قيامة يسوع
(متى 28:1-10، مرقس 16:1-8، لوقا 24:1-12)1 ويومَ الأحَدِ جاءَت مَريَمُ المَجدَلِـيّةُ إلى القَبرِ باكرًا، وكانَ ظلامٌ بَعدُ فرَأتِ الحجَرَ مَرفوعًا عَن القبرِ. 2 فأقبَلت مُسرِعَةً إلى سِمعانَ بُطرُسَ والتّلميذِ الآخرِ الذي أحَبّهُ يَسوعُ، وقالَت لهُما: «أخذوا الرّبّ مِنَ القَبرِ، ولا نَعرِفُ أينَ وَضَعوهُ».
3 فخرَجَ بُطرُسُ والتّلميذُ الآخَرُ إلى القَبرِ، 4 يُسرِعانِ السّيرَ معًا. ولكِنّ التّلميذَ الآخرَ سبَقَ بُطرُسَ، فوَصَلَ قَبلَهُ إلى القَبرِ. 5 واَنحَنى مِنْ دُونِ أنْ يَدخُلَ، فرَأى الأكفانَ على الأرضِ. 6 ولَحِقَهُ سِمعانُ بُطرُسُ، فدَخَلَ القَبرَ. ورأى الأكفانَ على الأرضِ، 7 والمِنديلَ الذي كانَ على رأسِ يَسوعَ مَلفوفًا في مكانٍ على حِدَةٍ، لا مُلقًى معَ الأكفانِ. 8 ودخَلَ التّلميذُ الآخَرُ الذي سَبَقَ بُطرُسَ إلى القَبرِ، فرأى وآمنَ، 9 لأنّهُما كانا بَعدُ لا يَفهَمانِ ما جاءَ في الكِتابِ وهوَ أنّ يَسوعَ يَجبُ أنْ يقومَ مِنْ بَينِ الأمواتِ. 10 ثُمّ رجَعَ التّلميذانِ إلى مَنزِلِهِما.
يسوع يظهر لمريم المجدلية
(مرقس 16:9-11)11 أمّا مَريَمُ المَجدليّةُ، فوَقَفَت عِندَ القَبرِ تَبكي. واَنحَنَت نحوَ القَبرِ وهيَ تَبكي، 12 فرأَت مَلاكَينِ في ثيابٍ بَيضاءَ جالِسَينِ حَيثُ كانَ جسَدُ يَسوعَ، أحدُهُما عِندَ الرأسِ والآخَرُ عِندَ القَدَمَينِ.
13 فقالَ لها الملاكانِ: «لماذا تَبكِينَ، يا اَمرأةُ؟» أجابَت: «أخَذوا رَبّـي ولا أعرِفُ أينَ وضَعوهُ!» 14 قالَت هذا واَلتَفتَت وراءَها فرَأت يَسوعَ واقِفًا، وما عرَفَت أنّهُ يَسوعُ. 15 فقالَ لها يَسوعُ: «لماذا تَبكينَ، يا اَمرأةُ؟ ومَنْ تَطلُبـينَ؟» فظَنّت أنّهُ البُستانيّ، فقالَت لَه: «إذا كُنتَ أنتَ أخَذْتَهُ يا سيّدي، فَقُلْ لي أينَ وضَعتَهُ حتى آخُذَهُ». 16 فقالَ لها يَسوعُ: «يا مَريَمُ». فعَرَفَتهُ وقالَت لَه بالعِبريّةِ: «ربّوني!» (أي يا مُعَلّمُ). 17 فقالَ لها يَسوعُ: «لا تُمسِكيني، لأنّي ما صَعِدتُ بَعدُ إلى الآبِ، بلِ اَذهَبـي إلى إخوَتي وقولي لهُم: أنا صاعِدٌ إلى أبـي وأبـيكُم، إلهي وإلهِكم».
