رؤى بولس
1 وإنْ كانَ لا بُدّ لي مِنَ الافتِخارِ - معَ أنّهُ لا نَفْعَ مِنهُ - فأنتَقِلُ إلى الكلامِ على رُؤى الرّبّ وما كَشَفَهُ لي. 2 أعرِفُ رَجُلاً مُؤمِنًا بالمَسيحِ خُطِفَ قَبلَ أربَعَ عَشْرةَ سنَةً إلى السّماءِ الثالِثَةِ. أبِجَسَدِهِ؟ لا أعلَمُ. أمْ بِغَيرِ جَسَدِهِ؟ لا أعلَمُ. اللهُ يَعلَمُ. 3 وإنّما أعلَمُ أنّ هذا الرّجُلَ خُطِفَ إلى الفِردَوسِ: أَبِجَسَدِهِ أمْ بِغَيرِ جَسَدِهِ؟ لا أعلَمُ. اللهُ يَعلَمُ. 4 أعلَمُ أنّهُ خُطِفَ إلى الفِردَوسِ وهُناكَ سَمِعَ كلامًا لا يَقدِرُ بَشَرٌ أنْ يَنطِقَ بِه ولا يَجوزُ لَه أنْ يَذكُرَهُ. 5 أمّا هذا الرّجُلُ فأفتَخِرُ بِه، وأمّا أنا فَلا أفتَخِرُ إلاّ بِضُعفي. 6 ولَو أرَدتُ أنْ أفتَخِرَ لما كُنتُ جاهِلاً، لأنّي أقولُ الحَقّ. ولكِنّي لَنْ أفتَخِرَ لِئَلاّ يَظُنّ أحدٌ أنّي فَوقَ ما يَراني علَيهِ أو يَسمَعهُ مِنّي. 7 ولِئَلاّ أنتَفِـخَ بالكِبرياءِ مِنْ عَظَمَةِ ما اَنكَشَفَ لي، أُصِبْتُ بِشَوكَةٍ في جَسَدي وهِـيَ كَرَسولٍ مِنَ الشّيطانِ يَضرِبُني لِئَلاّ أتكَبّرَ. 8 وصَلّيتُ إلى اللهِ ثلاثَ مرّاتٍ أنْ يأخُذَها عَنّي، 9 فقالَ لي: «تكفيكَ نِعمَتي. في الضّعفِ يَظهَرُ كَمالُ قُدرَتي». فأنا، إذًا، أفتَخِرُ راضِيًا مُبتَهِجًا بِضُعفي حتى تُظَلّلَني قُوّةُ المَسيحِ. 10 ولذلِكَ فأنا أرضَى بِما أحتَمِلُ مِنَ الضّعفِ والإهانَةِ والضّيقِ والاضطِهادِ والمَشَقّةِ في سَبـيلِ المَسيحِ، لأنّي عِندَما أكونُ ضَعيفًا أكونُ قوِيّا.
قلق بولس على الكورنثيـين
11 ها أنا صِرْتُ أحمَقَ، وأنتُم أجبَرتُموني على أنْ أكونَ كذلِكَ. فكانَ مِنْ حقّي علَيكُم أنْ تُكرّموني، وما أنا أقَلّ شأْنًا مِنْ أُولَئكَ «الرّسُلِ العِظامِ»، وإنْ كُنتُ لا أُساوي شيئًا. 12 فالعَلاماتُ على أنّي رَسولٌ أظهَرتُها بِكُلّ صَبرٍ بَينَكُم: مِنْ مُعْجِزاتٍ وعَجائِبَ وأعمالٍ خارِقَةٍ. 13 ففي أيّ شيءٍ كُنتُم دُونَ سائِرِ الكنائِسِ إلاّ في أنّي ما أثْقَلْتُ علَيكُم بِشيءٍ؟ فاَغفِروا لي هذِهِ الإساءَةَ!
