يسوع يرسل الاثني عشر
(متى 10:5-15، مرقس 6:7-13)1 ودَعا يَسوعُ تلاميذَهُ الاثنَي عشَرَ وأعطاهُم سُلطانًا على جَميعِ الشّياطينِ وقُدرَةً على شِفاءِ الأمراضِ، 2 ثُمّ أرسَلَهُم ليُبشّروا بِمَلكوتِ اللهِ ويَشفوا المَرضى. 3 وقالَ لهُم: «لا تَحمِلوا لِلطَريقِ شَيئًا: لا عصًا، ولا كيسًا، ولا خُبزًا، ولا مالاً، ولا يكُنْ لأحدٍ مِنكُم ثَوبانِ. 4 وأيّ بَيتٍ دَخلتُم، فَفيهِ أقيمُوا ومِنهُ اَرحَلوا. 5 وكُلّ مدينةٍ لا يَقبَلُكُم أهلُها، فاَخرُجوا مِنها واَنفُضُوا الغُبارَ عَنْ أقدامِكُم نَذيرًا لهُم».
6 فخرَجَ التلاميذُ وساروا في القُرى، يُبَشّرونَ ويَشفُونَ المَرضى في كُلّ مكانٍ.
حيرة هيرودس
(متى 14:1-12، مرقس 6:14-29)7 وسَمِعَ هِيرودُسُ الوالي بِكُلّ ما كانَ يَجري، فتَحَيّر لأنّ بَعضَ النّاسِ كانوا يَقولونَ: «يوحنّا قامَ مِنْ بَينِ الأمواتِ»، 8 وبَعضَهُم: «إيليّا ظهَرَ!» وآخَرينَ: «نَبيّ مِنَ القُدَماءِ قامَ». 9 ولكِنّ هِيرودُسَ قالَ: «يوحنّا أنا قَطعْتُ رأسَهُ. فمَن هذا الذي أسمَعُ عَنهُ مِثْلَ هذِهِ الأخبارِ؟» وكانَ يَطلُبُ أنْ يَراهُ.
يسوع يطعم خمسة آلاف رجل
(متى 14:13-21، مرقس 6:30-44، يوحنا 6:1-14)10 ولمّا رجَعَ الرّسُلُ أخبَروا يَسوعَ بِكُلّ ما عَمِلوهُ، فأخَذَهُم واَعتَزَلَ بِهِم عِندَ مدينةٍ اَسمُها بَيتُ صيدا. 11 وعرَفَ النّاسُ فتَبِعوهُ، فاَستَقبَلَهُم وكَلّمَهُم على مَلكوتِ اللهِ، وشَفى المُحتاجينَ مِنهُم إلى الشّفاءِ.
12 وأخَذَ النّهارُ يَميلُ، فدَنا إليهِ تلاميذُهُ الاثنا عشَرَ وقالوا لَهُ: «اَصرِفْ هذا الجمَعَ ليَذهَبوا إلى القُرى والمَزارِعِ المُجاوِرَةِ، فيَبيتوا فيها ويَجِدوا لهُم طعامًا، لأنّنا هُنا في مكانٍ مُقفِرٍ».
13 فقالَ لهُم يَسوعُ: «أعطوهُم أنتُم ليأكُلوا». فقالوا: «كُلّ ما عِندَنا خَمسةُ أرغِفَةٍ وسَمكتانِ، إلاّ إذا ذَهَبْنا واَشتَرَينا طعامًا لِكُلّ هؤُلاءِ النّاسِ». 14 وكانوا نحوَ خَمسةِ آلافِ رَجُلٍ. فقالَ لِتلاميذِهِ: «أقْعِدوهُم جَماعةً جَماعةً، في كُلّ واحدةٍ مِنها خَمسونَ». 15 فأقعَدوهُم كُلّهُم كما أمرَهُم. 16 فأخَذَ الأرغِفَةَ الخَمسةَ والسَمَكتَينِ ورفَعَ عَينَيهِ نَحوَ السّماءِ وبارَكَ وكسَرَ وأعطى تلاميذَهُ ليُوزّعوها على الجَمعِ. 17 فأكلوا كُلّهُم حتى شَبِعوا، ورفَعَ التلاميذُ اَثنتَي عَشْرَةَ قُفّةً مِنَ الكِسَرِ التي فَضَلَتْ.
