالَمُ كُلّهُ يَتبَعُهُ!»
يسوع ينبـئ بموته وقيامته
20 وكانَ بَعضُ اليونانيّـينَ يُرافِقونَ الذينَ صَعِدوا إلى أُورُشليمَ لِلعبادَةِ في أيّامِ العيدِ. 21 فجاؤُوا إلى فيلُبّسَ، وكانَ مِنْ بَيتِ صيدا في الجليلِ. وقالوا لَه: «يا سيّدُ، نُريدُ أنْ نرى يَسوعَ». 22 فذَهَبَ فيلبّسُ وأخبَرَ أندراوُسَ، وذهَبَ فيلبّسُ وأندراوُسُ وأخبَرا يَسوعَ. 23 فأجابَهُما يَسوعُ: «جاءَتِ السّاعةُ التي فيها يتَمَجّدُ اَبنُ الإنسانِ. 24 الحقّ الحقّ أقولُ لكُم: إنْ كانَتِ الحَـبّةُ مِنَ الحِنطَةِ لا تقَعُ في الأرضِ وتَموتُ، تَبقى وَحدَها. وإذا ماتَت أخرَجَت حَبّا كثيرًا. 25 مَنْ أحبّ نَفسَهُ خَسِرَها، ومَنْ أنكَرَ نَفسَهُ في هذا العالَمِ حَفِظَها للحَياةِ الأبديّةِ. 26 مَنْ أرادَ أنْ يَخدُمَني، فليَتْبَعْني، وحَيثُ أكونُ أنا يكونُ خادِمي. ومَنْ خَدَمَني أكرَمَهُ الآبُ.
27 الآنَ نَفسي مُضطَرِبَةٌ، فماذا أقولُ؟ هَلْ أقولُ: يا أبـي، نَجّني مِنْ هذِهِ السّاعةِ؟ ولكنّي لِهذا جِئتُ. 28 يا أبـي، مَجّدِ اَسمَكَ!» فقالَ صوتٌ مِنَ السّماءِ: «مَجّدتُهُ وسأمَجّدُهُ!» 29 فسَمِعَهُ الحاضِرونَ، فقالوا: «هذا دَوِيّ رَعدٍ!» وقالَ بَعضُهُم: «كَلّمَهُ مَلاكٌ!»
30 فقالَ يَسوعُ: «ما كانَ هذا الصوتُ لأجلي، بل لأجلِكُم. 31 اليومَ دَينونَةُ هذا العالَمِ. واليومَ يُطرَدُ سيّدُ هذا العالَمِ. 32 وأنا متى اَرتَفَعتُ مِنْ هذِهِ الأرضِ، جَذَبتُ إليّ النّاسَ أجمعينَ». 33 قالَ هذا مُشيرًا إلى الميتَةِ التي سيَمُوتُها.
34 فأجابَهُ الجَمعُ: «علّمَتْنا الشّريعةُ أنّ المَسيحَ يَبقى إلى الأبَدِ. فكيفَ تَقولُ: لا بُدّ لاَبنِ الإنسانِ أنْ يرتَفِـعَ؟ فمَنْ هوَ اَبنُ الإنسانِ هذا؟»
35 فقالَ لهُم يَسوعُ: «سيَبقى النّورُ مَعكُــم وقـتًا قليــلاً، فاَمشُوا ما دامَ لكُمُ النّورُ، لِئَلاّ يُباغِتَكُمُ الظّلامُ. والذي يَمشي في الظّلامِ لا يَعرِفُ إلى أينَ يَتّجِهُ. 36 آمِنوا بالنّورِ، ما دامَ لكُمُ النّورُ، فتكونوا أبناءَ النّورِ».
