1 أخَذَ بِـيلاطُسُ يَسوعَ وأمَرَ بِجَلْدِهِ. 2 وضفَرَ الجنودُ إكليلاً مِنْ شَوكٍ ووضَعوهُ على رأسِهِ، وألبَسوهُ ثَوبًا أُورجُوانيّا، 3 وأحاطُوا بِه يَلطِمونَهُ ويَقولونَ: «السّلامُ علَيكَ يا مَلِكَ اليَهودِ!»
4 وعادَ بِـيلاطُسُ إلى الجُموعِ وقالَ لهُم: «ها أنا أُخرِجُهُ إلَيكُم لِتَعرِفوا أنّي ما وجَدتُ سَببًا لِلحُكمِ علَيهِ». 5 فخَرَجَ يَسوعُ وعلَيهِ إكليلُ الشّوكِ والثّوبُ الأُورجُوانيّ، فقالَ لهُم بِـيلاطُسُ: «ها هوَ الرّجُلُ!»
6 فلمّا شاهَدَهُ رُؤساءُ الكَهنَةِ والحرَسُ صاحوا: «اَصلِبْهُ! اَصلِبْهُ!» فقالَ لهُم بِـيلاطُسُ: «خُذوهُ أنتُم واَصلِبوهُ، فأنا لا أجِدُ سَببًا لِلحُكمِ علَيهِ». 7 فأجابَهُ اليَهودُ: «لنا شريعةٌ، وهذِهِ الشّريعةُ تَقضي علَيهِ بالموتِ لأنّهُ زَعَمَ أنّهُ اَبنُ اللهِ». 8 فلمّا سمِعَ بِـيلاطُسُ كلامَهُم هذا اَشتَدّ خوفُهُ. 9 فدخَلَ القَصرَ وقالَ ليَسوعَ: «مِنْ أينَ أنتَ؟» فما أجابَهُ يَسوعُ بِشيءٍ. 10 فقالَ لَه بِـيلاطُسُ: «ألاَ تُجيبُني؟ ألاَ تَعرِفُ أنّ لي سُلطةً أنْ أُخلِـيَ سبـيلَكَ، وسُلطةً أنْ أصلِبَكَ؟» 11 فأجابَه يَسوعُ: «ما كانَ لكَ سُلطةٌ علَيّ، لَولا أنّكَ نِلتَها مِنَ اللهِ. أمّا الذي أسلَمَني إلَيكَ، فخَطيئَــتُهُ أعظَمُ مِنْ خَطيئَتِكَ».
12 فحاوَلَ بِـيلاطُسُ بَعدَ هذا أنْ يُخليَ سَبـيلَهُ، ولكِنّ اليَهودَ صاحوا: «إنْ أخلَيتَ سَبـيلَهُ، فما أنتَ مِنْ أصدقاءِ القيصَرِ، لأنّ مَنْ يَدّعي المُلكَ يكونُ عَدُوّا لِلقيصَرِ!» 13 فلمّا سمِعَ بـيلاطُسُ هذا الكلامَ أخرَجَ يَسوعَ وجلَسَ على كُرْسِيّ القَضاءِ في مَوضِعٍ يُسمّى «البَلاطَ»، وبالعِبريّةِ جَبّاثا. 14 وكانَ ذلِكَ يومَ الجُمعَةِ، يومَ التّهيئَةِ لِلفِصحِ، والوقتُ نحوَ الظّهرِ. فقالَ لِليَهودِ: «ها هوَ مَلِكُكُم!» 15 فصاحوا: «اَقتُلْهُ! اَقتُلْهُ! اَصلِبْهُ!» فقالَ لهُم بِـيلاطُسُ: «أأصلِبُ مَلِكَكُم؟» فأجابَ رُؤساءُ الكَهنَةِ: «لا مَلِكَ علَينا إلاّ القَيصَرُ!» 16 فأسلَمَهُ إلَيهِم لِـيَصلِبوه.
