التبرير والخلاص
1 فلمّا بَــرّرَنا اللهُ بالإيمانِ نَعِمْنا بِسلامٍ معَهُ بِرَبّنا يَسوعَ المَسيحِ، 2 وبِه دَخَلنا بالإيمانِ إلى هذِهِ النّعمَةِ التي نُقيمُ فيها ونَفْتَخِرُ على رَجاءِ المُشاركَةِ في مَجدِ اللهِ، 3 بَلْ نَحنُ نَفتَخِرُ بِها في الشدائدِ لعِلمِنا أنّ الشِدّةَ تَلِدُ الصّبْرَ، 4 والصّبرُ اَمتِحانٌ لنا، والامتِحانُ يَلِدُ الرّجاءَ، 5 ورَجاؤُنا لا يَخيبُ، لأنّ اللهَ سكَبَ مَحبّتَهُ في قُلوبِنا بالرّوحِ القُدُسِ الذي وهبَهُ لنا. 6 ولمّا كُنّا ضُعَفاءَ، ماتَ المَسيحُ مِنْ أجلِ الخاطِئينَ في الوَقتِ الذي حَدّدَهُ اللهُ. 7 وقلّما يَموتُ أحدٌ مِنْ أجلِ إنسانٍ بارّ، أمّا مِنْ أجلِ إنسانٍ صالحٍ، فرُبما جرُؤَ أحدٌ أنْ يموتَ. 8 ولكنّ اللهَ بَرهَنَ عَنْ مَحبّتِهِ لنا بِأنّ المَسيحَ ماتَ مِنْ أجلِنا ونَحنُ بَعدُ خاطِئونَ. 9 فكَمْ بالأولى الآنَ بَعدَما تَـبَــرّرنا بِدَمِهِ أنْ نَخلُصَ بِه مِنْ غَضَبِ اللهِ. 10 وإذا كانَ اللهُ صالَحَنا بِموتِ اَبنِهِ ونَحنُ أعداؤُهُ، فكَمْ بالأَولى أنْ نَخلُصَ بِحياتِهِ ونَحنُ مُتَصالِحونَ. 11 بَلْ نَحنُ أيضًا نَفتَخِرُ باللهِ، والفَضْلُ لِرَبّنا يَسوعَ المَسيحِ الذي بِه نِلنا الآنَ هذِهِ المُصالَحَةَ.
آدم والمسيح
12 والخَطيئَةُ دَخَلَتْ في العالَمِ بإنسانٍ واحدٍ، وبالخَطيئَةِ دخَلَ الموتُ. وسَرى الموتُ إلى جميعِ البشَرِ لأنّهُم كُلّهُم خَطِئوا. 13 فالخَطيئَةُ كانَت في العالَمِ قَبلَ شريعةِ موسى، ولكِنْ حيثُ لا شريعةَ لا حِسابَ لِلخَطيئَةِ. 14 غَيرَ أنّ الموتَ سادَ البشَرَ مِنْ أيّـامِ آدمَ إلى أيّـامِ موسى، حتى الذينَ ما خَطِئوا مِثلَ خَطيئَةِ آدمَ. وكانَ آدمُ صُورَةً لِمَنْ سيَجيءُ بَعدَهُ. 15 ولكِنّ هِبَةَ اللهِ غَيرُ خَطيئَةِ آدمَ. فإذا كانَ الموتُ سادَ البشَرَ بِخَطيئَةِ إنسانٍ واحدٍ، فبِالأَولى أنْ تَفيضَ علَيهِم نِعمَةُ اللهِ والعَطِيّةُ الموهوبَةُ بِنِعمةِ إنسانٍ واحدٍ هوَ يَسوعُ المَسيحُ. 16 وهُناكَ فَرقٌ في النّتيجةِ بَينَ هِبَةِ اللهِ وبَينَ خَطيئَةِ إنسانٍ واحدٍ. فخَطيئَةُ إنسانٍ واحدٍ قادَتِ البشَرَ إلى الهَلاكِ، وأمّا هِبَةُ اللهِ بَعدَ كثيرٍ مِنَ الخطايا، فقادَتِ البشَرَ إلى البِرّ. 17 فإذا كان الموتُ بِخطيئَةِ إنسانٍ واحدٍ سادَ البشَرَ بِسبَبِ ذلِكَ الإنسانِ الواحدِ، فبِالأَولى أنْ تَسودَ الحياةُ بواحدٍ هوَ يَسوعُ المَسيحُ أولَئِكَ الذينَ يَنالونَ فَيضَ النّعمَةِ وهِبَةَ البِرّ.
