إحياء لعازار
1 ومَرِضَ رَجُلٌ اَسمُهُ لِعازَرُ مِنْ بَيت عَنيا، مِنْ قَريةِ مَريَمَ وأختِها مَرتا. 2 ومَريَمُ هذِهِ هيَ التي سكَبَتِ الطّيبَ على قَدَمَيِ الرّبّ يَسوعَ ومَسَحَتْهُما بِشَعْرِها. وكانَ لِعازَرُ المريضُ أخاها. 3 فأرسَلَتِ الأُختانِ إلى يَسوعَ تَقولانِ: «يا سيّدُ، الذي تُحبّهُ مَريضٌ». 4 فلمّا سمِعَ يَسوعُ قالَ: «ما هذا المرَضُ لِلموتِ، بل لِمَجدِ اللهِ. فَبِهِ سيتَمَجّدُ اَبنُ اللهِ».
5 وكانَ يَسوعُ يُحبّ مَرتا وأُختَها ولِعازَرَ، 6 لكنّهُ بَقِـيَ في مكانِهِ يومَينِ، بَعدَما عرَفَ أنّ لِعازَرَ مَريضٌ. 7 ثُمّ قالَ لِلتلاميذِ: «تعالَوا نَرجـعُ إلى اليَهوديّةِ».
8 فأجابَهُ التلاميذُ: «يا مُعَلّمُ، أتَرجِـعُ إلى هُناكَ، ومِنْ وَقتٍ قَريبٍ أرادَ اليَهودُ أنْ يَرجُموكَ؟» 9 فقالَ يَسوعُ: «أما النّهارُ اَثنَتا عَشْرَةَ ساعَةً؟ فمَنْ سارَ في النّهارِ لا يَعثُرُ، لأنّهُ يرى نُورَ هذا العالَمِ. 10 ومَنْ سارَ في الليلِ يَعثُرُ، لأنّ لا نُورَ فيهِ».
11 ثُمّ قالَ لهُم: «حَبـيبُنا لِعازرُ نائِمٌ، وأنا ذاهِبٌ لأوقِظَهُ». 12 فقالَ لَه التلاميذ: «إذا كانَ نائمًا يا سيّدُ، فسَيُشفَى». 13 وكانَ يَسوعُ يَعني نَومةَ الموتِ، فَظنّوا أنّهُ يَعني راحَةَ النّومِ. 14 فقالَ لهُم يَسوعُ بكُلّ صَراحةٍ: «لعازرُ ماتَ. 15 ويَسُرّني، لأجلِكُم حتى تُؤمِنوا، أنّي ما كُنتُ هُناكَ. قُوموا نذهَبُ إلَيهِ!» 16 فقالَ تُوما المُلقّبُ بالتوأَمِ لإخوانِهِ التلاميذِ: «تعالَوا نَذهَبُ نَحنُ أيضًا ونَموتُ معَهُ!»
17 فلمّا وصَلَ يَسوعُ وجَدَ أنّ لِعازَرَ في القَبرِ مِنْ أربعةِ أيّامٍ. 18 وبَيتُ عنيا تَبعُدُ عَنْ أُورُشليمَ نحوَ ميلَينِ. 19 وكانَ كثيرٌ مِنَ اليَهودِ جاؤُوا إلى مرتا ومَريَمَ يُعزّونَهُما عَنْ أخيهِما. 20 فلمّا سَمِعَت مرتا بِمَجيءِ يَسوعَ خرَجَت لاَستقبالِهِ، وبَقِـيَت مَريَمُ في البَيتِ. 21 فقالَت مرتا ليَسوعَ: «لَو كُنتَ هُنا، يا سيّدُ، ما ماتَ أخي! 22 ولكنّي ما زِلتُ أعرِفُ أنّ اللهَ يُعطيكَ كُلّ ما تَطلُبُ مِنهُ». 23 فقالَ لها يَسوعُ: «سيقومُ أخوكِ». 24 فأجابَت: «أعرفُ أنّهُ سيقومُ في القِـيامةِ، في اليوم الآخِرِ». 25 فقالَ لها يَسوعُ: «أنا هوَ القيامةُ والحياةُ. مَنْ آمنَ بـي يَحيا وإنْ ماتَ. 26 وكُلّ مَن يحيا مُؤمنًا بـي لا يَموتُ أبدًا. أتُؤمِنينَ بهذا؟» 27 أجابَت: «نعم، يا سيّدُ. أنا أُؤمِنُ كُلّ الإيمانِ بأنّكَ أنتَ المَسيحُ اَبنُ اللهِ الآتي إلى العالَمِ».