اليهود يرفضون الإيمان بـيسوع
واَبتعَدَ يَسوعُ عَنْ أنظارِهِم، بَعدَما قالَ لهُم هذا الكلامَ. 37 ومع أنّهُ عَمِلَ لهُم كُلّ هذِهِ الآياتِ، فما آمَنوا بِه، 38 لِـيَتِمّ ما قالَ النّبـيّ إشَعيا: «يا رَبّ، مَنِ الذي آمَنَ بِكلامِنا؟ ولِمَنْ ظَهَرَت يَدُ الرّبّ؟» 39 وما قَدِروا أنْ يُؤمِنوا بِه، لأنّ إشَعيا قالَ أيضًا: 40 «أعمى اللهُ عُيونَهُم وقَسّى قُلوبَهُم، لِئَلاّ يُبصِروا بِعيونِهِم ويَفهَموا بِقلوبِهِم ويَتوبوا فأشفيَهُم». 41 قالَ إشَعيا هذا الكلامَ لأنّهُ رأى مَجدَهُ وتَحدّثَ عَنهُ.
42 غيرَ أنّ كثيرًا مِنْ رُؤساءِ اليَهودِ أنفُسِهِم آمَنوا بـيَسوعَ، ولكنّهُم ما أعلَنُوا إيمانَهُم مُسايَرةً لِلفَرّيسيّـينَ، لِئَلاّ يُطرَدوا مِنَ المَجمَعِ. 43 كانوا يُحبّونَ رِضى النّاسِ أكثَرَ مِنْ رِضى اللهِ.
44 فرَفَعَ يَسوعُ صوتَهُ، قالَ: «مَنْ آمنَ بـي لا يُؤمِنُ بـي أنا، بل يُؤمِنُ بالذي أرسَلَني. 45 ومَنْ رَآني رأى الذي أرْسَلَني. 46 جِئْتُ نُورًا إلى العالَمِ، فمَنْ آمَنَ بـي لا يُقيمُ في الظّلامِ، 47 ومَنْ سمِعَ أقوالي وما آمَنَ بِها لا أدينُهُ، لأنّي ما جِئتُ لأَدينَ العالَمَ بل لأُخلّصَ العالَمَ. 48 مَنْ رَفَضَني وما قَبِلَ كلامي، فلَهُ مَنْ يدينُهُ. الكلامُ الذي قُلتُهُ يدينُهُ في اليومِ الآخِرِ، 49 لأنّي ما تكَلّمْتُ بشيءٍ مِنْ عِندي، بَلِ الآبُ الذي أرسَلني أَوصاني بِما أقولُ وأتكَلّمُ. 50 أنا أعرِفُ أنّ وصيّتَهُ حياةٌ أبديّةٌ. فالكلامُ الذي أقولُهُ أقولُهُ كما قالَهُ ليَ الآبُ».
Ungerea cu mir, în Betania
1 Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi. 2 I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3 Atunci Maria, luând o litră de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului. 4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?” 6 Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea. 7 Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”
9 O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
12 În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim, 13 au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau:
Osana!
Binecuvântat e cel care vine în Numele Domnului,
Împăratul lui Israel!
14 Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului!
Iată, Împăratul tău vine
şezând pe mânzul asinei!
16 Ucenicii Lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El. 17 Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie. 18 De aceea I-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!”
Preamărirea Fiului Omului
20 Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci. 21 Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.” 22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus. 23 Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
Iisus vorbeşte despre moartea sa
27 Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28 Tată, preamăreşte Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.” 29 Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.” 30 Iisus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia. 32 Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine.” 33 Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară. 34 Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35 Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.”
Necredinţa iudeilor
Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei. 37 Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus:
Doamne, cine a crezut vestirea noastră?
Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?
39 De aceea nu puteau crede, fiindcă tot Isaia spune:
40 Le-a orbit ochii
şi le-a împietrit inima
ca nu cumva să vadă cu ochii
şi să priceapă cu inima, să se întoarcă
şi să îi vindec.
41 Acestea le-a spus Isaia pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42 Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă, 43 fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44 Iisus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis. 45 Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M-a trimis. 46 Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă. 49 Fiindcă Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”
