محاولة قتل يسوع
(مرقس 14:1-2، لوقا 22:1-2، يوحنا 11:45-53)1 ولمّا أتمّ يَسوعُ هذا الكلامَ كُلّهُ، قالَ لِتلاميذِهِ: 2 «تَعرِفون أنّ الفِصحَ يَقَعُ بَعدَ يَومينِ، وفيهِ يُسلّمُ اَبنُ الإنسانِ ليُصلَبَ».
3 واَجتَمَعَ في ذلِكَ الحينِ رُؤساءُ الكهَنةِ وشُيوخُ الشّعبِ في دارِ قيافا رَئيسِ الكَهنَةِ، 4 وتَشاوروا ليُمسِكوا يَسوعَ بحيلَةٍ ويقتُلوهُ. 5 ولكنّهُم قالوا: «لا نفعَلُ هذا في العيدِ، لِئلاّ يَحدُثَ اَضطِرابٌ في الشّعبِ».
امرأة تسكب الطيب على يسوع
(مرقس 14:3-9، يوحنا 12:1-8)6 وبَينَما يَسوعُ في بَيتَ عَنْيا عِندَ سِمْعانَ الأبرصِ، 7 دَنَتْ مِنهُ اَمرأةٌ تَحمِلُ قارورةَ طِيبٍ غالي الثّمَنِ، فسكَبَتهُ على رأسِهِ وهوَ يَتناولُ الطعامَ. 8 فلمّا رأى التّلاميذُ ما عمِلَتْ، اَستاؤُوا وقالوا: «ما هذا الإسرافُ؟ 9 كانَ يُمكِنُ أنْ يُباعَ غالِيًا، ويُوزّعَ ثَمنُهُ على الفُقَراءِ!» 10 فعَرفَ يَسوعُ وقالَ لهُم: «لِماذا تُزعِجونَ هذِهِ المَرأةَ؟ فهيَ عَمِلَتْ لي عَملاً صالِحًا. 11 فالفُقراءُ عِندَكُم في كُلّ حينٍ، وأمّا أنا فلا أكونُ في كُلّ حينٍ عِندَكُم. 12 وإذا كانَت سكبَتْ هذا الطّيبَ على جَسدي، فَلِتُهَيّئَهُ للدَفْنِ. 13 الحقّ أقولُ لكُم: أينَما تُعلَنُ هذِهِ البِشارةُ في العالَمِ كُلّهِ، يُحدّثُ أيضًا بعمَلِها هذا، إحياءً لِذكرِها».
خيانة يهوذا
(مرقس 14:10-11، لوقا 22:3-6)14 وفي ذلِكَ الوقتِ ذَهبَ أحدُ التّلاميذِ الاثنَي عشَرَ، وهوَ يهوذا الملقّبُ بالإسْخَريوطِيّ، إلى رُؤساءِ الكهَنَةِ 15 وقالَ لهُم: «ماذا تُعطوني لأُسَلّمَ إلَيكُم يَسوعَ؟» فوَعدوهُ بثلاثينَ مِنَ الفِضّةِ. 16 وأخَذَ يَهوذا مِنْ تِلكَ السّاعةِ يترَقّبُ الفُرصةَ ليُسَلّمَ يَسوعَ.
عشاء الفصح مع التلاميذ
(مرقس 14:12-21، لوقا 22:7-23، يوحنا 13:21-30)17 وفي أوّلِ يومٍ من عِيدِ الفَطير، جاءَ التّلاميذُ إلى يَسوعَ وقالوا لَه: «أينَ تُريدُ أنْ نُهيّئَ لكَ عشاءَ الفِصحِ؟» 18 فأجابَهُم: «إذهَبوا إلى فُلانٍ في المدينةِ وقولوا لَه: يقولُ المُعلّمُ: جاءَتْ ساعَتي، وسأتناوَلُ عَشاءَ الفِصحِ في بَيتِكَ معَ تلاميذي». 19 فعَمِلَ التّلاميذُ ما أمرَهُم بِه يَسوعُ وهيّأوا عَشاءَ الفِصحِ.