18 فكما أنّ خَطيئَةَ إنسانٍ واحدٍ قادَتِ البشَرَ جميعًا إلى الهَلاكِ، فكذلِكَ بِرّ إنسانٍ واحدٍ يُــبَرّرُ البشَرَ جميعًا فينالونَ الحياةَ. 19 وكما أنّهُ بِمَعصِيَةِ إنسانٍ واحدٍ صارَ البشَرُ خاطِئينَ، فكذلِكَ بِطاعَةِ إنسانٍ واحدٍ يصيرُ البشَرُ أبرارًا.
20 وجاءَتِ الشريعةُ فكثُرتِ الخَطيئَةُ، ولكِنْ حَيثُ كَثُرَتِ الخَطيئَةُ فاضَتْ نِعمَةُ اللهِ، 21 حتى إنّهُ كما سادَتِ الخَطيئَةُ لِلموتِ، تَسودُ النّعمَةُ التي تُبَــرّرُنا بِرَبّنا يَسوعَ المَسيحِ لِلحياةِ الأبديّةِ.
Rezultatele împăcării cu Dumnezeu
1 Aşadar, fiind făcuţi drepţi prin credinţă, suntem împăcaţi cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 2 prin care avem cale deschisă, prin credinţă, către harul acesta în care ne aflăm şi cu care ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul aduce răbdare, 4 iar răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar încercarea nădejde. 5 Iar nădejdea nu ne face de ruşine, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Fiindcă, pe când eram noi încă slabi, Hristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei nelegiuiţi. 7 Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept; totuşi, pentru un om bun poate se mai găseşte cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea pentru noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9 Cu atât mai mult acum, aşadar, fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi scăpaţi, prin El, de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă pe când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.
Păcatul lui Adam şi harul lui Hristos
12 De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un om iar prin păcat, moartea, tot aşa şi moartea a ajuns la toţi oamenii pentru că toţi au păcătuit. 13 Păcatul era în lume şi înainte de Lege, însă păcatul nu era socotit ca atare câtă vreme nu exista o lege. 14 Totuşi, moartea a stăpânit de la Adam până la Moise şi peste cei care nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu cea a lui Adam, care este prefigurarea Celui ce avea să vină. 15 Însă cu darul nu este la fel cum a fost cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au fost revărsate cu îmbelşugare asupra multora prin harul unui singur om, Iisus Hristos. 16 Şi darul nu seamănă cu ceea ce a adus acel unul care a păcătuit: căci judecarea unui singur om a dus la osândire, pe când harul dat după multe greşeli duce la îndreptăţire. 17 Pentru că, dacă în urma greşelii unuia singur moartea a stăpânit prin acela, cu atât mai mult cei care primesc belşugul harului şi al darului dreptăţii vor domni în viaţă prin acest Unul singur Iisus Hristos. 18 Prin urmare, aşa cum prin greşeala unuia singur a venit pentru toţi oamenii osânda, tot astfel, prin actul de dreptate al Unuia singur a venit pentru toţi oamenii îndreptăţirea care dă viaţă. 19 Fiindcă aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au devenit păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20 Iar Legea a venit ca să se înmulţească greşeala, însă unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat din belşug şi harul, 21 pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel şi harul să domnească prin dreptate spre viaţă veşnică, prin Iisus Hristos Domnul nostru.