28 ورجَعَتْ مَرتا، بَعدَما قالَت هذا الكلامَ، إلى أُختِها مَريَمَ تَدعوها، فقالَت لها هَمْسًا: «المُعَلّمُ هُنا، وهوَ يَطلُبُكِ». 29 فقامَت مَريَمُ حينَ سَمِعَت هذا الخَبرَ وأسرَعَت إلى يَسوعَ. 30 وما كانَ يَسوعُ وصَلَ إلى القَريةِ، بل كانَ حَيثُ اَستَقبَلَتْهُ مَرتا. 31 فلمّا رأى اليَهودُ الذينَ كانوا في البَيتِ معَ مَريَمَ يُعزّونَها أنّها قامَت وخرَجَت مُسرِعَةً، لَحِقُوا بها وهُم يَحسَبونَ أنّها ذاهِبَةٌ إلى القَبرِ لِتَبكيَ.
32 ووصَلَت مَريَمُ إلى المكانِ الذي فيهِ يَسوعُ، فما أنْ رأتْهُ حتى وقَعَت على قَدَمَيهِ وقالَت لَه: «لَو كُنتَ هُنا، يا سيّدُ، ما ماتَ أخي!» 33 فلمّا رآها يَسوعُ تَبكي ويَبكي مَعَها اليَهودُ الذينَ رافَقوها، تَوَجّعَت نَفسُهُ واَضطرَبَ، 34 وقالَ: «أينَ دَفَنتُموهُ؟» قالوا: «تعالَ، يا سيّدُ، واَنظُرْ». 35 وبكى يَسوعُ، 36 فقالَ اليَهودُ: «اَنظُروا، كَم كانَ يُحبّه!» 37 لكِنّ بَعضَهُم قالوا: «هذا الذي فتَحَ عَينَي الأعمَى، أما كانَ يَقدِرُ أنْ يَرُدّ الموتَ عَنْ لِعازَرَ؟»
38 وتَوجّعَت نَفسُ يَسوعَ ثانيَةً وجاءَ إلى القَبرِ. وكانَ القَبرُ مَغارةً وعلى مَدخَلِها حجَرٌ، 39 فقالَ يَسوعُ: «أزيحوا الحجَرَ!» فأجابَت مرتا، أختُ الميتِ: «أنتَنَ يا سيّدُ، فلَهُ في القَبرِ أربَعَةُ أيّامٍ». 40 فقالَ لها يسوعُ: «أما قُلتُ لكِ إنْ آمَنتِ تُشاهِدينَ مجدَ اللهِ؟» 41 فأزاحوا الحجَرَ، ورفَعَ يَسوعُ عينَيهِ وقالَ: «أشكُرُكَ يا أبـي، لأنّكَ اَستَجَبتَ لي. 42 وأنا أعرِفُ أنّكَ تَستَجيبُ لي في كُلّ حينٍ. ولكنّي أقولُ هذا مِنْ أجلِ هَؤُلاءِ النّاسِ حَولي، حتى يُؤمِنوا أنّكَ أنتَ أرسَلتَني». 43 وصاحَ بأعلى صَوتِهِ: «لعِازرُ، أخرُجْ!» 44 فخرَجَ الميتُ مشدُودَ اليدَينِ والرّجلَينِ بالأكفانِ، مَعصوبَ الوَجهِ بِمنديلٍ. فقالَ لهُم يَسوعُ: «حُلّوهُ ودَعوهُ يذهَبُ».