20 وفي المَساءِ، جلَسَ يَسوعُ لِلطّعامِ معَ تلاميذِهِ الاثني عشَرَ. 21 وبَينَما هُمْ يأكُلونَ، قالَ يَسوعُ: «الحقّ أقولُ لكُم: واحدٌ مِنكُم سيُسلّمُني». 22 فحَزِنَ التّلاميذُ كثيرًا وأخَذوا يسألونَهُ، واحدًا واحدًا: «هل أنا هوَ، يا سيّدُ؟» 23 فأجابَهُم: «مَنْ يَغمِسُ خُبزَهُ في الصّحنِ معي هوَ الّذي سَيُسلِمُني. 24 فاَبنُ الإنسانِ سيَموتُ كما جاءَ عَنهُ في الكِتابِ، ولكِنّ الويلَ لمن يُسلّمُ اَبنَ الإنسانِ! كانَ خيرًا لَه أنْ لا يُولدَ». 25 فسألَهُ يَهوذا الّذي سيُسلِمُهُ: «هل أنا هوَ، يا مُعَلّمُ؟» فأجابَهُ يَسوعُ: «أنتَ قُلتَ».
عشاء الرب
(مرقس 14:22-26، لوقا 22:15-20، كورنثوس الأولى 11:23-25)26 وبَينَما هُم يأكُلونَ، أخذَ يَسوعُ خُبزًا وبارَكَ وكَسّرَهُ وناوَلَ تلاميذَهُ وقالَ: «خُذوا كُلوا، هذا هوَ جَسَدي». 27 وأخَذَ كأسًا وشكَرَ وناوَلَهُم وقالَ: «إشرَبوا مِنها كُلّكُم. 28 هذا هوَ دَمي، دمُ العَهدِ الّذي يُسفَكُ مِنْ أجلِ أُناسٍ كثيرينَ. لِغُفرانِ الخطايا. 29 أقولُ لكُم: لا أشرَبُ بَعدَ اليومِ مِنْ عَصيرِ الكَرمةِ هذا، حتى يَجيءَ يومٌ فيهِ أشرَبُهُ مَعكُم جَديدًا في مَلكوتِ أبي».
30 ثُمّ سبّحوا وخَرَجوا إلى جبَلِ الزّيْتونِ.
يسوع ينبئ بإنكار بطرس
(مرقس 14:27-31، لوقا 22:31-34، يوحنا 13:36-38)31 وقالَ لهُم يَسوعُ: «في هذِهِ اللَيلَةِ ستَترُكوني كُلّكُم، فالكِتابُ يَقولُ: سَأضرِبُ الرّاعيَ، فتَتَبدّدُ خِرافُ القَطيعِ. 32 ولكِنْ بَعدَ قيامَتي مِنْ بَينِ الأمواتِ أسبُقُكُم إلى الجليلِ». 33 فقالَ بُطرُسُ: «لَو تَركوكَ كُلّهُم، فأنا لن أترُكَكَ». 34 فقالَ لَه يَسوعُ: «الحقّ أقولُ لكَ: في هذِهِ اللّيلَةِ، قَبلَ أن يَصيحَ الدّيكُ، تُنكِرُني ثلاثَ مرّاتٍ». 35 فأجابَهُ بُطرُسُ: «لا أُنكِرُكَ وإنْ كانَ علَيّ أن أموتَ معَكَ». وهكذا قالَ التّلاميذُ كُلّهُم.
يسوع يصلّي في جتسماني
(مرقس 14:32-42، لوقا 22:39-46)36 ثُمّ جاءَ يَسوعُ معَ تلاميذِهِ إلى موضِعٍ اَسمُهُ جَتْسِماني، فقالَ لهُم: «أُقعُدوا هُنا، حتّى أذهَبَ وأُصلّيَ هُناكَ». 37 وأخَذَ مَعهُ بُطرُسَ واَبنيْ زَبَدي، وبَدأَ يَشعُرُ بالحُزنِ والكآبَةِ. 38 فقالَ لهُم: «نفسي حَزينَةٌ حتّى الموتِ. اَنتَظِروا هُنا واَسهَروا مَعي».