بطرس يشهد بحقيقة يسوع
(متى 16:13-19، مرقس 8:27-29)18 وكانَ يَسوعُ مَرّةً يُصلّي في عُزلَةٍ والتلاميذُ معَهُ، فسألَهُم: «مَنْ أنا في رأيِ النّاسِ؟» 19 فأجابوا: «يوحنّا المَعمَدانُ». وبَعضُهُم يقولُ: «إيليّا». وآخَرونَ: «نَبيّ مِنَ القُدَماءِ قامَ».
20 فقالَ لهُم يَسوعُ: «ومَنْ أنا، في رأيِكُم أنتُم؟» فأجابَهُ بُطرُسُ: «أنتَ مَسيحُ اللهِ!»
21 فأمرَهُم بِشِدّةٍ أنْ لا يَقولوا ذلِكَ لأحدٍ.
يسوع ينبئ بموته وقيامته
(متى 16:20-28، مرقس 8:30—9:1)22 وقالَ لِتلاميذِهِ: «يَجِبُ على اَبنِ الإنسانِ أنْ يتألّمَ كثيرًا، وأنْ يَرفُضَهُ الشّيوخُ ورُؤساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعةِ، وأنْ يُقتَلَ وفي اليومِ الثّالثِ يَقومُ مِنْ بَينِ الأمواتِ».
23 وقالَ لِلجُموعِ كُلّهِم: «مَنْ أرادَ أنْ يَتبَعَني، فلْيُنكِرْ نَفسَهُ ويَحمِلْ صَليبَهُ كُلّ يومٍ ويَتبَعْني. 24 مَنْ أرادَ أنْ يُخَلّصَ حَياتَهُ يَخسَرُها، ومَنْ خَسِرَ حياتَهُ في سَبيلي يُخَلّصُها. 25 فماذا يَنفَعُ الإنسانَ لو رَبِحَ العالَمَ كُلّهُ وخَسِرَ نَفسَهُ أو أهلَكَها. 26 مَن اَستَحى بي وبِكلامي، يَستَحي بِهِ اَبنُ الإنسانِ متى جاءَ في مَجدِهِ ومَجدِ الآبِ والملائِكَةِ الأطهارِ. 27 الحَقّ أقولُ لكُم: في الحاضِرينَ هُنا مَنْ لا يَذوقونَ الموتَ حتى يُشاهِدوا مَلكوتَ اللهِ».
التجلي
(متى 17:1-8، مرقس 9:2-8)28 وبَعدَ هذا الكلامِ بنَحوِ ثَمانيةِ أيّامٍ، أخذَ يَسوعُ بُطرُسَ ويوحنّا ويَعقوبَ وصَعِدَ إلى الجبَلِ ليُصلّي. 29 وبَينَما هوَ يُصلّي، تَغيّرَت هَيئَةُ وَجهِهِ وصارَت ثيابُهُ بَيضاءَ لامِعةً. 30 وإذا رَجُلانِ يُكلّمانِ يَسوعَ، وهُما موسى وإيليّا، 31 ظَهَرا في مَجدٍ سَماويّ وأخَذا يتَحَدّثانِ عَنْ موتِهِ الذي كانَ علَيهِ أنْ يُتمّمَهُ في أُورُشليمَ. 32 وغلَبَ النّعاسُ بُطرُسَ ورَفيقَيهِ، ولكِنّهُم أفاقوا وشاهَدوا مَجدَهُ والرّجُلينِ الواقفَينِ معَهُ. 33 وبَينَما هُما يُفارِقانِهِ قالَ لَه بُطرُسُ: «يا مُعَلّمُ، ما أجمَلَ أنْ نكونَ هُنا. فَلْنَنصُبْ ثلاثَ مَظالّ، واحدةً لكَ وواحدةً لموسى وواحدةً لإيليّا». وكانَ لا يُدْرِكُ ما يَقولُ.
