معاملة المؤمنين
1 لا تُوَبّخْ شَيخًا، بَلْ أرشِدْهُ بِلُطفٍ كأنّهُ أبٌ لكَ، وعامِلِ الشّبّانَ كأنّهُم إخوَةٌ لكَ، 2 والعَجائِزَ كأنّهُنّ أُمّهاتٌ، وأمّا الشّاباتُ فَعامِلهُنّ بِكُلّ عَفافٍ كأنّهُنّ أخَواتٌ.
الأرامل
3 أكرِمِ الأرامِلَ اللواتي هُنّ بِالحَقيقَةِ أرامِلُ. 4 وإذا كانَ لأرمَلَةٍ بَنونَ أو حَفدَةٌ، فليَتَعَلّموا أوّلاً أنْ يُعامِلوا أهلَ بَيتِهِم بِتَقوى وأنْ يَفوا ما علَيهِم لِوالِديهِم، فهذا يُرضي اللهَ. 5 أمّا الأرمَلَةُ حَقّا، وهِـيَ التي لا مُعيلَ لها، فرَجاؤها على اللهِ، تُصَلّي وتَتضَرّعُ إلَيهِ ليلاً ونهارًا. 6 وأمّا الأرمَلةُ التي اَسْتَسْلَمَت لِلمَلذّاتِ فهِـيَ مَيتَةٌ وإنْ تكُنْ حَـيّةً. 7 فأوصِهِنّ بِذلِكَ حتى لا يَنالَهُنّ لَومٌ. 8 ومَنْ لا يَعتَني بأقرِبائِهِ، وخُصوصًا أهلَ بِـيتِهِ، أنكَرَ الإيمانَ وهوَ أسوأُ مِنْ غَيرِ المُؤمِنِ.
9 لا تُكْتَبِ اَمرأةٌ في سِجِلّ الأرامِلِ إلاّ التي بَلغَت سِتينَ سنَةً وكانَت زوجَة رَجُلٍ واحدٍ، 10 ومَشهودًا لها بالعَمَلِ الصّالِـحِ، ورَبّتْ أولادَها تَربِـيَةً حَسَنةً، وأضافَتِ الغُرباءَ، وغَسَلَتْ أقدامَ الإخوَةِ القدّيسينَ، وساعَدَتِ المَنكوبـينَ، وقامَتْ بِكُلّ عَمَلٍ صالِـحٍ.
11 أمّا الأرامِلُ الشّاباتُ فلا تكتُبْهُنّ في سِجِلّ الأرامِلِ، لأنّهُنّ إذا أثارَتهُنّ الرّغبَةُ في الزّواجِ اَستَغنَينَ عَنِ المَسيحِ. 12 وبِذلِكَ يَنقُضْنَ عَهدَهُنّ الأوّلَ لَه، فيَستوجِبنَ القِصاصَ. 13 وهُنّ معَ ذلِكَ يَتعَلّمْنَ البِطالَةَ والتّنقّلَ مِنْ بَيتٍ إلى بَيتٍ، كما يَتعَلّمْنَ الثَرثَرَةَ أيضًا والتّشاغُلَ بِما لا يَعنيهِنّ والتّكلّمَ بِما لا يَليقُ. 14 لذلِكَ أُريدُ أنْ تَتَزوّجَ الأرامِلُ الشّاباتُ ويَلِدنَ الأولادَ ويَعتَنينَ بِبُيوتِهِنّ فلا يكونُ لِلخَصمِ مأخَذٌ علَينا، 15 وخُصوصًا أنّ بَعضَهُنّ ضَلَلْنَ فاَتّبَعنَ الشّيطانَ. 16 وإذا كانَ لِمؤمِنَةٍ أراملُ، فلتساعِدْهُنّ ولا تُثَقّلْ على الكَنيسَةِ حتى يُمكِنَها أنْ تُساعِدَ الأرامِلَ اللواتي هُنّ بِالحقيقَةِ أرامِلُ.
شيوخ الكنيسة
17 وشُيوخُ الكَنيسَةِ الذينَ يُحسِنونَ القِـيامَ بِعَمَلِهِم يَستَحِقّونَ إكرامًا مُضاعَفًا، وخُصوصًا الذينَ يَتعَبونَ في التَبشيرِ والتّعليمِ. 18 فالكِتابُ يَقولُ: «لا تكُمّ الثّورَ على البـيدَرِ وهو يدوسُ الحصادَ». ويقولُ أيضًا: «العامِلُ يستحقّ أجرتَه». 19 لا تقبلِ الشّكوى على شيخٍ إلاّ بشهادةِ شاهدَينِ أو ثلاثةٍ. 20 أمّا المُذنبونَ فوبّخْهُم أمامَ جميعِ الحاضرينَ حتى يخافَ غيرُهُم.