39 واَبتَعَدَ عنهُم قَليلاً واَرتَمى على وجهِهِ وصلّى فَقالَ: «إنْ أمكَنَ يا أبي، فلْتَعبُرْ عنّي هذِهِ الكأسُ. ولكن لا كما أنا أُريدُ، بل كما أنتَ تُريدُ».
40 ورجَعَ إلى التّلاميذِ فوجَدَهُم نِيامًا، فقالَ لبُطرُسَ: «أهكذا لا تَقدِرونَ أنْ تَسهَروا مَعي ساعةً واحدةً؟ 41 إسهَروا وصلّوا لِئلاّ تَقَعُوا في التّجرِبَةِ. الرّوحُ راغِبةٌ، ولكنّ الجسَدَ ضَعيفٌ».
42 واَبتَعدَ ثانيةً وصلّى، فقالَ: «يا أبي، إذا كانَ لا يُمكِنُ أنْ تَعبُرَ عنّي هذِهِ الكأسُ، إلاّ أنْ أشرَبَها، فلْتكُنْ مَشيئتُكَ». 43 ثُمّ رجَعَ فوَجَدَهُم نِيامًا، لأنّ النّعاسَ أثقَلَ جُفونَهُم.
44 فتَركَهُم وعادَ إلى الصّلاةِ مرّةً ثالِثةً، فردّدَ الكلامَ نفسَهُ. 45 ثُمّ رجَعَ إلى التّلاميذِ وقالَ لهُم: «أنِيامٌ بَعدُ ومُستَريحونَ؟ جاءَتِ السّاعَةُ الّتي فيها يُسلّمُ ابنُ الإنسان إلى أيدي الخاطِئينَ. 46 قوموا نَنصرِفُ! اَقترَبَ الّذي يُسَلّمُني».
القبض على يسوع
(مرقس 14:43-50، لوقا 22:47-53، يوحنا 18:3-12)47 وبَينَما يَسوعُ يتكَلّمُ وصَلَ يَهوذا، أحدُ التّلاميذِ الاثنَي عشَرَ، على رأسِ عِصابةٍ كبيرةٍ تَحمِلُ السُيوفَ والعِصِيّ، أرسلَها رُؤساءُ الكَهنَةِ وشُيوخُ الشّعبِ.
48 وكانَ الّذي أسلَمَهُ أعطاهُم عَلامَةً، قالَ: «هوَ الّذي أُقبّلُهُ، فأمسِكوهُ!» 49 ودَنا يَهوذا في الحالِ إلى يَسوعَ وقالَ لَه: «السّلامُ علَيكَ، يا مُعَلّمُ!» وقَبّلَهُ. 50 فقالَ لَه يَسوعُ: «اَفعَلْ ما جِئتَ لَه. يا صاحِبي!» فتَقدّموا وألقَوا علَيهِ الأيدي وأمْسكوهُ. 51 ومَدّ واحدٌ مِنْ رِفاقِ يَسوعَ يدَهُ إلى سَيفِهِ واَستلّهُ وضرَبَ خادِمَ رئيسِ الكَهنَةِ، فقَطَعَ أُذُنَهُ. 52 فقالَ لَه يَسوعُ: «رُدّ سيفَكَ إلى مكانِهِ. فمَنْ يأخُذْ بالسّيفِ، بالسّيفِ يَهلِكُ. 53 أتظُنّ أنّي لا أقدِرُ أنْ أطلُبَ إلى أبي، فيُرسِل لي في الحالِ أكثَرَ مِنْ اَثنَي عشَرَ جَيشًا مِنَ المَلائِكَةِ؟ 54 ولكِنْ كيفَ تتِمّ الكُتبُ المقدّسةُ التي تَقولُ إنّ هذا ما يَجبُ أنْ يَحدُثَ؟»
55 وقالَ يَسوعُ لِلجُموعِ: «أعَلى لِصّ خَرَجتُم بسُيوفٍ وعِصِيّ لتأخُذوني؟ كُنتُ كُلّ يومٍ أجلِسُ مَعكُم في الهَيكَلِ أعَلّمُ، فَما أخذتُموني. 56 ولكِنْ حدَثَ هذا كُلّهُ لِتَتِمّ كُتبُ الأنبياءِ». فتَركَهُ التّلاميذُ كُلّهُم وهرَبوا.
