1 ولأنّ الشّريعَةَ ظِلّ الخَيراتِ الآتِـيَةِ، لا جَوهَرُ الحَقائِقِ ذاتِها، فَهِـيَ لا تَقدِرُ بِتِلكَ الذّبائِـحِ نَفسِها التي يَستَمِرّ تَقديمُها سنَةً بَعدَ سنَةٍ أنْ تَجعَلَ الذينَ يَتقَرّبونَ بِها إلى اللهِ كامِلينَ، 2 وإلاّ لتَوَقّفوا عَنْ تَقريبِها. فالعابِدونَ، إذا تَمّتْ لهُمُ الطّهارَةُ مرّةً واحدَةً، زالَ مِنْ ضَميرِهِمِ الشّعورُ بِالخَطيئَةِ، 3 في حين أنّ تِلكَ الذّبائِـحَ ذِكرى لِلخطايا سنَةً بَعدَ سنَةٍ، 4 لأنّ دمَ الثّيرانِ والتّيوسِ لا يَقدِرُ أنْ يُزيلَ الخَطايا.
5 لِذلِكَ قالَ المَسيحُ للهِ عِندَ دُخولِهِ العالَمَ:
ما أرَدتَ ذَبـيحَةً ولا قُربانًا،
لكنّكَ هيّأْتَ لي جَسَدًا،
6 لا بِالمُحرَقاتِ سُرِرتَ
ولا بِالذّبائِـحِ كَفّارَةً لِلخَطايا.
7 فقُلتُ: ها أنا أجيءُ يا اللهُ
لأعمَلَ بِمَشيئَتِكَ،
كما هوَ مكتوبٌ عَنّي
في طَيّ الكِتابِ».
8 فهوَ قالَ أوّلاً: «ما أرَدتَ ذَبائِـحَ وقَرابـينَ ومُحرَقاتٍ وذَبائِـحَ كَفّارَةً لِلخَطايا ولا سُرِرتَ بِها»، معَ أنّ تَقديمَها يَتِمّ حسَبَ الشّريعَةِ. 9 ثُمّ قالَ: «ها أنا أجيءُ لأعمَلَ بِمَشيئَتِكَ»، فأبطَلَ التّرتيبَ الأوّلَ لِـيُقيمَ الثّاني. 10 ونَحنُ بِفَضلِ تِلكَ الإِرادةِ تَقَدّسْنا بِجَسَدِ يَسوعَ المَسيحِ الذي قَدّمَهُ قُربانًا مرّةً واحدَةً.
11 ويَقِفُ الكاهِنُ اليَهودِيّ كُلّ يومٍ فيَقومُ بِالخدمَةِ ويُقدّمُ الذّبائِـحَ نَفسَها مرّاتٍ كَثيرَةً، وهِـيَ لا تَقدِرُ أنْ تَمحُوَ الخَطايا. 12 وأمّا المَسيحُ، فقَدّمَ إلى الأبَدِ ذَبـيحَةً واحدَةً كَفّارَةً لِلخطايا، ثُمّ جلَسَ عنْ يَمينِ اللهِ، 13 وهوَ الآنَ يَنتَظِرُ أنْ يَجعَلَ اللهُ أعداءَهُ موطِئًا لِقَدَمَيهِ، 14 لأنّهُ بِقُربانٍ واحدٍ جَعَلَ الذينَ قَدّسَهُم كامِلينَ إلى الأبَدِ. 15 وهذا ما يَشهَدُ لنا بِه الرّوحُ القُدُسُ أيضًا. فبَعدَ أنْ قالَ:
16 «هذا هوَ العَهدُ الذي أُعاهِدُهُم إيّاهُ
في الأيّامِ الآتِـيَةِ، يَقولُ الرّبّ:
سأجعَلُ شَرائِعي في قُلوبِهِم
وأكتُبُها في عُقولِهِم
17 ولَنْ أذكُرَ خَطاياهُم وآثامَهُم مِنْ بَعدُ».
18 فحَيثُ يكونُ الصّفحُ عَنْ هذا كُلّهِ، لا تَبقى حاجَةٌ إلى قُربانٍ مِنْ أجلِ الخَطيئَةِ.
دعوة إلى الثقة
19 ونَحنُ واثِقونَ، أيّها الإخوَةُ، بأنّ لنا طريقًا إلى قُدْسِ الأقداسِ بِدَمِ يَسوعَ، 20 طريقًا جديدًا حيّا فتَحَهُ لنا في الحِجابِ، أي في جَسَدِهِ، 21 وأنّ لنا كاهِنًا عَظيمًا على بَيتِ اللهِ، 22 فلْنَقتَرِبْ بِقَلبٍ صادِقٍ وإيمانٍ كامِلٍ، وقُلوبُنا مُطَهّرَةٌ مِنْ سُوءِ النّــيّةِ وأجسادُنا مَغسولَةٌ بِماءٍ طاهِرٍ، 23 ولنَتَمَسّكْ مِنْ دونِ اَنحرافٍ بِالرّجاءِ الذي نَشهَدُ لَه، لأنّ اللهَ الذي وعَدَ أمينٌ، 24 وليَهتَمّ بَعضُنا بِبَعضٍ، مُتَعاوِنينَ في المَحبّةِ والعَمَلِ الصّالِـحِ. 25 ولا تَنقَطِعوا عَنِ الاجتِماعِ كما اَعتادَ بَعضُكُم أنْ يَفعَلَ، بَلْ شَجّعوا بَعضُكم بَعضًا، على قَدْرِ ما تَروْنَ أنّ يومَ الرّبّ يَقتَرِبُ.
26 فإذا خَطِئنا عَمْدًا، بَعدَما حَصَلْنا على مَعرِفَةِ الحَقّ، فلا تَبقى هُناكَ ذَبـيحةٌ كَفّارةٌ لِلخطايا، 27 بَلِ اَنتِظارٌ مُخيفٌ لِـيَومِ الحِسابِ ولَهيبُ نارٍ يَلتَهِمُ العُصاةَ. 28 مَنْ خالَفَ شَريعَةَ موسى يَموتُ مِنْ دونِ رَحمَةٍ بِشَهادَةِ شاهِدَينِ أو ثَلاثَةٍ، 29 فكَمْ تَظُنّونَ يَستَحِقّ العِقابَ مَنْ داسَ اَبنَ اللهِ ودَنّسَ العَهدَ الذي تَقَدّسَ بِه واَستَهانَ بِرُوحِ النّعمَةِ؟ 30 فنَحنُ نَعرِفُ الذي قالَ: «ليَ الانتِقامُ وأنا الذي يُجازي». وقالَ: أيضًا: «الرّبّ سيَدينُ شَعبَهُ». 31 فالوَيلُ لِمَنْ يقَعُ في يَدِ اللهِ الحَيّ.
32 تَذَكّروا الأيّامَ الماضِيَةَ وكم جاهَدتُم وتَحمّلْتُم مِنَ الآلامِ بَعدَما اَستَنَرتُم، 33 فتَعَرّضتُم مِنْ جِهَةٍ لِلتّعيـيرِ والشّدائدِ، ومِنْ جِهَةٍ أُخرى صِرتُم شُرَكاءَ الذينَ عُومِلوا بِمِثلِ هذا العَمَلِ. 34 فشارَكتُمُ السّجَناءَ في آلامِهِم وصَبِرتُم فرِحينَ على نَهبِ أموالِكُم، عارِفينَ أنّ لكم مالاً أفضَلَ لا يَزولُ. 35 لا تَفقدوا إذًا ثِقَتَكُم، فلَها جَزاءٌ عَظيمٌ. 36 وأنتُم بِحاجَةٍ إلى الصّبرِ حتى تَعمَلوا بِمَشيئَةِ اللهِ وتَحصلوا على وَعدِهِ.
37 «قليلاً قليلاً مِنَ الوَقتِ
فيَأتي الآتي ولا يُبطئُ.
38 البارّ عِندي بالإيمانِ يَحيا
وإنِ اَرتَدّ، لا أرضى بهِ».
39 فما نَحنُ مِنْ أهلِ الارتِدادِ لِنَهلِكَ، بَلْ مِنْ أهلِ الإيمانِ لِنَخلُصَ.