يسوع على الصليب
(متى 27:32-44، مرقس 15:21-32، لوقا 23:26-43)فأخذوا يَسوعَ 17 فخرَجَ وهوَ يَحمِلُ صَليبَهُ إلى مكانٍ يُسَمّى الجُمجُمَةَ، وبالعبرِيّةِ جُلْجُثَةَ. 18 فصَلبوهُ هُناكَ وصَلَبوا معَهُ رَجُلَينِ، كُلّ واحدٍ مِنهُما في جِهَةٍ، وبَينَهُما يَسوعُ. 19 وعَلّقَ بِـيلاطُسُ على الصّليبِ لوحَةً مكتوبًا فيها: «يَسوعُ النّاصِريّ مَلِكُ اليَهودِ». 20 فقَرأ كثيرٌ مِنَ اليَهودِ هذِهِ الكِتابَةَ، لأنّ المكانَ الذي صَلَبوا فيهِ يَسوعَ كانَ قَريبًا مِنَ المدينةِ. وكانَتِ الكِتابَةُ بالعِبريّةِ واللاتينيّةِ واليُونانِـيّةِ. 21 فقالَ رُؤساءُ كَهنَةِ اليَهودِ لبِـيلاطُسَ: «لا تكتُبْ: مَلِكُ اليَهودِ، بل اَكتُبْ: هذا الرّجُلُ قالَ: أنا مَلِكُ اليَهودِ!»
22 فأجابَهُم بِـيلاطُسُ: «ما كَتَبتُهُ، كَتَبتُهُ». 23 ولمّا صَلَبَ الجُنودُ يَسوعَ أخَذوا ثيابَهُ وقَسَموها أربَعَ حِصَصٍ، لكُلّ جُنديّ حِصّةٌ. وأخذوا قَميصَهُ أيضًا وكانَ قِطعَةً واحدةً لا خِياطةَ بِها، مَنسوجَةً كُلّها مِنْ أعلى إلى أسفلُ. 24 فقالَ بَعضُهُم لِبَعضٍ: «لا نَشُقّ هذا القَميصَ، بل نَقتَرعُ علَيهِ، فنَرى لِمَنْ يكونُ». فتَمّ قَولُ الكِتابِ: «تقاسَموا ثيابـي، وعلى قَميصي اَقتَرَعوا». وهذا ما فعَلَهُ الجُنودُ.
25 وهُناكَ، عِندَ صليبِ يَسوعَ، وقَفَت أُمّهُ، وأُختُ أُمّهِ مَريَمُ زَوجَةُ كِلوبا، ومَريَمُ المَجدَليّةُ. 26 ورأى يَسوعُ أُمّهُ وإلى جانِبها التّلميذُ الحبـيبُ إلَيهِ، فقالَ لأُمّهِ: «يا اَمرأةُ، هذا اَبنُكِ». 27 وقالَ لِلتلميذِ: «هذِهِ أُمّكَ». فأخَذَها التّلميذُ إلى بَيتِه مِنْ تِلكَ السّاعَةِ.
موت يسوع
(متى 27:45-56، مرقس 15:33-41، لوقا 23:44-49)28 ورأى يَسوعُ أنّ كُلّ شيءٍ تَمّ، فقالَ: «أنا عَطشانُ»، لِـيَتِمّ الكِتابُ. 29 وكانَ هُناكَ وِعاءٌ مَملوءٌ بالخَلّ، فغَمَسوا فيهِ إسفنجَةً ووضَعوها على الزُوفى ورَفَعوها إلى فَمِه. 30 فلمّا ذاقَ يَسوعُ الخَلّ قالَ: «تَمّ كُلّ شيءٍ». وحَنى رأسَهُ وأسلَمَ الرّوحَ.
طعن جنب يسوع
31 وكانَ ذلِكَ يومَ التّهيئَةِ لِلسبتِ، فطلَبَ اليَهودُ مِنْ بِـيلاطُسَ أنْ يأمُرَ بِكَسرِ سِيقانِ المَصلوبـينَ وإنزالِ جُثَثِهِم عَنِ الصّليبِ لِئَلاّ تَبقى يومَ السّبتِ، وخُصوصًا أنّ ذلِكَ السّبتَ يومٌ عظيمٌ. 32 فجاءَ الجُنودُ وكَسَروا ساقَي الأوّلِ والآخِرِ المَصلوبَينِ معَ يَسوعَ. 33 ولمّا وصَلوا إلى يَسوعَ وجَدوهُ مَيتًا، فما كَسروا ساقَيهِ. 34 ولكِنّ أحدَ الجُنودِ طَعَنَهُ بِحَربَةٍ في جَنبِهِ، فخَرَجَ مِنهُ دَمٌ وماءٌ. 35 والذي رأى هذا يَشهَدُ بِه وشهادَتُهُ صَحيحَةٌ، ويَعرِفُ أنّهُ يَقولُ الحقّ حتى تُؤمِنوا مِثلَه. 36 وحدَثَ هذا ليَتِمّ قَولُ الكتابِ: «لَنْ يَنكسِرَ لَه عَظْمٌ». 37 وجاءَ في آيةٍ أُخرى: «سيَنظُرونَ إلى الذي طَعَنوه».
