الوعد بمجيء الرب
1 هذِهِ رِسالةٌ ثانِـيَةٌ أكتُبُ بِها إلَيكُم، أيّها الأحبّاءُ، لأُذكّرَكُم فيهِما بهذِهِ الأُمورِ فأُثيرَ الأفكارَ النَقِـيّةَ في عُقولِكُم. 2 فتَذكّروا الأقوالَ التي جاءَت على ألسِنَةِ الأنبـياءِ القِدّيسينَ وما أبلَغَكُم رُسُلُكُم مِنْ وَصايا رَبّنا ومُخَلّصِنا. 3 فقَبلَ كُلّ شيءٍ يَجبُ أنْ تَعلَموا أنّهُ سيَجيءُ في آخِرِ الأيّامِ قَومٌ مُستَهزِئونَ، تَقودُهُم أهواؤُهُم 4 فيَقولونَ: «وعَدَ بِالمَجيءِ، فأينَ هوَ؟ آباؤُنا ماتوا وبَقِـيَ كُلّ شيءٍ مُنذُ بَدءِ الخَليقَةِ على حالِه!» 5 فهُم يتَجاهَلونَ عَن قَصدٍ أنّ اللهَ بِكلِمَةٍ مِنهُ خلَقَ السّماواتِ وأرضًا تكــوّنَت مِنَ الماءِ وبِالماءِ، 6 وبِها غَرقَ العالَمُ القَديمُ في الماءِ فهلَكَ. 7 أمّا السّماواتُ والأرضُ في أيّامِنا هذِهِ، فبَقيَت لِلنّارِ بِكلِمَةِ اللهِ ذاتِها إلى يومِ الحِسابِ وهَلاكِ الأشرارِ.
8 وهُناكَ أمٌر يَجبُ أنْ لا تَجهَلوهُ أيّها الأحبّاءُ، وهوَ أنّ يومًا واحدًا عِندَ الرّبّ كألفِ سنَةٍ، وأنّ ألفَ سنَةٍ كيَومٍ واحدٍ. 9 والرّبّ لا يُؤخّرُ إتمامَ وَعدِهِ، كما يتّهِمُهُ بَعضُهُم، ولكِنّهُ يَصبِرُ علَيكُم لأنّهُ لا يُريدُ أنْ يَهلِكَ أحدٌ، بَلْ أنْ يَتوبَ الجميعُ.
10 ولكِنّ يومَ الرّبّ سيَجيءُ مِثلَما يَجيءُ السّارِقُ، فتَزولُ السّماواتُ في ذلِكَ اليومِ بِدَوِيّ صاعِقٍ وتَنحَلّ العَناصِرُ بالنّارِ وتُحاكَمُ الأرضُ والأعمالُ التي فيها. 11 فإذا كانَت هذِهِ الأشياءُ كُلّها ستَنحَلّ، فكيفَ يَجبُ علَيكُم أنْ تكونوا؟ أما يَجِبُ أنْ تَسلُكوا طريقَ القَداسَةِ والتّقوى، 12 تَنتَظِرونَ وتَستَعجِلونَ مَجيءَ يومِ اللهِ؟ حينَ تَلتَهِبُ السّماواتُ وتَنحَلّ وتَذوبُ العَناصرُ بِالنّارِ. 13 ولكِنّنا نَنتَظِرُ، كما وعَدَ اللهُ، سَماواتٍ جديدةً وأرضًا جديدةً يَسكُنُ فيها العَدلُ.
14 فاَبذُلوا جُهدَكُم أيّها الأحبّاءُ، وأنتُم تَنتَظِرونَ هذا اليومَ، أنْ يَجِدَكُمُ اللهُ بِسَلامٍ، لا عَيبَ فيكُم ولا لَومَ علَيكُم. 15 واَحسَبوا صَبرَ رَبّنا فُرصَةً لِخَلاصِكُم، كما كتَبَ إلَيكُم بِذلِكَ أخونا الحَبـيبُ بولُسُ، على قَدرِ ما مَنَحَهُ اللهُ مِنَ الحِكمَةِ، 16 كما هِـيَ الحالُ في جميعِ رَسائِلِهِ التي تكَلّمَ فيها على هذِهِ المَسائِلِ. فورَدَت فيها أُمورٌ غامِضَةٌ يُحَرّفُها الجُهّالُ وضُعَفاءُ النّفوسِ، كما يَفعَلونَ في سائِرِ الكُتُبِ المُقَدّسَةِ، لِهَلاكِ نُفوسِهِم.
17 أمّا أنتُم، أيّها الأحِبّاءُ، فأخبَرناكُم بِهذا، فتَنَــبّهوا لِئَلاّ تُضَلّلَكُم أخطاءُ المُرتَدّينَ فتَفقدوا ثَباتَكُم. 18 واَنمُوا في النّعمَةِ وفي مَعرِفَةِ رَبّنا ومُخَلّصِنا يَسوعَ المَسيحِ، لَه المَجدُ الآنَ وإلى الأبَدِ. آمين.
Făgăduinţa venirii Domnului şi sfârşitul istoriei
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă am dorit ca, apelând la memoria voastră, să vă trezesc gândirea limpede 2 şi să vă amintesc cuvintele spuse mai dinainte de sfinţii profeţi şi porunca Domnului şi Mântuitorului dată prin apostolii voştri. 3 Să ştiţi, mai întâi, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor 4 şi care vor zice în derâdere: „Unde e făgăduinţa venirii Lui? Pentru că, de când au adormit strămoşii, toate au rămas aşa cum erau la începutul Creaţiei!” 5 Ei uită însă, cu bună ştiinţă, că prin cuvântul lui Dumnezeu au fost făcute cerurile şi un pământ a fost întemeiat din apă şi prin apă, 6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin apă, înghiţită de potop. 7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt puse deoparte prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a nimicirii celor netemători de Dumnezeu. 8 Dar nu uitaţi un lucru, preaiubiţilor: înaintea Domnului o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. 9 Domnul nu întârzie să-şi ţină făgăduinţa, deşi unii cred că întârzie, ci are îndelungă răbdare spre binele vostru, nedorind ca cineva să piară, ci toţi să ajungă la pocăinţă. 10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, când cerurile vor dispărea într-un vuiet puternic, stihiile arzând în foc se vor distruge şi pământul cu toate cele de pe el nu va mai fi. 11 Astfel, dacă toate acestea vor fi distruse ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, cu viaţă sfântă şi cu evlavie, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerul se va mistui în foc şi stihiile, arzând, se vor topi! 13 Dar noi, după făgăduinţa lui, aşteptăm un cer nou şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, preaiubiţilor, aşteptând aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină. 15 Iar îndelunga răbdare a Domnului nostru consideraţi-o mântuire, după cum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, potrivit cu înţelepciunea care i-a fost dată, 16 când vorbeşte despre acestea în toate epistolele lui. În ele sunt unele lucruri mai greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare.
Sfaturi finale; încheiere
17 Aşadar, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte toate acestea, păziţi-vă, ca să nu fiţi târâţi şi voi în rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi statornicia, 18 ci creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A lui să fie slava şi acum şi în ziua veşniciei! Amin.
