يسوع الراعي الصالح
1 «الحقّ الحقّ أقولُ لكُم: مَنْ لا يَدخُلُ حَظيرَةَ الخِرافِ مِنَ البابِ، بل يَصعَدُ علَيها مِنْ مكانٍ آخَرَ، فهوَ سارِقٌ ولِصّ. 2 أمَّا مَنْ يَدخُلُ مِنَ البابِ فهوَ راعي الخِراف. 3 لَه يَفتَحُ البوّابُ، وإلى صوتِهِ تُصغي الخِرافُ. يَدعو كُلّ واحدٍ مِنْ خِرافِهِ باَسمِهِ ويُخرِجُهُ. 4 وعِندَما يُخرِجُها يَمشي قُدّامَها، والخِرافُ تَتبَعُهُ لأنّها تَعرِفُ صَوتَهُ. 5 أمّا الغريبُ فتَهرُبُ مِنهُ ولا تَتبَعُهُ، لأنّها لا تَعرِفُ صَوتَ الغُرَباءِ».
6 قالَ يَسوعُ هذا المثَلَ، فما فَهِموا مَعنى كلامِهِ، 7 فقالَ لهُم: «الحقّ الحقّ أقولُ لكُم: أنا بابُ الخِرافِ. 8 جميعُ مَنْ جاؤُوا قَبلي سارِقونَ وَلُصوصٌ، فَما أصغَتْ إلَيهِمِ الخِرافُ. 9 أنا هوَ البابُ، فمَنْ دخَلَ مِنّي يَخلُصُ: يدخُلُ ويَخرُجُ ويَجِدُ مَرعًى. 10 لا يَجيءُ السّارِقُ إلاّ ليَسرِقَ ويَقتُلَ ويَهدِمَ. أمّا أنا فجِئْتُ لِتكونَ لهُمُ الحياةُ، بل مِلءُ الحياةِ.
11 أنا الرّاعي الصالِـحُ، والرّاعي الصالِـحُ يُضحّي بِحياتِهِ في سبـيلِ الخِرافِ. 12 وما الأجيرُ مِثلُ الرّاعي، لأنّ الخِرافَ لا تَخصّهُ. فإذا رأى الذِئبَ هاجِمًا، ترَكَ الخِرافَ وهرَبَ، فيَخطَفُ الذِئبُ الخِرافَ ويُبدّدُها. 13 وهوَ يَهرُبُ لأنّهُ أجيرٌ لا تَهُمّهُ الخِرافُ.
14 أنا الرّاعي الصالِـحُ، أعرِفُ خِرافي وخِرافي تَعرِفُني، 15 مِثلَما يَعرِفُني الآبُ وأعرِفُ أنا الآبَ، وأُضَحّي بحَياتي في سَبـيلِ خِرافي. 16 ولي خِرافٌ أُخرى مِنْ غَيرِ هذِهِ الحَظيرةِ، فيَجِبُ علَيّ أنْ أقودَها هيَ أيضًا. ستَسمَعُ صوتي، فتكونُ الرّعِيّةُ واحدةً والرّاعي واحدًا.
17 والآبُ يُحبّني لأنّي أُضَحّي بِحياتي حتى أستَرِدّها. 18 ما مِنْ أحَدٍ يَنتَزِعُ حياتي مِنّي، بل أنا أُضَحّي بِها راضِيًا. فَلِـيَ القُدرَةُ أنْ أُضَحّيَ بِها، وليَ القُدرَةُ أنْ أستَرِدّها. هذِهِ الوَصيّةُ تَلقّيتُها مِنْ أبـي».