34 وبَينَما بُطرُسُ يَتكَلّمُ، جاءَت سَحابَةٌ فظَلّلَتْهُم، فخافَ التلاميذُ عِندَما دَخلوا في السّحابَةِ. 35 وقالَ صَوتٌ مِنَ السّحابَةِ: «هذا هوَ اَبني الذي اَختَرْتُهُ، فلَهُ اَسمَعُوا!»
36 وبَعدَما تكَلّمَ الصَوتُ، رَأَوا يَسوعَ وحدَهُ. فسكتوا وما أخبَروا أحدًا في تِلكَ الأيّامِ بشيءٍ مِمّا شاهدوهُ.
يسوع يشفي صبيّا فيه روح نجس
(متى 17:14-18، مرقس 9:14-27)37 وفي الغَدِ نَزَلُوا مِنَ الجبَلِ، فاَستَقبَلَهُ جَمعٌ كبيرٌ. 38 وصاحَ رَجُلٌ مِنَ الجَمعِ: «يا مُعَلّمُ، أطلُبُ إليكَ أنْ تَنظُرَ إلى اَبني، فهوَ وَلَدي الأوحَدُ، 39 يُباغِتُهُ رُوحٌ نَجِسٌ بِصَرخَةٍ عالِيةٍ ويَخْبُطُهُ حتى يُزبدَ، ولا يَترُكُهُ إلاّ بَعدَما يُنْهِكُهُ ويُرَضّضُهُ. 40 وطَلَبتُ مِنْ تلاميذِكَ أنْ يَطْرُدوهُ فَما قَدِروا».
41 فأجابَ يَسوعُ: «يا لكُم مِنْ جِيلٍ غَيرِ مُؤمِنٍ فاسِدٍ! إلى متى أبقى مَعكُم وأحتَمِلُكُم؟» وقالَ لِلرَجُلِ: «قَدّمِ اَبنَكَ إلى هُنا!»
42 وبَينَما الصّبيّ يَدنو مِنْ يَسوعَ، صرَعَهُ الشّيطانُ وخبَطَهُ. فاَنتَهرَ يَسوعُ الرّوحَ النّجِسَ، وشَفى الصّبيّ وسَلّمَهُ إلى أبيهِ. 43 فتَعَجّبَ الحاضِرونَ كُلّهُم مِنْ قُدرَةِ اللهِ العظيمةِ.
يسوع ينبئ مرة ثانية بموته
(متى 17:22-23، مرقس 9:30-32)وبَينَما هُم جميعًا مُتعجّبونَ مِنْ كُلّ ما عَمِلَ يَسوعُ، قالَ لِتلاميذِهِ: 44 «إسمَعوا أنتُم جيّدًا ما أقولُهُ لكُم. سيُسلَمُ اَبنُ الإنسانِ إلى أيدي النّاسِ». 45 فما فَهِمَ التلاميذُ هذا الكلامَ وكانَ مُغلَقًا علَيهِم حتى لا يُدرِكوا مَعناهُ، وتَهيّبوا أنْ يسألوهُ عَنهُ.
من هو الأعظم
(متى 18:1-5، مرقس 9:33-37)46 ووقَعَ بَينَهُم جِدالٌ في مَنْ هوَ الأعظَمُ فيهِم. 47 فعَرَفَ يَسوعُ ما في قُلوبِهِم، فأخَذَ بِيَدِ طِفْلٍ وأقامَهُ بجانِبِه، 48 وقالَ لهُم: «مَنْ قَبِلَ هذا الطّفلَ باَسمي يكونُ قَبِلَني. ومَنْ قَبِلَني يَقبلُ الذي أرسلَني، لأنّ الأصغَرَ فيكُم كُلّكُم هوَ أعظمُكم».
