الخلاص العظيم
1 لذلِكَ يَجبُ أنْ نتَمَسّكَ جيّدًا بالتّعاليمِ التي سَمِعناها لِئلاّ نَضِلّ. 2 فالكلامُ الذي جاءَنا على لِسانِ المَلائكَةِ ثـبَتَ صِدقُهُ، فنالَ كُلّ مَنْ خالَفَهُ أو عَصاهُ جَزاءَهُ العادِلَ. 3 فكيفَ نَنجو نَحنُ إذا أهمَلْنا مِثلَ هذا الخَلاصِ العَظيمِ؟ أعلَنَهُ الرّبّ نَفسُهُ أوّلاً، وأثبَتَهُ لنا الذينَ سَمِعوهُ، 4 وأيّدَ اللهُ شَهاداتِهِم بآياتٍ وعَجائِبَ ومُعجِزاتٍ مُختَلِفَةٍ، وبهِباتِ الرّوحِ القُدُسِ يُوَزّعُها كما يَشاءُ.
قائدنا المسيح
5 واللهُ ما أخضَعَ لِلمَلائكَةِ العالَمَ المُقبِلَ الذي نَتكَلّمُ علَيهِ، 6 فشَهِدَ بَعضُهُم في مكانٍ مِنَ الكُتُبِ المُقَدّسَةِ: «ما هوَ الإنسانُ يا اللهُ حتى تَذكُرَه؟ وما هوَ اَبنُ آدَمَ حتى تَفتقدَه؟ 7 نقّصتَهُ حينًا عنِ المَلائكَةِ، وكَلّلتَهُ بالمَجدِ والكَرامَةِ، 8 وأخضَعتَ كُلّ شيءٍ تَحتَ قَدمَيهِ».
فإذا كانَ اللهُ أخضَعَ لَه كُلّ شيءٍ فلا يكونُ تَرَكَ شيئًا غَيرَ خاضِعٍ لَه. ولكنّنا لا نَرى الآنَ أنّ كُلّ شيءٍ أُخضِعَ لَه. 9 ولكنّ ذاكَ الذي جعَلَهُ اللهُ حينًا دونَ المَلائِكَةِ، أَعني يَسوعَ، نَراهُ مُكَلّلاً بِالمَجدِ والكرامَةِ لأنّهُ اَحتَمَلَ ألَمَ المَوتِ، وكانَ علَيهِ أنْ يَذوقَ المَوتَ بنِعمَةِ اللهِ لِخَيرِ كُلّ إنسانٍ.
10 نعم، كانَ مِنَ الخَيرِ أنّ اللهَ الذي مِنْ أجلِهِ كُلّ شيءٍ وبِه كُلّ شيءٍ، حينَ أرادَ أنْ يَهديَ إلى المَجدِ كثيرًا مِنَ الأبناءِ، جعَلَ قائِدَهُم إلى الخَلاصِ كامِلاً بالآلامِ، 11 لأنّ الذي يُقدّسُ والذينَ تَقَدّسوا لهُم أصْلٌ واحدٌ، فلا يَستَحي أنْ يَدعُوَهُم إخوَةً، 12 فيَقولُ: «سأُبشّرُ بِاَسمِكَ إخوَتي وأُسَبّحُكَ في الجَماعَةِ». 13 ويَقولُ أيضًا: «على اللهِ اَتّكالي»، وأيضًا: «ها أنا معَ الأبناءِ الذينَ وهَبَهُمُ اللهُ لي».
14 ولمّا كانَ الأبناءُ شُركاءَ في اللّحمِ والدّمِ، شاركَهُم يَسوعُ كذلِكَ في طَبـيعتِهِم هذِهِ لِـيَقضيَ بِمَوتِهِ على الذي في يدِهِ سُلطانُ المَوتِ، أي إبليسَ، 15 ويُحَرّرَ الذينَ كانوا طَوالَ حَياتِهِم في العُبودِيّةِ خَوفًا مِنَ المَوتِ. 16 جاءَ لا ليُساعِدَ المَلائكَةَ، بَلْ ليُساعِدَ نَسلَ إبراهيمَ. 17 فكانَ علَيهِ أنْ يُشابِهَ إخوتَهُ في كُلّ شيءٍ، حتّى يكونَ رئيسَ كهنةٍ، رَحيمًا أمينًا في خِدمَةِ اللهِ، فيُكَفّرَ عَنْ خَطايا الشّعبِ، 18 لأنّهُ هوَ نَفسُهُ تألّمَ بِالتَجرِبَةِ، فأمكنَهُ أنْ يُعينَ المُجَرّبـينَ.
Iisus este mântuitorul lumii
1 De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm. 2 Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce L-au auzit, 4 adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia Sa? 5 Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Cineva dădea mărturie, într-un loc:
Ce este omul să-Ţi aminteşti de el,
ce este fiul omului ca să ţii seama de el?
7 l-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri,
l-ai încununat cu slavă şi cinste,
8 toate le-ai pus sub picioarele lui.
Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse! 9 Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.
10 Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă. 11 Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi 12 şi spune:
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.
13 Şi, mai departe:
Eu voi fi plin de încredere în El,
iar în alt loc:
Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
14 De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol. 15 Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16 Căci este limpede că El nu a luat asupra Sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam. 17 De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. 18 Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit.