الأعظم في ملكوت السماوات
(مرقس 9:33-37، لوقا 9:46-48)1 ودَنا التّلاميذُ في ذلِكَ الوَقتِ إلى يَسوعَ وسألوهُ: «مَنْ هوَ الأعظَمُ في مَلكوتِ السّماواتِ؟»
2 فدَعا يَسوعُ طِفلاً وأقامَهُ في وسَطِهِم 3 وقالَ: «الحقّ أقولُ لكُم: إنْ كُنتُم لا تَتَغيّرونَ وتَصيرونَ مِثلَ الأطفالِ، فلن تَدخُلوا مَلكوتَ السّماواتِ. 4 مَن اَتّضعَ وصارَ مِثلَ هذا الطّفلِ، فهوَ الأعظمُ في مَلكوتِ السّماواتِ. 5 ومَنْ قَبِلَ طِفلاً مِثلَهُ باَسمي يكونُ قبِلَني.
6 مَنْ أوقعَ أحَدَ هؤُلاءِ الصّغارِ المؤمنينَ بي في الخَطيئةِ، فخَيرٌ لَه أنْ يُعلّقَ في عُنُقهِ حجَرُ طَحْنٍ كبيرٍ ويُرمى في أعماقِ البحرِ. 7 الويلُ لِلعالمِ ممّا يُوقِعُ الناسَ في الخطيئةِ! ولا بُدّ أنْ يَحدُثَ ما يُوقِعُ في الخَطيئةِ، ولكنّ الويلَ لمَنْ يُسَبّبُ حُدوثَهُ!
8 فإذا أوقَعَتكَ يَدُكَ أو رِجلُكَ في الخَطيئةِ، فاَقْطَعْها وألْقِها عَنكَ، لأنّهُ خَيرٌ لكَ أنْ تَدخُلَ الحياةَ الأبديّةَ ولكَ يدٌ أو رِجلٌ واحدةٌ، مِنْ أنْ يكونَ لكَ يَدانِ ورِجلانِ وتُلقى في النّارِ الأبديّةِ. 9 وإذا أوقَعَتكَ عَينُكَ في الخَطيئةِ، فاَقلَعْها وألقِها عَنكَ، لأنّهُ خَيرٌ لكَ أنْ تَدخُلَ الحياةَ الأبديّةَ ولكَ عَينٌ واحدةٌ، مِنْ أنْ يكونَ لكَ عَينانِ وتُلقى في نارِ جَهنّمَ.
10 إيّاكُم أنْ تَحتقروا أحدًا مِنْ هَؤلاءِ الصّغارِ. أقولُ لكُم: إنّ ملائِكَتَهُم في السّماواتِ يُشاهِدونَ كُلّ حِينٍ وجهَ أبي الّذي في السّماواتِ. 11 [فاَبنُ الإنسانِ جاءَ ليُخلّصَ الهالِكينَ].
الخروف الضال
(لوقا 15:3-7)12 «وما قولُكُم؟ إنْ كانَ لِرجلٍ مِئَةُ خَروفٍ وضَلّ واحدٌ مِنها، ألا يَترُكُ التّسعةَ والتّسعينَ في الجِبالِ ويَبحَثُ عَن الخَروفِ الضّالّ؟ 13 وإذا وجَدَهُ، ألا يَفرَحُ بِه؟ الحقّ أقولُ لكُم: إنّهُ يَفرَحُ بِه أكثرَ مِنْ فَرَحِهِ بالتّسعةِ والتّسعينَ الّتي ما ضَلّت. 14 وهكذا لا يُريدُ أبوكُمُ الّذي في السّماواتِ أنْ يَهلِكَ واحدٌ مِنْ هَؤلاءِ الصّغارِ.
التسامح الأخوي
(لوقا 17:3)15 «إذا خَطِئَ أخوكَ إليكَ، فاَذهَبْ إلَيهِ وعاتِبْهُ بَينَكَ وبَينَهُ، فإذا سَمِعَ لكَ تكونُ رَبِحتَ أخاكَ. 16 وإنْ رَفَض أنْ يَسمعَ لكَ، فَخُذْ معَكَ رَجُلاً أو رَجُلينِ، حتّى تُثْبِتَ كُلّ شيءٍ بِشَهادَةِ شاهِدَينِ أو ثلاثَةٍ. 17 فإنْ رَفَضَ أنْ يَسمَعَ لهُم، فقُلْ لِلكنيسةِ، وإنْ رَفَضَ أنْ يَسمَعَ لِلكنيسةِ، فَعامِلْهُ كأنّهُ وثَنيّ أو جابي ضرائبَ. 18 الحقّ أقولُ لكُم: ما تَرْبُطونَهُ في الأرضِ يكونُ مَربوطًا في السّماءِ، وما تَحُلّونَهُ في الأرضِ يكونُ مَحلولاً في السّماءِ.