من لا يكون عليكم فهو معكم
(مرقس 9:38-40)49 فقالَ يوحنّا: «يا مُعَلّمُ، رأينا رَجُلاً يَطرُدُ الشّياطينَ باَسْمِكَ فمَنَعْناهُ، لأنّهُ لا يَتبَعُكَ مَعنا». 50 فقالَ لَهُ يَسوعُ: «لا تَمنعوهُ، لأنّ مَنْ لا يكونُ علَيكُم فهوَ مَعكُم».
قرية سامرية ترفض يسوع
51 ولمّا حانَ الوقتُ الذي يَرتَفِعُ فيهِ إلى السّماءِ، عَزَمَ على أنْ يَتوجّهَ إلى أُورُشليمَ. 52 فأرسَلَ رُسُلاً يَتقدّمونَهُ، فذَهَبوا ودَخلوا قَريَةً سامِريّةً ليُهَيّئوا لَهُ مَنزِلاً. 53 فرَفَضَ أهلُها أنْ يَقبَلوهُ لأنّهُ كانَ مُتَوجّهًا إلى أُورُشليمَ. 54 فلمّا رأى ذلِكَ تِلميذاهُ يَعقوبُ ويوحنّا قالا: «يا سيّدُ، أتُريدُ أنْ نأمُرَ النّارَ فتَنزِلَ مِنَ السّماءِ وتأكُلَهُم؟» 55 فاَلتفَتَ يَسوعُ واَنتَهَرَهُما، 56 فساروا إلى قَريةٍ أُخرى.
يسوع أم العالم
(متى 8:19-22)57 وبَينَما هُم سائِرونَ، قالَ لَهُ رَجُلٌ في الطّريقِ: «يا سيّدُ، أتبَعُكَ أينَما تَذهَبُ». 58 فأجابَهُ يَسوعُ: «لِلثَعالِبِ أوجِرَةٌ، ولِطُيورِ السّماءِ أعشاشٌ، وأمّا اَبنُ الإنسانِ فما لَهُ مَوضِعٌ يُسنِدُ إليهِ رأسَهُ».
59 وقالَ يَسوعُ لِرَجُلٍ آخَرَ: «اَتبَعْني!» فأجابَهُ الرّجُلُ: «يا سيّدُ دَعْني أذهَبُ أوّلاً وأدفِنُ أبي». 60 فقالَ لَهُ يَسوعُ: «أُتركِ المَوتى يَدفُنونَ مَوتاهُم. وأمّا أنتَ، فاَذهَبْ وبَشّرْ بِمَلكوتِ اللهِ».
61 وقالَ لَهُ آخرُ: «أتبَعُكَ يا سيّدُ، ولكِنْ دَعْني أوّلاً أوَدّعُ أَهلي». 62 فقالَ لَه يَسوعُ: «ما مِنْ أحدٍ يَضَعُ يدَهُ على المِحراثِ ويَلتَفِتُ إلى الوَراءِ، يَصلُحُ لِمَلكوتِ اللهِ».
Trimiterea celor doisprezece
1 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece toate bolile. 2 I-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece. 3 Le-a spus: „Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. 4 În casa în care intraţi, să rămâneţi acolo până veţi pleca. 5 Şi unde nu vă vor primi, ieşiţi din cetatea aceea şi scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor.” 6 Iar ei, plecând, mergeau prin sate, ducând vestea cea bună şi vindecând pretutindeni.
