الزواج والبتولية
1 وأمّا مِنْ جِهَةِ ما كَتَبتُم بِه إليّ، فخَيرٌ لِلرّجُلِ أنْ لا يَمَسّ اَمرَأةً. 2 ولكِنْ، خَوفًا مِنَ الزّنى، فلْيكُنْ لِكُلّ رَجُلٍ اَمرأتُهُ ولِكُلّ اَمرأةٍ زَوجُها، 3 وعلى الزّوجِ أنْ يوفيَ اَمرأتَهُ حَقّها، كما على المرأةِ أنْ توفيَ زَوجَها حَقّهُ. 4 لا سُلطَةَ لِلمرأةِ على جَسِدَها، فهوَ لِزَوجِها. وكذلِكَ الزّوجُ لا سُلطَةَ لَه على جَسَدِهِ، فهوَ لاَمرأتِهِ. 5 لا يَمتَنِـعْ أحدُكُما عَنِ الآخَرِ إلاّ على اَتفاقٍ بَينَكما وإلى حينٍ، حتى تتَفَرّغا لِلصّلاةِ. ثُمّ عودا إلى الحياةِ الزّوجِيّةِ العادِيّةِ لِئَلاّ يُعوزَكُم ضَبطُ النّفسِ، فتَقَعوا في تَجرِبَةِ إبليسَ.
6 أقولُ لكُم هذا لا على سَبـيلِ الأمْرِ، بَلْ على سَبـيلِ السّماحِ، 7 فأنا أتَمنّى لَو كانَ جميعُ النّاسِ مِثْلي. ولكِنْ لِكُلّ إنسانٍ هِبَةٌ خَصّهُ اللهُ بِها، فبَعضُهُم هذِهِ وبَعضُهُم تِلكَ.
8 وأقولُ لِغَيرِ المُتَزوّجينَ والأرامِلِ إنّهُ خَيرٌ لهُم أنْ يَبْقَوا مِثْلي. 9 أمّا إذا كانوا غَيرَ قادِرينَ على ضَبطِ النّفسِ، فَليَتزوّجوا. فالزّواجُ أفضَلُ مِنَ التّحَرّقِ بالشّهوَةِ.
10 وأمّا المُتَزوّجونَ فوَصيّتي لهُم، وهيَ مِنَ الرّبّ لا مِنّي، أنْ لا تُفارِقَ المرأةُ زَوجَها، 11 وإنْ فارَقَتْهُ، فلْتَبقَ بِغَيرِ زَوجٍ أو فَلتُصالِـحْ زَوجَها، وعلى الزّوجِ أنْ لا يُطَلّقَ اَمرأتَهُ.
12 وأمّا الآخَرونَ، فأقولُ لهُم أنا لا الرّبّ: إذا كانَ لأخٍ مُؤمنٍ اَمرَأةٌ غَيرُ مُؤمِنَةٍ رَضِيَتْ أنْ تَعيشَ معَهُ، فَلا يُطَلّقْها. 13 وإذا كانَ لاَمرأةٍ مُؤمِنَةٍ زَوجٌ غَيرُ مُؤمِنٍ يَرضى أنْ يَعيشَ مَعَها، فَلا تُطَلّقْهُ. 14 فالزّوجُ غَيرُ المُؤمِنِ يتَقَدّسُ باَمرأتِهِ المُؤمِنَةِ، والمرأةُ غَيرُ المُؤمِنَةِ تتَقَدّسُ بِزَوجِها المُؤمِنِ، وإلاّ كانَ أولادُكُم أنجاسًا، معَ أنّهُم مُقَدّسونَ. 15 وإنْ أرادَ غَيرُ المُؤمِنِ أو غَيرُ المُؤمِنَةِ أنْ يُفارِقَ فليُـفارِقْ، ففي مِثلِ هذِهِ الحالِ لا يكونُ المُؤمِنُ أوِ المُؤمِنَةُ خاضِعَينِ لِرِباطِ الزّواجِ، لأنّ اللهَ دَعاكُم أنْ تَعيشوا بِسَلامٍ. 16 فكَيفَ تَعلَمينَ أيّتُها المرأةُ المُؤمِنَةُ أنّكِ سَتُخَلّصينَ زَوجَكِ؟ وكيفَ تَعلَمُ أيّها الرّجُلُ المُؤمِنُ أنّكَ سَتُخلّصُ زَوجَتَكَ؟
بقاء المؤمن على حاله
17 فلْيَسلُكْ كُلّ واحِدٍ في حَياتِهِ حسَبَ ما قسَمَ لَه الرّبّ وكما كانَت علَيهِ حالُهُ عِندَما دَعاهُ اللهُ، وهذا ما أفرِضُهُ في الكنائِسِ كُلّها. 18 فمَنْ دَعاهُ اللهُ وهوَ مَختونٌ، فَلا يُحاوِل أنْ يَستُرَ خِتانَهُ، ومَنْ دَعاهُ الرّبّ وهوَ غير مَختونٍ، فَلا يَختَتِنْ. 19 لا الخِتانُ لَه مَعنى ولا عَدَمُ الخِتانِ، بَلِ الخَيرُ كُلّ الخَيرِ في العمَلِ بوَصايا اللهِ. 20 فَعَلى كُلّ واحِدٍ أنْ يَبْقى مِثلَما كانَت علَيهِ حالُهُ عِندَما دَعاهُ اللهُ. 21 فإنْ كُنتَ عَبدًا عِندَما دَعاكَ اللهُ فلا تَهتَمّ. ولكِنْ إنْ كانَ بإمكانِكَ أنْ تَصيرَ حُرّا، فالأَولى بِكَ أنْ تَغتَنِمَ الفُرصَةَ. 22 فمَنْ دَعاهُ الرّبّ وهوَ عَبدٌ كانَ لِلرّبّ حُرّا، وكذلِكَ مَنْ دَعاهُ المَسيحُ وهوَ حُرّ كانَ لِلمَسيحِ عَبدًا. 23 واللهُ اَشتَراكُم ودَفَعَ الثّمَنَ، فلا تَصيروا عَبـيدًا لِلنّاسِ. 24 فليَبقَ كُلّ واحِدٍ مِنكُم، أيّها الإخوةُ، أمامَ اللهِ مِثلَما كانَت علَيهِ حالُهُ عِندَما دَعاهُ.