محاولة قتل يسوع
(متى 26:1-5، مرقس 14:1-2، لوقا 22:1-2)45 فلمّا شاهَدَ اليَهودُ الذينَ جاؤُوا إلى مَريَمَ ما عَمِلَ يَسوعُ، آمنَ بِه كثيرٌ مِنهُم. 46 لكِنّ جماعةً مِنهُم ذهَبوا إلى الفَرّيسيّـينَ وأخبَروهُم بِما عَمِلَ. 47 فعَقَدَ رُؤساءُ الكَهنَةِ والفَرّيسيّونَ مَجلِسًا وقالوا: «ماذا نَعمَلُ؟ وهذا الرّجُلُ يَصنَعُ آياتٍ كثيرةً. 48 فإذا تَركناهُ على هذِهِ الحالِ آمَنَ بِه جميعُ النّاسِ، فيَجيءُ الرومانيّونَ ويُخرّبونَ هَيكَلَنا وأُمّتَنا».
49 فقالَ واحدٌ مِنهُم، وهوَ قَيافا الذي كانَ رَئيسَ الكَهنَةِ في تِلكَ السّنةِ: «أنتُم لا تَعرِفونَ شيئًا، 50 ولا تَفهَمونَ أنّ مَوتَ رَجُلٍ واحدٍ فِدَى الشّعبِ خَيرٌ لكُم مِنْ أنْ تَهلِكَ الأمّةُ كُلّها؟» 51 وما قالَ قيافا هذا الكلامَ مِنْ عِندِه، بل قالَهُ لأنّهُ رَئيسُ الكَهنَةِ في تِلكَ السّنةِ، فتَنَــبّأَ أنّ يَسوعَ سيَموتُ فِدَى الأُمّةِ. 52 ولكِنْ لا فِدَى الأُمّةِ فقط، بل يَموتُ لِـيجمَعَ شَمْلَ أبناءِ اللهِ.
53 فعَزَموا مِنْ ذلِكَ اليومِ على قَتْلِ يَسوعَ. 54 فما عادَ يَظهَرُ بَينَ اليَهودِ، بل ذهَبَ مِنْ هُناكَ إلى ناحيةٍ قَريبَةٍ مِنَ الصّحراءِ، إلى مدينةٍ اَسمُها أفرايمُ، فأقامَ فيها معَ تلاميذِهِ.
55 واَقتَرَبَ الفِصحُ عِندَ اليَهودِ، فصَعِدَ كثيرٌ مِنْ أهالي القُرى إلى أُورُشليمَ لِـيقوموا بِفَريضَةِ الاطّهارِ قَبلَ الفِصحِ. 56 وكانوا يَبحَثونَ عَنْ يَسوعَ ويسألُ بَعضُهُم بَعضًا في الهَيكَلِ: «ما رأيُكُم؟ أيَجيءُ إلى العيدِ أم لا يَجيءُ؟» 57 وكانَ رُؤساءُ الكَهنَةِ والفَرّيسيّونَ أمَروا بِأنْ على كُلّ مَنْ يَعرِفُ أينَ هوَ أنْ يُخبِرَ عَنهُ ليَعتَقِلوهُ.
Moartea şi învierea lui Lazăr
1 Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” 4 Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” 5 Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. 7 Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” 8 Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” 9 Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” 11 A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” 12 Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” 13 Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. 14 Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit 15 şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!”
Iisus, învierea şi viaţa
17 Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. 20 Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. 21 Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; 22 dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” 23 Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” 24 Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” 25 Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi 26 şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” 27 I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”
Învierea lui Lazăr
28 După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” 29 Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. 30 Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. 31 Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” 33 Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat 34 şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Iisus a plâns. 36 Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”
38 Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. 39 Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” 40 Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
Complotul pentru omorârea lui Iisus
45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. 46 Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. 47 Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! 48 Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul şi poporul.” 49 Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” 51 Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, 52 şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. 54 De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui.
55 Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56 Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” 57 Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.