يسوع في مجلس اليهود
(مرقس 14:53-65، لوقا 22:54-55،لوقا 63-71، يوحنا 18:13-14،يوحنا 19-24)57 فالّذينَ أمسكوا يَسوعَ أخَذوهُ إلى قَيافا رَئيسِ الكَهنَةِ، وكانَ مُعَلّمو الشّريعةِ والشّيوخُ مُجتَمِعينَ عِندَهُ. 58 وتَبِعَه بُطرُسُ عَنْ بُعدٍ إلى دارِ رَئيسِ الكَهنَةِ. فدخَلَ وقَعدَ معَ الحَرَسِ ليرى النِهايةَ.
59 وكانَ رُؤساءُ الكَهنَةِ وجميعُ أعضاءِ المَجلِسِ يَطلُبونَ شَهادةَ زُورٍ على يَسوعَ ليَقتُلوهُ، 60 فما وجَدوا، معَ أنّ كثيرًا مِنْ شهودِ الزّورِ تَقدّموا بشَهاداتِهِم. ثُمّ قامَ شاهدان 61 وقالا: «هذا الرّجُلُ قالَ: أقدِرُ أنْ أهدِمَ هَيكَلَ اللهِ وأبنِيَهُ في ثلاثةِ أيّامٍ». 62 فقامَ رئيسُ الكَهنَةِ وقالَ ليَسوعَ: «أما تُجيبُ بِشيءٍ؟ ما هذا الّذي يَشهَدانِ بِه علَيكَ؟» 63 فظَلّ يَسوعُ ساكِتًا. فقالَ لَه رَئيسُ الكَهنَةِ: «أستَحلِفُكَ باللهِ الحيّ أنْ تَقولَ لنا: هَل أنتَ المَسيحُ اَبنُ اللهِ؟» 64 فأجابَ يَسوعُ: «أنتَ قُلتَ. وأنا أقولُ لكُم: سترَوْنَ بَعدَ اليومِ اَبنَ الإنسانِ جالِسًا عَنْ يَمينِ اللهِ القَديرِ وآتيًا على سَحابِ السّماءِ!» 65 فشَقّ رَئيسُ الكَهنَةِ ثيابَهُ وقالَ: «تجديفٌ! أنَحتاجُ بَعدُ إلى شُهودٍ؟ ها أنتُم سَمِعتُم تَجديفَهُ. 66 فما رأيُكُم؟» فأجابوهُ: «يَسْتَوجِبُ الموتَ!»
67 فبَصَقوا في وَجهِ يَسوعَ ولطَموهُ، ومِنهُم مَنْ لكَمَهُ 68 وقالوا: «تَنبّأْ لنا، أيّها المَسيحُ، مَنْ ضَربَكَ!»