7 A auzit şi Irod tetrarhul toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii spuneau că Ioan s-a sculat din morţi, 8 alţii că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei vechi. 9 Irod a spus: „Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Atunci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
10 După ce s-au întors, apostolii I-au povestit câte făcuseră. Şi, luându-I cu El, deoparte, a plecat într-o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat şi L-au urmat, iar El, primindu-le, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12 Ziua era pe sfârşite, iar cei doisprezece au venit să-I spună: „Lasă mulţimea să meargă prin satele şi cătunele din jur să se adăpostească şi să-şi găsească de mâncare, fiindcă aici suntem în loc pustiu.” 13 Iisus însă le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti; doar să mergem noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta.” 14 Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Dar El le-a spus ucenicilor Săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci.” 15 Au făcut aşa şi s-au aşezat toţi. 16 Şi Iisus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi privirea spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi s-a strâns ce mai rămăsese: douăsprezece coşuri.
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
18 Şi pe când Iisus se ruga deoparte, au venit ucenicii Săi, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” 19 I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii că a înviat un profet dintre cei vechi.” 20 Iar El le-a spus: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Şi a răspuns Petru: „Hristosul lui Dumnezeu.” 21 Dar El le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre aceasta, 22 zicându-le că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 23 Şi apoi a zis către toţi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 24 Pentru că cine vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Mine, acela şi-o va salva. 25 Fiindcă la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă se pierde sau se ruinează pe sine? 26 Căci dacă se ruşinează cineva de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevăr vă spun: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Schimbarea la faţă
28 La vreo opt zile după ce a spus acestea, Iisus i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. 29 Şi, pe când se ruga El, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar haina Lui s-a făcut strălucitor de albă. 30 Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El – Moise şi Ilie – 31 care, arătându-se în slavă, vorbeau cu El despre moartea Lui, care trebuia să se împlinească la Ierusalim. 32 Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn. Şi când s-au trezit, au văzut slava Lui şi doi bărbaţi care stăteau cu El. 33 Şi pe când aceştia se despărţeau de Iisus, Petru I-a spus lui Iisus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, dar nu ştia ce spune. 34 Pe când spunea aceasta, a venit un nor şi i-a acoperit în umbră, iar când au intrat în nor, ucenicii s-au speriat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!” 36 Când s-a auzit glasul, Iisus a rămas singur. Iar ei au tăcut şi în zilele acelea n-au spus nimănui ce văzuseră.
Vindecarea unui tânăr posedat de demon
37 În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare. 38 Şi, iată, un om din mulţime I-a strigat: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că e singurul meu copil 39 şi, iată, un duh îl apucă şi începe să strige şi să-l zguduie, cu spume la gură, şi cu greu îl lasă, zdrobindu-l. 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.” 41 Şi Iisus a răspuns: „Neam necredincios şi rătăcit, până când voi mai fi cu voi şi cât vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău.” 42 Pe când se apropia, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. 43 Şi toţi au fost uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.
A doua vestire a morţii şi învierii
Pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea, le-a spus ucenicilor Săi: 44 „Ţineţi minte cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.” 45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta pentru că era ascuns pentru ei ca să nu-L priceapă, şi se temeau să-L întrebe.
Despre mărire
46 Şi s-a iscat o ceartă: care dintre ei ar fi mai mare. 47 Iisus, cunoscând gândul din inimile lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.”
49 Atunci, Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău şi l-am oprit fiindcă nu Te urmează împreună cu noi.” 50 Dar Iisus le-a spus: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva voastră este cu voi.”
Urcarea spre Ierusalim şi refuzul samaritenilor
51 Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea Sa. Pe drum au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El. 53 Însă nu L-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut aşa, ucenicii Iacov şi Ioan I-au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat. 56 Şi au mers în alt sat.
Cerinţele urmării lui Iisus
57 Pe drum, în timp ce mergeau, cineva I-a spus: „Te voi urma oriunde Te vei duce.” 58 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerurilor au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi sprijine capul.” 59 Iar altuia i-a spus: „Urmează-Mă!” Şi acela I-a zis: „Doamne, îngăduie-mi să merg să-l îngrop pe tatăl meu.” 60 Însă El i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu.” 61 Altcineva I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la familia mea.” 62 Dar Iisus i-a zis: „Cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu e vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu.”