21 وأُناشِدُكَ أمامَ اللهِ والمَسيحِ يسوعَ والمَلائكةِ المُختارينَ أنْ تحافظَ على هذِهِ الوصايا دونَ تحيّزٍ ولا مُحاباةٍ في كُلّ ما تعمَلُ. 22 لا تستعجلْ في وضعِ يدَيْك على أحدٍ ولا تكنْ شريكًا في خطايا غيرِك، واَحفظْ نفسَكَ طاهرًا.
23 لا تَقتَصِرْ بَعدَ اليومِ على شُربِ الماءِ، بَلِ اَشرَبْ قليلاً مِنَ الخَمرِ مِنْ أجلِ مَعِدَتِكَ وما يَنتابُكَ مِنْ أمراضٍ.
24 مِنَ النّاسِ مَنْ تَبدو ذُنوبُهُم واضِحةً قَبلَ الحِسابِ، ومِنهُم مَنْ لا تَبدو ذُنوبُهُم واضِحَةً إلاّ بَعدَ الحِسابِ. 25 وكذلِكَ الأعمالُ الصالِحَةُ تَبدو واضِحَةً، والتي هِيَ غيرُ واضِحَةٍ لا يُمكِنُ أنْ تَخفى.
Sfatuirea şi ajutarea credincioşilor
1 Pe cel bătrân nu-l mustra, ci îndeamnă-l ca pe un tată, pe cei tineri ca pe nişte fraţi, 2 pe bătrâne ca pe nişte mame, pe tinere ca pe nişte surori, cu toată curăţia.
3 Respectă văduvele, pe cele ce sunt cu adevărat văduve. 4 Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să-şi dovedească evlavia faţă de propria lor familie şi să-şi răsplătească părinţii, fiindcă acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5 Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni zi şi noapte, 6 însă văduva care trăieşte în plăceri, deşi trăieşte, este moartă. 7 Porunceşte-le aceste lucruri, ca să nu li se poată reproşa nimic. 8 Dacă cineva nu se îngrijeşte de ai săi, şi mai ales de cei din casa lui, atunci acesta îşi tăgăduieşte credinţa şi este mai rău decât un necredincios. 9 Ca să fie înscrisă şi ajutată ca văduvă, o femeie trebuie să aibă mai mult de şaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat, 10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune: să fi crescut copii, să fi fost ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei în necazuri, să se fi dedicat tuturor faptelor bune. 11 Însă văduvele tinere să nu fie numărate printre ele, fiindcă atunci când dorinţele trupeşti le îndepărtează de Hristos vor să se mărite 12 şi se fac vinovate, încălcându-şi făgăduinţa dintâi. 13 În acelaşi timp se învaţă să fie leneşe şi să umble din casă în casă, şi nu numai că devin leneşe, dar şi bârfitoare şi iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14 Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă şi să nu-i dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15 fiindcă unele s-au şi rătăcit deja şi îl urmează pe Satana. 16 Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are văduve în familie, să se îngrijească de ele şi să nu împovăreze Biserica, pentru ca aceasta să se poată îngriji de cele cu adevărat văduve.
17 Prezbiterii care conduc bine să fie consideraţi vrednici de o cinste îndoită, mai ales cei care se ostenesc cu învăţătura şi cuvântul. 18 Pentru că Scriptura spune: Să nu legi gura boului care treieră! şi Vrednic este lucrătorul de plata sa! 19 Împotriva unui prezbiter să nu primeşti nici o învinuire decât dacă vine de la doi sau trei martori. 20 Pe cei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, pentru ca şi ceilalţi să se teamă. 21 Înaintea lui Dumnezeu, a lui Hristos Iisus şi a îngerilor aleşi, te îndemn stăruitor să păzeşti aceste lucruri, fără prejudecăţi şi fără părtinire. 22 Nu te grăbi să-ţi pui mâinile peste cineva, ca nu cumva să te faci părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat! 23 De acum înainte să nu bei doar apă, ci şi puţin vin, din cauza stomacului tău şi a deselor tale slăbiciuni.
24 Păcatele unora sunt vădite şi cunoscute înainte de judecată, în timp ce ale altora sunt date la iveală atunci. 25 La fel şi faptele bune sunt vădite, iar cele care sunt altfel nu pot fi ascunse.