يسوع عند بيلاطس
(متى 27:11-14، مرقس 15:1-5، يوحنا 18:28-38)1 وقامَ الحُضورُ كُلّهُم وجاؤُوا بِه إلى بيلاطُسَ، 2 وأخذوا يَتّهِمونَهُ فيقولونَ: «وجَدْنا هذا الرّجُلَ يثيرُ الفِتنَةَ في شَعبِنا، ويَمنَعُهُ أنْ يدفَعَ الجِزيَةَ إلى القَيصَرِ، ويَدّعي أنّهُ المسيحُ المَلِكُ». 3 فسألَهُ بِيلاطُسُ: «أأنتَ مَلِكُ اليَهودِ؟» فأجابَهُ: «أنتَ قُلتَ».
4 فقالَ بِيلاطُسُ لِرُؤساءِ الكَهنَةِ والجُموعِ: «لا أجِدُ جُرمًا على هذا الرّجُلِ!» 5 ولكنّهُم أصَرّوا على قولِهِم: «إنّهُ يُثيرُ الشّعبَ بتَعليمِهِ في اليَهوديّةِ كُلّها، مِنَ الجَليلِ إلى هُنا».
يسوع عند هيرودس
6 فسألَ بِيلاطُسُ عِندَما سَمِعَ هذا الكلامَ: «هَلِ الرّجُلُ مِنَ الجليلِ؟» 7 فلمّا عَرفَ أنّهُ مِنْ ولايَةِ هِيرودُسَ أرسَلَهُ إلى هِيرودُسَ، وهوَ في ذلِكَ الوَقتِ نازِلٌ في أُورُشليمَ.
8 فلمّا رأى هِيرودُسُ يَسوعَ فَرِحَ كثيرًا، لأنّهُ كانَ يَرغَبُ مِنْ زمانٍ بَعيدٍ أنْ يَراهُ لِكَثرَةِ ما سَمِعَ عَنهُ، ويَرجو أنْ يَشهَدَ آيَةً تَتِمّ على يدِهِ. 9 فسألَهُ مسائِلَ كثيرةً، فما أجابَهُ عَنْ شيءٍ. 10 وقامَ رُؤساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعةِ يَتّهِمونَهُ ويُشَدّدونَ علَيهِ التّهَم. 11 فأهانَهُ هيرودُسُ وجُنودُهُ. واَستَهزَأَ بِه، فألبَسهُ ثَوبًا برّاقًا ورَدّه إلى بِيلاطُسَ. 12 وتصَالَحَ هِيرودُسُ وبِيلاطُسُ في ذلِكَ اليومِ، وكانا مِنْ قَبلُ مُتَخاصِمَينِ.
الحكم على يسوع بالموت
(متى 27:15-26، مرقس 15:6-15، يوحنا 18:39—19:16)13 فدَعا بِيلاطُسُ رُؤساءَ الكَهنَةِ والزّعَماءَ والشّعبَ 14 وقالَ لهُم: «جِئتُم إليّ بِهذا الرّجُلِ وقُلتُم إنّهُ يُضلّلُ الشّعبَ. فَفَحَصتُهُ أمامَكُم، فما وجَدْتُ أنّهُ اَرتكَبَ شَيئًا ممّا تتّهِمونَهُ بِه، 15 ولا هِيرودُسُ وجَدَ أيضًا، لأنّهُ رَدّهُ إِلينا. فلا شيءَ إذًا فعَلَهُ هذا الرّجُلُ يَستوجِبُ بِه الموتَ. 16 فسأجلِدُهُ وأُخلي سَبيلَهُ». [ 17 وكانَ على بِيلاطُسَ أنْ يُطلِقَ لهُم في كُلّ عيدٍ واحدًا مِنَ السّجناءِ]. 18 فَصاحوا بِصوتٍ واحدٍ: «أقتُلْ هذا الرّجُلَ وأطلِقْ لنا باراباسَ!» 19 وكانَ باراباسُ في السّجنِ لاَشتِراكِهِ في فِتنةٍ وقَعَت في المدينةِ، ولاَرْتكابِهِ جَريمةَ قَتلٍ.
