شاول يضطهد الكنيسة
1 وكانَ شاوُلُ مُوافِقًا على قَتلِ إستِفانوسَ. وبَدأَت كَنيسةُ أُورُشليمَ تُعاني اَضْطهادًا شديدًا، فَتَشَتّتَ المُؤمنونَ كُلّهُم، ما عَدا الرّسُلَ، في نواحي اليَهوديّةِ والسّامِرَةِ. 2 ودَفَنَ بَعضُ الأتقياءِ إستِفانوسَ وأقاموا لَه مَناحةً عَظيمةً. 3 وكانَ شاوُلُ يَسعى إلى خَرابِ الكنيسةِ، فيذهَبُ مِنْ بَيتٍ إلى بَيتٍ ويُخرِجُ مِنهُ الرّجالَ والنّساءَ ويُلقيهِم في السّجنِ.
التبشير في السامرة
4 وأخَذَ المُؤمِنونَ الذينَ تَشَتّتوا يَنتَقِلونَ مِنْ مكانٍ إلى آخَرَ مُبشّرينَ بِكلامِ اللهِ. 5 فنزَلَ فيلُبّسُ إلى مدينةٍ في السّامِرةِ وبَدأَ يُبَشّرُ فيها بِالمسيحِ. 6 وأصغَتِ الجُموعُ بِقَلبٍ واحدٍ إلى أقوالِهِ، لأنّها سَمِعَت بِعجائِبِهِ أو شاهَدَتْها. 7 فكانَتِ الأرواحُ النّجِسَةُ تَخرُجُ مِنْ أُناسٍ كثيرينَ وهيَ تَصرُخُ بِصوتٍ شديدٍ. ونالَ الشّفاءَ كثيرٌ مِنَ المَفلوجينَ والعُرجِ، 8 فعَمّ المدينةَ فَرَحٌ عَظيمٌ.
9 وكانَ في المدينةِ ساحِرٌ اَسمُهُ سِمعانُ، فتَنَ السّامِريّـينَ مِنْ قَبلُ بأعمالِ السّحرِ واَدّعى أنّهُ رَجُلٌ عَظيمٌ. 10 فكانوا يَتْبَعونَهُ جميعًا، مِنْ صَغيرِهِم إلى كبـيرِهِم، ويَقولونَ: «هذا الرّجُلُ هوَ قُدْرَةُ اللهِ التي نَدعوها: العَظيمةَ». 11 وكانوا يَتبَعونَهُ لأنّهُ فتَنَهُم بأساليبِ سِحرِهِ مِنْ زَمَنٍ طويلٍ. 12 فـلـمّـا بَشّرَهُم فـيلُبّسُ بِملكوتِ اللهِ واَسْمِ يَسوعَ المَسيحِ، آمنوا وتعَمّدَ رِجالُهُم ونِساؤُهُم. 13 وآمنَ سِمعانُ أيضًا، فتَعمّدَ ولازَمَ فيلُبّسَ، يَرى ما يَصنَعُهُ مِنَ الآياتِ والمُعجِزاتِ العظيمةِ، فَتَأْخُذُهُ الحَيرَةُ.
14 وسَمِعَ الرّسُلُ في أُورُشليمَ أنّ السّامِريّـينَ قَبِلُوا كلامَ اللهِ، فأرسَلوا إلَيهِم بُطرُسَ ويوحنّا. 15 فلمّا وَصَلا إلى السّامِرَةِ صَلّيا لهُم حتى يَنالوا الرّوحَ القُدُسَ، 16 لأنّهُ ما كانَ نَزَلَ بَعدُ على أحدٍ مِنهُم، إلاّ أنّهُم تَعَمّدوا بِاَسمِ الرّبّ يَسوعَ. 17 فوَضَعا أيديَهُما علَيهِم، فنالوا الرّوحَ القُدُسَ.
18 فلمّا رأَى سِمعانُ أنّ اللهَ مَنَحَهُمُ الرّوحَ القُدُسَ عِندَما وضَعَ بُطرُسُ ويوحنّا أيديَهُما علَيهِم، عَرَضَ علَيهِما بَعضَ المالِ، 19 وقالَ لَهُما: «أعطِياني أنا أيضًا هذِهِ السّلطةَ ليَنالَ الرّوحَ القُدُسَ كُلّ مَنْ أضَعُ علَيهِ يدَيّ!» 20 فقالَ لَه بُطرُسُ: «إلى جَهنّمَ أنتَ ومالُكَ، لأنّكَ ظَنَنتَ أنّكَ بالمالِ تَحصلُ على هِبةِ اللهِ. 21 لا حِصّةَ لَكَ في عَمَلِنا ولا نَصيبَ، لأنّ قَلبَكَ عِندَ اللهِ غَيرُ سليمٍ. 22 فتُبْ مِنْ شَرّكَ، وتَوَسّلْ إلى الرّبّ لعلّهُ يَغفِرُ لَكَ ما خَطَرَ في بالِكَ. 23 فأنا أراكَ في مَرارةِ العَلقمِ وشَرَكِ الخَطيئَةِ». 24 فأجابَ سِمعانُ: «تَوَسّلا إلى الرّبّ مِنْ أجلي لِئَلاّ يُصيبَني شيءٌ ممّا ذَكَرْتُما».