1 Căci Legea, având doar umbra lucrurilor bune ce vor veni şi nu chipul lucrurilor adevărate, nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse an de an, fără încetare, să îi desăvârşească vreodată pe cei ce iau parte la ele. 2 Altfel, n-ar fi încetat ei oare să mai aducă jertfe, dacă nu mai aveau conştiinţa păcatelor, de vreme ce fuseseră curăţiţi o dată? 3 Prin jertfe însă, păcatele sunt reamintite în fiecare an, 4 pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu le poate îndepărta.
5 De aceea, când vine în lume, El zice:
Jertfe şi ofrande nu ai vrut,
ci mi-ai pregătit un trup.
6 Nu ţi-au plăcut
arderi de tot şi jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis:
Iată, am venit,
în sulul cărţii este scris despre Mine.
Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.
8 După ce a spus mai întâi: Jertfe şi ofrande, arderi de tot şi jertfe pentru păcat tu nu ai vrut, nici nu ţi-au plăcut , în timp ce toate erau aduse potrivit Legii, 9 El zice, după aceea: Iată, vin să fac voia Ta! şi, astfel, primele sunt desfiinţate ca să rămână în picioare următoarele. 10 Şi prin această voie suntem sfinţiţi noi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Şi orice preot stă în fiecare zi să slujească şi aduce aceleaşi jertfe de nenumărate ori, dar ele nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12 Iisus însă a adus o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. 13 Iar de-atunci, El aşteaptă ca vrăjmaşii să fie puşi la picioarele Lui, 14 pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârşit o dată pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Şi Duhul Sfânt ne aduce mărturie, căci, după ce spune:
16 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei
după zilele acelea, spune Domnul;
voi pune legile Mele în inima lor
şi le voi scrie în cugetul lor,
17 zice şi:
De păcatele şi de nelegiuirile lor
nu îmi voi mai aduce aminte niciodată.
18 – Iar unde a venit iertarea păcatelor, nu se mai aduce jertfă pentru păcat.
Îndemnuri la credinţă şi statornicie
19 De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus, 20 căci ne-a deschis o cale nouă, vie, prin perdeaua despărţitoare care este trupul Său, 21 şi avem un mare preot peste toată casa lui Dumnezeu. 22 Să ne apropiem deci cu inimi sincere, în credinţă deplină, cu inimi stropite şi curăţite de conştiinţa relelor, cu trupul spălat cu apă curată. 23 Să păstrăm neclintiţi mărturisirea nădejdii, căci Cel ce a promis este credincios, 24 să ne încurajăm unul pe altul în dragoste şi în fapte bune, 25 fără să părăsim adunarea, cum e obiceiul unora, ci îndemnându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua aceea se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim voit, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar aşteptarea înfricoşătoare a judecăţii şi a focului aprins care îi va mistui pe cei care se împotrivesc. 28 Dacă cineva nesocotea legea lui Moise era dat la moarte fără milă, pe mărturia a doi sau trei oameni. 29 Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa pe care o merită cel care-L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi nesocoteşte sângele legământului ca pe ceva neînsemnat, deşi a fost sfinţit prin el, şi îşi bate joc de Duhul harului? 30 Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea,
Eu voi răsplăti!
Şi iarăşi:
Domnul va judeca poporul Său.
31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele dintâi, când aţi fost luminaţi şi aţi răbdat lupte mari şi suferinţe, 33 când unii erau batjocoriţi şi ajunseseră un spectacol în suferinţa lor, în timp ce alţii i-au sprijinit pe cei de-abia scăpaţi cu viaţă; 34 cum aţi avut milă de cei închişi şi aţi întâmpinat cu bucurie luarea averilor voastre, ştiind că, de fapt, toţi aveţi averi mai bune, care nu pier! 35 Nu părăsiţi, aşadar, această îndrăzneală a voastră, care are o mare răsplată! 36 Aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să primiţi făgăduinţa.
37 Doar puţin, încă foarte puţin
şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Cel drept prin credinţă va fi viu,
iar dacă dă înapoi
sufletul Meu nu se va bucura de el!
39 Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.