19 ووقَعَ خِلافٌ آخَرُ بَينَ اليَهودِ على هذا الكلامِ، 20 فقالَ كثيرٌ مِنهُم: «هذا الرّجُلُ فيهِ شَيطانٌ، فهوَ يَهذي. لماذا تُصغونَ إلَيهِ؟» 21 وقالَ آخرونَ: «ما هذا كلامُ رَجُلٍ فيهِ شَيطانٌ. أيَقدِرُ الشّيطانُ أنْ يَفتَحَ عُيونَ العُميانِ؟»
اليهود يرفضون يسوع
22 وجاءَ عيدُ التّجديدِ في أُورُشليمَ، وذلِكَ في الشّتاءِ. 23 وكانَ يَسوعُ يتَمشّى في الهَيكَلِ في رِواقِ سُليمانَ، 24 فتَجَمّعَ اليَهودُ حولَهُ وقالوا لَه: «إلى متى تُبقينا حائِرينَ؟ قُلْ لنا بِصَراحةٍ: هل أنتَ المَسيحُ؟»
25 فأجابَهُم يَسوعُ: «قُلتُهُ لكُم، ولكنّكُم لا تُصَدّقونَ. الأعمالُ التي أعمَلُها باَسمِ أبـي تَشهَدُ لي. 26 وكيفَ تُصدّقونَ وما أنتُم مِنْ خِرافي. 27 خِرافي تَسمَعُ صوتي، وأنا أعرِفُها، وهيَ تَتبَعُني. 28 أُعطيها الحياةَ الأبدِيّةَ، فلا تَهلِكُ أبدًا ولا يَخطَفُها أحدٌ مِنّي. 29 الآبُ الذي وهَبَها لي هوَ أعظَمُ مِنْ كُلّ موجودٍ، وما مِنْ أحدٍ يَقدِرُ أن يَخطَفَ مِنْ يدِ الآبِ شَيئًا، 30 أنا والآبُ واحِدٌ».
31 وجاءَ اليَهودُ بِحجارَةٍ ليَرجُموه. 32 فقالَ لهُم يسوعُ: «أرَيتُكُم كثيرًا مِنَ الأعمالِ الصالِحَةِ مِنْ عِندِ الآبِ، فلأيّ عمَلٍ مِنها تَرجُموني؟»
33 أجابَهُ اليَهودُ: «لا نَرجُمُكَ لأيّ عمَلٍ صالِـحٍ عَمِلتَ، بل لِتَجديفِكَ. فما أنتَ إلاّ إنسانٌ، لكِنّكَ جَعلتَ نَفسَكَ إلهًا».
34 فقالَ لهُم يَسوعُ: «أما جاءَ في شَريعتِكُم أنّ اللهَ قالَ: أنتُم آلهةٌ؟ 35 فإذا كانَ الذينَ تكلّموا بِوَحيٍ مِنَ اللهِ يدعوهُمُ اللهُ آلهةً، على حدّ قَولِ الشّريعةِ التي لا يَنقُضُها أحَدٌ، 36 فكيفَ تَقولونَ لي، أنا الذي قَدّسَهُ الآبُ وأرسَلَهُ إلى العالَمِ: أنتَ تجدّفُ، لأنّي قُلتُ: أنا اَبنُ اللهِ؟ 37 إذا كُنتُ لا أعمَلُ أعمالَ أبـي، فلا تُصَدّقوني. 38 وإذا كُنتُ أعمَلُها، فصَدّقوا هذِهِ الأعمالَ إنْ كُنتُم لا تُصَدّقوني، حتى تَعرِفوا وتُؤمِنوا أنّ الآبَ فِـيّ وأنا في الآبِ».
39 فحاوَلوا أنْ يُمسِكوهُ، فأفلَتَ مِنْ أيديهِم. 40 ورجَعَ إلى عَبرِ الأُردُنّ حَيثُ كانَ يوحنّا يُعَمّدُ مِنْ قَبلُ، فأقامَ هُناكَ. 41 فجاءَ إلَيهِ كثيرٌ مِنَ النّاسِ وقالوا: «ما عَمِلَ يوحنّا آيةً واحِدةً، ولكِنْ ما قالَهُ في هذا الرّجُلِ كانَ كُلّهُ صَحيحًا». 42 فآمَنَ بِـيَسوعَ كثيرٌ مِنَ النّاسِ هُناكَ.
Iisus, păstorul cel bun
1 „Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2 Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4 Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6 Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.
7 Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13 pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15 aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18 Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19 S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20 Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21 Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”
Iisus este respins de iudei
22 Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23 Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25 Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei ? 35 Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38 Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39 Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.