دفن يسوع
(متى 27:57-61، مرقس 15:42-47، لوقا 23:50-56)38 وبَعدَ هذا جاءَ يوسُفُ الرّامي، وكانَ تلميذًا ليَسوعَ في السّرّ خَوفًا مِنَ اليَهودِ، وطلَبَ مِنْ بِـيلاطُسَ أنْ يأخُذَ جسَدَ يَسوعَ، فسمَحَ لَه. فَجاءَ وأخَذَ جسَدَ يَسوعَ. 39 وجاءَ نيقوديموسُ، وهوَ الذي ذهَبَ إلى يَسوعَ ليلاً مِنْ قَبلُ، وكانَ معَهُ خَليطٌ مِنَ المُرّ والعُودِ وَزْنُهُ نحوَ مِئةِ دِرهَمٍ. 40 فحَمَلا جسَدَ يَسوعَ وسكَبا علَيهِ الطيبَ ولفّاهُ في كَفَنٍ، على عادَةِ اليَهودِ في دَفنِ مَوتاهُم. 41 وكانَ في الموضِعِ الذي صَلَبوا فيهِ يَسوعَ بُستانٌ، وفي البُستانِ قَبرٌ جَديدٌ ما دُفِنَ فيهِ أحَدٌ. 42 فوَضَعا يَسوعَ فيهِ لأنّهُ كانَ قريبًا وكانَ اليومُ يومَ التّهيئَةِ عِندَ اليَهودِ.
1 Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. 2 Iar soldaţii, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. 3 Se duceau la El şi ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” şi Îl pălmuiau. 4 Şi Pilat a ieşit iar afară şi le-a spus: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” 5 Aşadar, Iisus a ieşit afară purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a spus: „Iată omul!” 6 Când L-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a spus: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, fiindcă eu nu Îi găsesc nici o vină!” 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, iar după Lege El trebuie să moară, pentru că s-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8 Când a auzit Pilat vorbele acestea, s-a temut şi mai mult. 9 A intrat iar în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?” Dar Iisus nu i-a răspuns. 10 Aşadar Pilat I-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere să Te răstignesc?” 11 Iisus i-a răspuns: „N-ai fi avut nici o putere asupra Mea dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel care M-a dat pe mâna ta are un păcat mai mare.” 12 De atunci Pilat încerca să-L elibereze. Dar iudeii au strigat: „Dacă Îl eliberezi, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului.” 13 Când a auzit Pilat cuvintele lor, L-a scos afară pe Iisus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar în evreieşte Gabatha. 14 Era ziua de pregătire a Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată regele vostru!” 15 Atunci ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe regele vostru?” Marii preoţi au spus: „Nu avem alt rege în afară de Cezar!” 16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor, să fie răstignit.
Răstignirea lui Iisus
L-au luat deci pe Iisus. 17 Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota, 18 unde L-au răstignit, şi pe alţi doi împreună cu El, de o parte şi de alta, iar pe Iisus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, căci locul unde a fost răstignit era aproape de oraş; şi era scrisă în evreieşte, în latineşte şi în greceşte. 21 Atunci marii preoţi ai iudeilor i-au zis lui Pilat: Nu scrie „regele iudeilor”, ci „acesta a zis: eu sunt regele iudeilor.” 22 Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”
23 După ce L-au răstignit pe Iisus, soldaţii I-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos. 24 Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice:
Şi-au împărţit veşmintele mele între ei
şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi.
Aşa au făcut soldaţii. 25 Lângă crucea lui Iisus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Atunci Iisus, văzând-o pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături de ea, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27 Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!” Şi din ceasul acela a luat-o la el.
28 După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a spus: „Mi-e sete!” 29 Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura Lui. 30 Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „S-a săvârşit!” şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
31 Aşadar, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta, pentru că ziua acelei sâmbete era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie daţi jos. 32 Au venit deci soldaţii şi i-au zdrobit picioarele celui dintâi, apoi ale celui răstignit lângă El. 33 Dar, când au ajuns la Iisus şi au văzut că deja murise, nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35 Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. 36 Fiindcă acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. 37 Şi altă Scriptură zice: Îl vor vedea pe cel pe care L-au străpuns.
Înmormântarea lui Iisus
38 Apoi, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să îl lase să ia trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a îngăduit. A venit deci şi I-a luat trupul. 39 A venit şi Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea, mai înainte, aducând un amestec de smirnă şi aloe ca la o sută de litre. 40 Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, L-au pus pe Iisus acolo, fiindcă mormântul era aproape.