14 ها أنا مُستَعِدّ أنْ أَجيءَ إلَيكُم لِلمَرّةِ الثّالِثَةِ، ولَنْ أُثَقّلَ علَيكُم فأنا أُريدُكُم أنتُم لا مالَكُم. فالأبناءُ لا يُوَفّرونَ لآبائِهِم، بَلْ على الآباءِ أنْ يُوفّروا لأبنائِهِم. 15 وأنا أبذُلُ كُلّ ما عِندي راضيًا مُبتَهِجًا، بَلْ أبذُلُ حياتي في سبـيلِكُم. أيكونُ أنّ حُبّكُم لي قَليلٌ، لأنّ حُبّـي لكُم كثيرٌ؟
16 نعَمْ، أنا ما ثقّلتُ علَيكُم بِشيءٍ، ولكِنْ هَلْ كُنتُ ماكِرًا فاَحتَلْتُ علَيكم؟ 17 هَلْ كَسَبتُ مِنكُم شيئًا على يَدِ أحدٍ مِنَ الذينَ أرسَلتُهُم إلَيكُم؟ 18 حينَ ألحَحتُ على تيطُسَ أنْ يَذهَبَ إلَيكُم وأرسَلتُ معَهُ ذلِكَ الأخَ، هل أخَذَ تيطُسُ مِنكُم شيئًا؟ أما عَمِلنا بالرّوحِ نَفسِهِ؟ أما سَلَكْنا الطّريقَ نَفسَهُ؟
19 رُبّما تَظُنّونَ أنّنا نُطيلُ في الدّفاعِ عَنْ أنفُسِنا عِندَكُم. فنَحنُ نَتكَلّمُ أمامَ اللهِ في المَسيحِ، وهذا كُلّهُ أيّها الأحبّاءُ لِبُنيانِكُم. 20 وأنا أخافُ، إذا جِئتُ إلَيكُم، أنْ أجِدَكُم على غَيرِ ما أُحِبّ أنْ تكونوا، وأنْ تَجِدوني على غَيرِ ما تُحبّونَ أنْ أكونَ. أخافُ أنْ يكونَ بَينَكم خِلافٌ وحسَدٌ وغَضَبٌ ونِزاعٌ وذَمّ ونَميمَةٌ وكِبرياءُ وبَلبَلَةٌ. 21 أخافُ، إذا جِئتُكُم مَرّةً أُخرى، أن يُذِلّني إلهي في أمرِكُم، فأبكيَ على كثيرينَ مِنَ الذينَ خَطِئوا مِنْ قَبلُ وما نَدِموا على ما اَرتَكبوهُ مِنْ دَعارَةٍ وزِنًى وفُجورٍ.
Viziunile şi descoperirile lui Pavel
1 Trebuie să mă laud, deşi nu-mi este de nici un folos! Totuşi voi vorbi despre viziunile şi revelaţiile primite de la Domnul. 2 Ştiu un om în Hristos care, cu paisprezece ani în urmă – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer. 3 Şi ştiu că acest om – dacă era în trup sau în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – 4 a fost răpit până în paradis şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care omului nu îi este îngăduit să le rostească. 5 Cu acel om mă voi mândri, dar cu mine nu mă voi mândri, decât în slăbiciunile mele. 6 Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi om fără minte, fiindcă aş spune adevărul. Dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai mult decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine. 7 Şi datorită măreţiei revelaţiilor, ca să nu devin trufaş, mi-a fost dat un spin în trup, un trimis al Satanei, să mă lovească, aşa încât să nu mă îngâmf. 8 De trei ori L-am rugat pe Domnul despre lucrul acesta, ca să-l îndepărteze de la mine, 9 dar El mi-a spus: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. De aceea mai degrabă mă voi mândri bucuros cu slăbiciunile mele, ca să rămână peste mine puterea lui Hristos. 10 Deci mă bucur în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, prigoane şi strâmtorări, pentru Hristos: când sunt slab, atunci sunt tare.
Grijă pentru Biserica din Corint
11 Am ajuns om fără minte! Voi m-aţi silit! Căci voi eraţi datori să mă recomandaţi pe mine. Fiindcă nu am fost cu nimic mai prejos decât aceşti apostoli nemaipomeniţi, chiar dacă eu nu sunt nimic. 12 Într-adevăr, semnele apostolului au fost săvârşite printre voi cu toată statornicia, prin semne, minuni şi fapte pline de putere. 13 Prin ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici? Oare pentru că nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi, vă rog, această nedreptate! 14 Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu umblu după lucrurile voastre, ci după voi, fiindcă nu copiii sunt datori să adune comori pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 15 Iar eu, cu cea mai mare bucurie, voi cheltui şi mă voi cheltui cu totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, trebuie să fiu iubit mai puţin? 16 Fie! Nu v-am fost o povară, dar fiind priceput, v-am prins prin vicleşug. 17 V-am stors eu oare prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am rugat pe Tit, iar cu el am mai trimis un frate. A fost Tit lacom la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh, pe aceleaşi urme?
19 De multă vreme vă închipuiţi că ne apărăm în faţa voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos: preaiubiţilor, toate aceste lucruri sunt pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem ca atunci când voi veni să nu vă găsesc aşa cum nu vreau, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum nu vreţi. Nu cumva să găsesc certuri, invidie, mânie, răzvrătiri, bârfe, şuşoteli, înfumurare şi neînţelegeri! 21 Nu cumva, atunci când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să trebuiască să-i plâng pe mulţi dintre aceia care au păcătuit înainte şi nu s-au întors de la necurăţia, desfrânarea şi neruşinarea pe care le-au săvârşit.