25 أمّا بُطرُسُ ويوحنّا، فبَعدَما أدّيا الشّهادَةَ وأعلنا كلامَ الرّبّ، رَجَعا إلى أُورُشليمَ وهُما يُبَشّرانِ قُرًى كثيرةً في السّامِرَةِ.
فيلبّس يعمّد وزير ملكة الحبشة
26 وكلّمَ مَلاكُ الرّبّ فيلُبّسَ فقالَ لَه: «قُمِ اَذهَبْ نحوَ الجَنوبِ، في الطّريقِ المُنحَدِرَةِ مِنْ أُورُشليمَ إلى غَزّةَ وهيَ مُقفِرَةٌ». 27 فقامَ فيلُبّسُ ومَضى. وفي الطّريقِ صادَفَ رَجُلاً مِنَ الحَبَشةِ، وزيرًا مِنْ خِصيانِ كِنْداكَةَ مَلِكَةِ الحَبَشِ، وخازِنَ جميعِ أموالِها. وهوَ جاءَ إلى أُورُشليمَ لِلعبادَةِ، 28 وكانَ راجِعًا وهوَ جالِسٌ في مَركَبَتِهِ يَقرأُ النّبـيّ إشَعيا. 29 فقالَ الرّوحُ لِفيلُبّسَ: «تَقدّمْ حتى تَلحَقَ هذِهِ المَركبَةَ». 30 فأسرَعَ إلَيها فيلُبّسُ فسَمِعَ الرّجُلَ يَقرأُ النّبـيّ إشَعيا، فقالَ لَه: «أتفَهَمُ ما تَقرَأُ؟» 31 فأجابَ: «كيفَ أفهَمُ ولا أحدَ يَشرَحُ لي؟» ورَجا مِنْ فيلُبّسَ أنْ يَصعَدَ ويَجلِسَ معَهُ. 32 وكانَتِ الفَقَرَةُ التي يَقرَأُها مِنَ الكِتابِ هيَ هذِهِ:
«كَنَعجةٍ سِيقَ إلى الذّبحِ،
كحَمَلٍ صامِتٍ بَينَ يَدَي مَنْ يَجزّهُ
هكذا لا يفتَحُ فَمَهُ.
33 أذلّوهُ وسَلَبوهُ حَقّهُ.
حياتُهُ زالَت عَنِ الأرضِ،
فمَنْ يُخبِرُ عَنْ ذُرّيّتِهِ؟»
34 فقالَ الرّجُلُ لِفيلُبّسَ: «أخبِرْني مَنْ يَعني النّبـيّ بِهذا الكلامِ؟ أيعني نفسَهُ أمْ شَخصًا آخَرَ؟» 35 فبدَأَ فيلُبّسُ مِنْ هذِهِ الفَقَرَةِ في الكِتابِ يُبشّرُهُ بِـيَسوعَ. 36 وبَينَما هُما في الطّريقِ وصَلا إلى مكانٍ فيهِ ماءٌ،
فقالَ الرّجُلُ لِفيلُبّسَ: «هُنا ماءٌ، فما يَمنَعُ أنْ أتعمّدَ؟» [ 37 فأجابَهُ فيلُبّسُ: «يُمكِنُكَ أنْ تَتَعمّدَ إنْ كُنتَ تُؤمِنُ مِنْ كُلّ قَلبِكَ». فقالَ الرّجُلُ: «أُؤمِنُ بأنّ يَسوعَ المَسيحَ هوَ اَبنُ اللهِ».] 38 ثُمّ أمَرَ بأنْ تَقِفَ المَركَبَةُ، ونزَلَ هوَ وفيلُبّسُ إلى الماءِ، فعَمّدَهُ فيلُبّسُ. 39 ولمّا خَرَجا مِنَ الماءِ خطَفَ رُوحُ الرّبّ فيلُبّسَ، فغابَ عَنْ نَظَرِ الرّجُلِ، فمَضى في طريقِهِ فَرِحًا. 40 وأمّا فيلُبّسُ فوَجَدَ نَفسَهُ في أشدودَ، ثُمّ سارَ مُبَشّرًا في المُدُنِ كُلّها حتى وصَلَ إلى قيصرِيّةَ.