18 فرَجَعَت مَريَمُ المَجدلِـيّةُ وأخبَرَتِ التلاميذَ بأنّها رأتِ الرّبّ وأنّهُ قالَ لها هذا الكلامَ.
يسوع يظهر لتلاميذه
(متى 28:16-20، مرقس 16:14-18، لوقا 24:36-49)19 وفي مَساءِ ذلِكَ الأحدِ، كانَ التلاميذُ مُجتمِعينَ والأبوابُ مُقفَلةٌ خَوفًا مِنَ اليَهودِ. فجاءَ يَسوعُ ووقَفَ بَينَهُم وقالَ: «سلامٌ علَيكُم». 20 وأراهُم يَدَيهِ وجَنبَهُ، ففَرِحَ التلاميذُ عِندَما شاهَدوا الرّبّ. 21 فقالَ لهُم يَسوعُ ثانيَةً: «سلامٌ علَيكُم! كما أرسَلَني الآبُ أُرسِلُكُم أنا». 22 قالَ هذا ونَفَخَ في وجوهِهِم وقالَ لهُم: «خُذوا الرّوحَ القُدُسَ. 23 مَنْ غَفَرْتُم لَه خطاياهُ تُغفَرُ لَه، ومَنْ مَنَعْتُم عَنهُ الغُفرانَ يُمنَعُ عَنهُ».
يسوع وتوما
24 وكانَ توما، أحدُ التلاميذِ الاثني عشَرَ المُلقّبُ بالتّوأمِ، غائِــبًا عِندَما جاءَ يَسوعُ. 25 فقالَ لَه التلاميذُ: «رأينا الرّبّ!» فأجابَهُم: «لا أُصَدّقُ إلاّ إذا رَأيتُ أثَرَ المَساميرِ في يَدَيهِ، ووَضَعْتُ إصبَعي في مكانِ المساميرِ ويَدي في جَنبِهِ».
26 وبَعدَ ثمانيةِ أيّامٍ اَجتَمَعَ التلاميذُ في البَيتِ مرّةً أُخرى، وتوما مَعهُم، فجاءَ يَسوعُ والأبوابُ مُقفَلةٌ، ووقَفَ بَينَهُم وقالَ: «سلامٌ علَيكُم». 27 ثُمّ قالَ لِتوما: «هاتِ إصبَعَكَ إلى هُنا واَنظُرْ يَدَيّ، وهاتِ يدَكَ وضَعْها في جَنبـي. ولا تَشُكّ بَعدَ الآنَ، بل آمِنْ!» 28 فأجابَ توما: «رَبّـي وإلهي!» 29 فقالَ لَه يَسوعُ: «آمَنْتَ يا توما، لأنّكَ رأيتَني. هَنيئًا لِمَنْ آمَنَ وما رأى».
غاية هذا الكتاب
30 وصنَعَ يَسوعُ أمامَ تلاميذِهِ آياتٍ أُخرى غَيرَ مُدوّنَةٍ في هذا الكِتابِ. 31 أمّا الآياتُ المُدوّنَةُ هُنا، فهيَ لتُؤمِنوا بأنّ يَسوعَ هوَ المَسيحُ اَبنُ اللهِ. فإذا آمنتُم نِلتُم باَسْمِهِ الحياةَ.
Învierea lui Iisus
1 În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt. 2 A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” 3 Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt. 4 Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat. 6 În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos. 7 Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut. 9 Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. 10 Ucenicii au plecat apoi acasă.
Iisus se arată Mariei Magdalena şi ucenicilor
11 Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12 Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus. 13 Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” 14 Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus. 15 Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus şi Îl voi lua” 16 Iisus i-a zis: „Maria!” Ea L-a recunoscut şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!” 17 Iisus i-a zis: „Nu Mă atinge , căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Dar mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 18 Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.”
19 Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, iar uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.” 22 Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”
24 Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. 25 Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” 26 După opt zile ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28 Toma I-a răspuns şi a zis: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!” 29 Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că M-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”
De ce a fost scrisă această carte
30 Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.