غير المتزوجين والأرامل
25 وأمّا غَيرُ المُتزوّجينَ فَلا وَصِيّةَ لهُم عِندي مِنَ الرّبّ، ولكِنّي أُعطي رَأْيـــي كرَجُلٍ جَعَلَتْه رَحمَةُ الرّبّ مَوضِعَ ثِقَةٍ، 26 فأقولُ إنّهُ مِنَ الخَيرِ، نظَرًا إلى ما في الوَقتِ الحاضِرِ مِنْ ضيقٍ، أنْ يَبقى الإنسانُ على حالِهِ. 27 هَلْ أنتَ مُقتَرِنٌ باَمرأةٍ؟ إذًا، لا تَطْلُبِ الانفِصالَ عَنها. هَل أنتَ غيرُ مُقتَرِنٍ باَمرأةٍ؟ إذًا، لا تَطلُبِ الزّواجَ باَمرأةٍ، 28 وإذا تَزَوّجْتَ فأنتَ لا تُخطِـئُ، ولكِنّ الذينَ يَتَزوّجونَ يَجدِونَ مَشقّةً في هُمومِ الحياةِ، وأنا أُريدُ أن أُبعِدَها عَنكُم.
29 أقولُ لكُم، أيّها الإخوةُ، إنّ الزّمانَ يَقصُرُ. فلْيكُنِ الذينَ لهُم نِساءٌ كأنّ لا نِساءَ لهُم، 30 والذينَ يَبكونَ كأنّهُم لا يَبكونَ، والذينَ يَفرَحونَ كأنّهُم لا يَفرَحونَ، والذينَ يَشتَرونَ كأنّهُم لا يَملِكونَ، 31 والذينَ يَتعاطَوْنَ أُمورَ هذا العالَمِ كأنّهُم لا يَتعاطَوْنَ، لأنّ صورَةَ هذا العالَمِ في زَوالٍ.
32 أُريدُ أن تكونوا مِنْ دُونِ هَمّ. فغَيرُ المُتَزوّجِ يَهتّمُ بأمورِ الرّبّ وكيفَ يُرضي الرّبّ، 33 والمُتَزَوّجُ يَهتَمّ بأمورِ العالَمِ وكيفَ يُرضي اَمرأتَهُ، 34 فهوَ مُنقَسِمٌ. وكذلِكَ العَذراءُ والمرأةُ التي لا زَوجَ لها تَهتَمّانِ بأُمورِ الرّبّ وكيفَ تَنالانِ القَداسَةَ جسَدًا ورُوحًا، وأمّا المُتَزوّجةُ فتَهتَمّ بأُمورِ العالَمِ وكيفَ تُرضي زَوجَها. 35 أقولُ هذا لِخَيرِكُم، لا لأُلقيَ علَيكُم قَيدًا، بَلْ لِتَعمَلوا ما هوَ لائِقٌ وتَخدُموا الرّبّ مِنْ دونِ اَرتِباكٍ.
36 إنْ رأى أحدٌ أنّهُ يُسيءُ إلى فَتاتِهِ إذا مضى الوقتُ وكانَ لا بُدّ مِنَ الزواجِ فليتزوّجا إذا أرادَ فهو لا يُخطئُ. 37 ولكِنْ مَنِ اَقتَنَعَ في قَلبِهِ كُلّ الاقتِناعِ، وكانَ غَيرَ مُضطَرّ، حُرّا في اَختيارِهِ، وعَزَمَ في قَلبِهِ أنْ يَصونَ فَتاتَهُ فحَسَنًا يَفعَلُ. 38 إذًا، مَنْ تَزَوّجَ فَتاتَهُ فعَلَ حَسَنًا، ومَنِ اَمتَنَعَ عَنْ ذلِكَ فعَلَ الأحسَنَ.
39 تَرتَبِطُ المرأةُ بِشَريعةِ الزّواجِ ما دامَ زَوجُها حيّا، فإنْ ماتَ عادَتْ حُرّةً تتزَوّجُ مَنْ تَشاءُ، ولكِنْ زَواجًا في الرّبّ. 40 إلاّ أنّها في رَأْيـــي تكونُ أكثَرَ سَعادَةً إذا بَقِـيَتْ على حالِها، وأَظُنّ رُوح اللهِ فِـيّ أنا أيضًا.
Despre căsătorie şi celibat
1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, 2 eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. 3 Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4 Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5 Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6 Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. 7 Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.
8 Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! 11 Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12 Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13 Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14 Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15 Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16 Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
17 Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18 Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. 19 Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. 21 Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22 Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. 23 Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! 24 Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu!
25 Despre fecioare nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26 Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27 Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28 Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup , iar eu vreau să vă cruţ. 29 Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, 31 iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii acesteia va trece. 32 Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33 Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34 şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35 Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.
36 Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. 37 Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. 38 Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face.
39 Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.