Saul persecută Biserica
1 Saul încuviinţase uciderea lui Ştefan, iar din ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim. Toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi Samariei. 2 Câţiva bărbaţi evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mult plânset. 3 Iar Saul nimicea Biserica, intra în case şi-i târa afară pe bărbaţi şi pe femei şi îi arunca în temniţă.
Filip vesteşte evanghelia în Samaria
4 Credincioşii care se împrăştiaseră mergeau acum şi vesteau cuvântul. 5 Filip a coborât în cetatea Samariei să-l proclame acolo pe Hristos. 6 Oamenii ascultau cu toţii, luând seama la cele spuse de Filip şi vedeau semnele făcute de el. 7 Mulţi care aveau duhuri necurate strigau cu glas puternic când ieşeau acestea şi mulţi oameni paralizaţi sau şchiopi au fost vindecaţi. 8 Şi în cetate a fost o mare bucurie.
9 De ceva vreme, era în cetate un vrăjitor pe nume Simon, care îi uimea pe oamenii din Samaria şi spunea despre sine că este cineva. 10 Toţi îl priveau atent, de la mic la mare, şi ziceau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte Puterea cea Mare”. 11 Şi într-adevăr toţi îl ascultau atenţi pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui. 12 Când au crezut însă evanghelia lui Filip, care le vestea Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Iisus, s-au botezat, şi bărbaţi şi femei. 13 Chiar şi Simon a crezut şi, după ce s-a botezat, nu se mai despărţea de Filip, privind şi uimindu-se de semnele şi minunile mari care se făceau prin el.
14 Când au auzit apostolii din Ierusalim că cei din Samaria au primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis acolo pe Petru şi pe Ioan. 15 După ce au ajuns, aceştia s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt – 16 pentru că nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Iisus. 17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt. 18 Văzând Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19 şi le-a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca orice om peste care îmi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” 20 Dar Petru i-a răspuns: „Banii tăi să fie nimiciţi împreună cu tine, căci ţi-ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani! 21 Tu nu ai nici parte, nici vreo chemare în slujirea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu. 22 Întoarce-te de la răutatea aceasta a ta şi roagă-te Domnului, poate ţi se va ierta gândul inimii tale, 23 căci văd în tine fiere amară şi că eşti prins în lanţurile fărădelegii!” 24 Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină nimic din ce aţi zis asupra mea!”
Filip şi convertirea eunucului etiopian
25 După ce au mărturisit şi au vestit cuvântul Domnului, cei doi s-au întors în Ierusalim vestind evanghelia în multe din satele Samaritenilor.
26 Apoi, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară din Ierusalim spre Gaza, prin deşert!” 27 El s-a ridicat şi a plecat. Şi iată, un etiopian, un eunuc al reginei Candace a Etiopiei, care administra toate bogăţiile ei, venise să se închine în Ierusalim 28 şi se întorcea acasă, aşezat în carul său şi citind din profetul Isaia. 29 Duhul Sfânt i-a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge din urmă carul acela!” 30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi tu cu adevărat ceea ce citeşti?” 31 El i-a răspuns „Cum aş putea oare să înţeleg, dacă nu mă îndrumă cineva?” 32 Iar textul din Scriptură pe care îl citea era acesta:
Ca o oaie a fost dus la tăiere,
ca un miel fără glas, înaintea celui ce-l tunde;
tot aşa, nici El n-a deschis gura.
33 În smerenia lui, nu i s-a făcut dreptate
şi despre urmaşii lui cine va vorbi?
Căci viaţa i-a fost luată de pe pământ.
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine vorbeşte profetul în felul acesta, despre sine sau despre altcineva?” 35 Filip a luat cuvântul şi plecând de la scriptura aceasta i l-a vestit pe Iisus. 36 Cum mergeau pe drum, au ajuns la o apă şi eunucul i-a zis: „Iată apa, ce mă împiedică să fiu botezat?” 38 A poruncit să fie oprit carul şi amândoi au coborât în apă, iar Filip l-a botezat pe etiopian. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Sfânt l-a luat pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut. Apoi şi-a văzut mai departe de drum, plin de bucurie. 40 Filip s-a trezit însă în cetatea Azot. Şi străbătând ţinutul, a vestit evanghelia în toate cetăţile până a ajuns în Cezareea.