20 فخاطبَهُم بِيلاطُسُ ثانيةً لأنّهُ كانَ يُريدُ أنْ يُخلِيَ سَبيلَ يَسوعَ، 21 فصاحوا: «إصلِبْهُ! إصلِبْهُ!» 22 فقالَ لهُم ثالثةً: «أيّ شَرّ فعَلَ هذا الرّجُلُ؟ لا أجِدُ علَيهِ ما يَستَوجِبُ بِه الموتَ. فسأجلِدُهُ وأُخلي سبيلَهُ!» 23 فألحّوا علَيهِ بأعلى أصواتِهِم طالِبينَ صَلبَهُ، واَشتَدّ صِياحُهُم، 24 فحكَمَ بِيلاطُسُ أنْ يُجابَ طلَبُهُم، 25 فأطلَقَ الرّجُلَ الذي طَلَبوهُ، وكانَ في السّجنِ لِجريمَةِ قَتلٍ وإثارَةِ فِتنةٍ، وأسلَمَ يَسوعَ إلى مَشيئَتِهِم.
يسوع على الصليب
(متى 27:32-44، مرقس 15:21-32، يوحنا 19:17-27)26 وبَينَما هُم ذاهِبونَ بِه، أمسَكوا سِمعانَ، وهوَ رَجُلٌ قِيرينيّ كانَ راجِعًا مِنَ الحَقلِ، فألقَوا علَيهِ الصّليبَ ليَحمِلَهُ خَلفَ يَسوعَ. 27 وتَبِعَهُ جُمهورٌ كبيرٌ مِنَ الشّعبِ، ومِنْ نِساءٍ كُنّ يَلطِمْنَ صُدورَهُنّ ويَنُحْنَ علَيهِ. 28 فاَلتَفَتَ يَسوعُ إلَيهِنّ وقالَ: «لا تَبكِينَ علَيّ يا بناتِ أُورُشليمَ، بَلِ اَبكِينَ على أنفُسِكُنّ وعلى أولادِكُنّ. 29 سَتَجيءُ أيّامٌ يُقالُ فيها: هَنيئًا لِلواتي ما حَبِلْنَ ولا ولَدْنَ ولا أرضَعْنَ. 30 ويُقالُ لِلجِبالِ اَسقُطي علَينا، ولِلتِلالِ غطّينا. 31 فإذا كانوا هكذا يَفعَلونَ بالغُصنِ الأخضَرِ، فكيفَ تكونُ حالُ الغُصنِ اليابسِ؟»
32 وساقوا مَعَهُ إلى القَتلِ اَثنَينِ مِنَ المُجرِمينَ. 33 ولمّا وصَلوا إلى المكانِ المُسمّى بالجُمجُمَةِ، صَلَبوهُ هُناكَ معَ المُجرِمَينِ، واحدًا عَنْ يَمينِهِ والآخَرَ عَنْ شِمالِهِ. 34 فقالَ يَسوعُ: «اَغفِرْ لهُم يا أبي، لأنّهُم لا يَعرِفونَ ما يَعمَلونَ». واَقتَسَموا ثيابَهُ مُقتَرعينَ علَيها. 35 ووقَفَ الشّعبُ هُناكَ يَنظُرونَ، ورُؤساؤُهُم يَقولونَ مُتَهكّمينَ: «خَلّصَ غَيرَهُ فَليُخَلّصْ نَفسَهُ، إنْ كانَ مَسيحَ اللهِ المُختارَ!»
36 واَستَهزَأَ بِهِ الجُنودُ أيضًا، وهُم يَقتَرِبونَ ويُناوِلونَهُ خَلاّ 37 ويَقولونَ: «خَلّصْ نَفسَكَ، إنْ كُنتَ مَلِكَ اليَهودِ!» 38 وكانَ فَوقَ رأسِهِ لَوحَةٌ مكتوبٌ فيها: «هذا مَلِكُ اليَهودِ!»
39 وأخَذَ أحَدُ المُجرِمَينِ المُعلّقَينِ على الصّليبِ يَشتُمُهُ ويَقولُ لَه: «أما أنتَ المَسيحُ؟ فخَلّصْ نَفسَكَ وخَلّصْنا!» 40 فاَنتَهَرَهُ المُجرِمُ الآخَرُ قالَ: «أما تَخافُ اللهَ وأنتَ تَتحَمّلُ العِقابَ نَفسَهُ؟ 41 نَحنُ عِقابُنا عَدلٌ، نِلناهُ جَزاءَ أعمالِنا، أمّا هوَ، فما عَمِلَ سُوءًا». 42 وقالَ: «اَذكُرْني يا يسوعُ، متى جِئتَ في مَلكوتِكَ». 43 فأجابَ يَسوعُ: «الحقّ أقولُ لكَ: سَتكونُ اليومَ مَعي في الفِردَوسِ».