بطرس ينكر يسوع
(مرقس 14:66-72، لوقا 22:56-62، يوحنا 18:15-18،يوحنا 25-27)69 وكانَ بُطرُسُ قاعِدًا في ساحَةِ الدّارِ، فدنَتْ إلَيهِ جاريَةٌ وقالَت: «أنتَ أيضًا كُنتَ معَ يَسوعَ الجليلّي!» 70 فأنكَرَ أمامَ جميعِ الحاضرينَ، قالَ: «لا أفهَمُ ما تَقولينَ». 71 وخرَجَ إلى مَدخَلِ السّاحةِ، فَرأتهُ جاريةٌ أخرى. فقالَت لِمَن كانوا هُناكَ: «هذا الرّجُلُ كانَ معَ يَسوعَ النّاصريّ!» 72 فأنكَرَ بُطرُسُ ثانيةً وحلَفَ، قالَ: «لا أعرِفُ هذا الرّجُلَ!» 73 وبَعدَ قَليلٍ جاءَ الحاضِرونَ وقالوا لِبُطرُسَ: «لا شَكّ أنّكَ أنتَ أيضًا واحدٌ مِنهُم، فلَهْجتُكَ تَدُلّ علَيكَ!» 74 فأخذَ يَلعَنُ ويحلِفُ: «أنا لا أعرِفُ هذا الرّجُلَ». فصاحَ الدّيكُ في الحالِ، 75 فتذكّرَ بُطرُسُ قَولَ يَسوعَ: «قَبلَ أنْ يَصيحَ الدّيكُ تُنكِرُني ثلاثَ مرّاتٍ». فخرَجَ وبكى بُكاءً مُرّا.
Complotul împotriva lui Iisus şi trădarea lui Iuda
1 După ce a isprăvit Iisus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că după două zile va fi Paştele şi Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit!” 3 Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa 4 şi s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.” 6 Când era Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.” 10 Când a auzit Iisus, le-a zis: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. 11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la marii preoţi 15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. 17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim masa de Paşte?” 18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi sărbători Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” 19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Iisus şi au pregătit Paştele.
Aflarea trădătorului
20 Seara, Iisus s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-i zică fiecare pe rând: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El le-a răspuns: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24 Fiul Omului se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Iisus i-a răspuns „Tu ai zis!”
Instituirea Cinei Domnului
26 Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” 27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat paharul zicând: „Beţi toţi din el, 28 fiindcă acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” 30 După ce au cântat au ieşit pe Muntele Măslinilor.
31 Atunci Iisus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi vă veţi poticni din pricina Mea, după cum este scris:
Voi bate Păstorul
şi oile turmei vor fi risipite.
32 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 33 Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi s-ar poticni, eu niciodată nu mă voi poticni.” 34 „Adevărat îţi spun” i-a zis Iisus „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii spuneau acelaşi lucru.
Iisus pe Muntele Măslinilor
36 Atunci Iisus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” 37 L-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare. 38 Iisus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu Mine.” 39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” 40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Cum, nici măcar un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de zel, dar trupul este neputincios.” 42 S-a depărtat a doua oară şi s-a rugat zicând: „Părintele Meu, dacă paharul acesta nu poate fi îndepărtat de Mine, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43 S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, s-a depărtat şi s-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. 46 Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care Mă vinde este aproape!”
Arestarea lui Iisus
47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, trimişi de marii preoţi şi de bătrânii poporului. 48 Iar vânzătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este; prindeţi-L!” 49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Iisus şi I-a zis: „Bucură-Te, învăţătorule!” Şi L-a sărutat. 50 Iisus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci?” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Iisus şi L-au prins. 51 Şi unul dintre cei ce erau cu Iisus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Iisus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, fiindcă toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 53 Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar altfel cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?” 55 În clipa aceea, Iisus a zis mulţimii: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. 56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Iisus înaintea Sinedriului
57 Cei ce L-au prins pe Iisus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă cum se va termina. 59 Marii preoţi, bătrânii şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit nici una, cu toate că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi 61 şi au spus: „Acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” 62 Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” 63 Iisus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te pun să juri pe Dumnezeu cel Viu dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64 „Tu ai spus!” i-a răspuns Iisus. „Ba mai mult vă spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” 65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui. 66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.” 67 Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, profeţeşte-ne: cine Te-a lovit?”
Petru se leapădă de Iisus
69 Petru şedea afară în curte. Şi a venit la el o slujnică şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Galileanul!” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vorbeşti.” 71 Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus din Nazaret.” 72 El s-a lepădat iarăşi, cu jurământ, şi a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73 Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: „Nu încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, fiindcă şi vorba te dă de gol.” 74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Iisus: „Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.