19 الحقّ أقولُ لكُم: إذا اَتّفَقَ اَثنانِ مِنكُم في الأرضِ أنْ يَطلُبا حاجةً، حَصَلا علَيها مِنْ أبي الّذي في السّماواتِ. 20 فأينَما اَجتمعَ اَثنانِ أو ثلاثَةٌ باَسمي، كُنتُ هُناكَ بَينَهُم».
مثل العبد الذي لا يغفر
21 فدَنا بُطرُسُ وقالَ لِيَسوعَ: «يا سيّدُ، كَم مرّةً يَخطَأُ إليّ أخي وأَغفِرُ لَهُ؟ أسبعَ مَرّاتٍ؟»
22 فأجابَهُ يَسوعُ: «لا سَبعَ مرّاتٍ، بل سَبعينَ مرّةً سبعَ مرّاتٍ. 23 فمَلكوتُ السّماواتِ يُشبِهُ مَلِكًا أرادَ أنْ يُحاسِبَ عَبيدَهُ. 24 فلمّا بَدَأَ يُحاسِبُهُم، جِيءَ إلَيهِ بِواحدٍ مِنهُم علَيهِ عَشَرةُ آلافِ دِرهَمٍ مِنَ الفِضّةِ. 25 وكانَ لا يَملِكُ ما يُوفي، فأمَرَ سيّدُهُ بأنْ يُباعَ هوَ واَمرأتُهُ وأولادُهُ وجميعُ ما يَملِكُ حتّى يُوفيَهُ دَينَهُ. 26 فركَعَ العبدُ لَه ساجدًا وقالَ: أمهِلني فأُوفيَكَ كُلّ ما لك علَيّ! 27 فأشفَقَ علَيهِ سيّدُهُ وأطلَقَهُ وأعفاهُ مِنَ الدّينِ. 28 ولمّا خرَجَ الرّجلُ لَقِيَ عَبْداً مِنْ أصحابِه كانَ لَه علَيهِ مئةُ دينارٍ، فأمسكَهُ بِعُنُقِهِ حتّى كادَ يَخنُقُهُ وهوَ يقولُ لَه: أوفِني ما لي علَيكَ! 29 فركَعَ صاحِبُهُ يَرجوهُ ويقولُ: أمْهِلْني، فأوفيكَ. 30 فما أرادَ، بل أخَذَهُ وألقاهُ في السّجنِ حتّى يُوفيَهُ الدّينَ.
31 ورأى العَبيدُ أصحابُهُ ما جرى، فاَستاؤوا كثيرًا وذَهَبوا وأَخْبَروا سيّدَهُم بِكُلّ ما جرى. 32 فدَعاهُ سيّدُهُ وقالَ لَه: يا عَبدَ السُوءِ! أعْفَيْتُكَ مِنْ دَينِكَ كُلّهِ، لأنّكَ رَجَوْتَني. 33 أفما كانَ يَجبُ علَيكَ أنْ تَرحَمَ صاحِبَكَ مِثلَما رحَمتُكَ؟
34 وغَضِبَ سيّدُهُ كثيرًا، فسَلّمَهُ إلى الجَلاّدينَ حتى يُوفِيَهُ كُلّ ما لَه علَيهِ. 35 هكذا يَفعَلُ بِكُم أبي السّماويّ إنْ كانَ كُلّ واحدٍ مِنكُم لا يَغفِرُ لأخيهِ مِنْ كُلّ قَلبِهِ».
Cel mai mare în Împărăţia cerurilor
1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Iisus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” 2 Iisus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor 3 şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.
Despre prilejurile de păcătuire
6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai lumii din pricina prilejurilor de păcat! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcat. Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcat! 8 Dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. 9 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei. 10 Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi, fiindcă vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. 11 Pentru că Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei ce erau pierduţi. 12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă în munţi şi se duce să o caute pe cea rătăcită?
Despre iertare
13 Şi dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că se bucură mai mult pentru ea, decât pentru cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră. 14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară măcar unul din aceşti micuţi. 15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
Importanţa rugăciunii şi a hotărârilor Bisericii
18 Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. 20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Ilustrarea iertării: parabola celor doi datornici
21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să îl iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” 22 Iisus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. 23 De aceea Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să se socotească cu slujitorii săi. 24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. 25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria. 26 Slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi-a zis: Doamne, mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti tot. 27 Stăpânul slujitorului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. 28 Dar slujitorul, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator. 29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: Mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti. 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci stăpânul l-a chemat pe slujitorul acesta şi i-a zis: Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? 34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel din ceruri, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