موت يسوع
(متى 27:45-46، مرقس 15:33-41، يوحنا 19:28-30)44 وعِندَ الظّهرِ خَيّمَ الظلامُ على الأرضِ كُلّها حتى السّاعةِ الثالِثةِ. 45 واَحتَجَبَتِ الشّمسُ واَنشَقّ حِجابُ الهَيكَلِ مِنَ الوَسَطِ. 46 وصرَخَ يَسوعُ صَرخةً قويّةً: «يا أبي، في يَدَيكَ أستَودِعُ رُوحي». قالَ هذا وأسلَمَ الرّوحَ.
47 فلمّا رأى قائِدُ الحرَسِ ما جرى، مَجّدَ اللهَ وقالَ: «بالحَقيقَةِ، هذا الرّجُلُ كانَ صالِحًا». 48 والجُموعُ التي حَضرَت ذلِكَ المَشهَدَ، فرَأَت ما جَرى، رجَعَت وهيَ تَلطِمُ الصّدورَ. 49 وكانَ جميعُ أصدقاءِ يَسوعَ، والنّساءُ اللّواتي تَبِعْنَهُ مِنَ الجَليلِ، يُشاهِدونَ هذِهِ الأحداثَ عَنْ بُعدٍ.
دفن يسوع
(متى 27:57-61، مرقس 15:42-47، يوحنا 19:38-42)50 وجاءَ عُضوٌ في مَجلِسِ اليَهودِ اَسمُهُ يوسُفُ، وهوَ رَجُلٌ تَقِيّ صالِحٌ، 51 عارَضَ رَأْيَ المَجلِسِ وتَصَرّفَهُ، وكانَ مِنَ الرّامَةِ وهيَ مدينةٌ يَهودِيّةٌ، وكانَ يَنتَظِرُ مَلكوتَ اللهِ، 52 فدَخَلَ على بِيلاطُسَ وطلَبَ جسَدَ يَسوعَ. 53 ثُمّ أنزَلَهُ عَنِ الصّليبِ ولَفّهُ في كَفَنٍ مِنْ كتّانٍ، ووضَعَهُ في قبرٍ مَحفورٍ في الصّخرِ، ما دُفِنَ فيهِ أحَدٌ مِنْ قَبلُ. 54 وكانَ اليومُ يومَ التّهيئَةِ لِلسّبتِ، والسّبتُ كادَ يَبدأُ.
55 وكانَتِ النّساءُ اللّواتي تَبِعْنَ يَسوعَ مِنَ الجَليلِ يُرافِقْنَ يوسُفَ، فرَأَينَ القَبرَ وكيفَ وُضِعَ فيهِ جسَدُ يَسوعَ. 56 ثُمّ رَجَعْنَ وهَيّأنَ طِيبًا وحَنُوطًا، واَستَرَحْنَ في السّبتِ حسَبَ الشّريعةِ.
Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod
1 Şi, ridicându-se toată mulţimea, L-au dus la Pilat 2 şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.” 3 Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.” 4 Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-I găsesc nici o vină acestui om.” 5 Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”
6 Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean 7 şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod s-a bucurat mult când L-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-L vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de acesta. 9 Şi L-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 10 De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care Îl învinuiau întruna. 11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.
Condamnarea lui Iisus
13 Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul 14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-L în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi. 15 Şi nici Irod, care ni L-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.” 18 Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!” 19 Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Iisus. 21 Dar ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22 Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu-I găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-L voi elibera.” 23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-L răstignească. Iar strigătele lor au biruit. 24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25 L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a lăsat în voia lor.
Răstignirea lui Iisus
26 Pe când Îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus. 27 Şi era urmat de multă lume şi de femei care Îl plângeau şi Îl jeleau. 28 Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, 29 pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt femeile cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.
30 Atunci vor începe să zică munţilor:
Prăvăliţi-vă peste noi!
Şi stâncilor:
Acoperiţi-ne!
31 Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”
32 Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte. 33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, L-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele Lui, trăgându-le la sorţi. 35 Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!” 36 Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se I-au dat oţet 37 zicându-I: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-Te!” 38 Deasupra Lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-Te pe Tine şi pe noi!” 40 Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă? 41 Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.” 42 Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.” 43 Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.”
Iisus moare pe cruce
44 Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul, 45 soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două. 46 Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul. 47 Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.” 48 Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Cunoscuţii Lui şi femeile care Îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.
Înmormântarea lui Iisus
50 Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept, 51 care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. 52 A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. 53 L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta. 55 Femeile care Îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.