يسوع والمرأة السامرية
1 وعرَفَ الرّبّ يَسوعُ أنّ الفَرّيسيّـينَ سَمِعوا أنّهُ تَلمَذَ وعَمّدَ أكثَرَ مِمّا تَلمَذَ يوحنّا وعَمّدَ، 2 معَ أنّ يَسوعَ نَفسَهُ ما كانَ يُعَمّدُ بل تلاميذُهُ، 3 فتَرَكَ اليهودِيّةَ ورجَعَ إلى الجَليلِ. 4 وكانَ لا بُدّ لَه مِنَ المُرورِ بالسّامِرَةِ، 5 فوصَلَ إلى مدينةٍ سامرِيّةٍ اَسمُها سُوخارُ، بالقُربِ مِنَ الأرضِ التي وهَبَها يَعقوبُ لاَبنِهِ يوسُفَ، 6 وفيها بِئرُ يَعقوبَ. وكانَ يَسوعُ تَعِبَ مِنَ السّفَرِ، فقَعَدَ على حافَةِ البئرِ. وكانَ الوَقتُ نحوَ الظّهرِ. 7 فجاءَتِ اَمرأةٌ سامريّةٌ تَستَقي مِنْ ماءِ البِئرِ، فقالَ لها يَسوعُ: «أعطيني لأشرَبَ». 8 وكانَ تلاميذُهُ في المدينةِ يَشتَرُونَ طَعامًا. 9 فأجابَتِ المرأةُ: «أنتَ يَهوديّ وأنا سامرِيّةٌ، فكيفَ تَطلُبُ مِنّي أنْ أسقِـيَكَ؟» قالَت هذا لأنّ اليَهودَ لا يُخالِطونَ السّامِريّـينَ.
10 فقالَ لها يَسوعُ: «لو كُنتِ تَعرِفينَ عَطِيّةَ اللهِ، ومَنْ هوَ الذي يَقولُ لكِ أعطيني لأشرَبَ، لَطَلَبتِ أنتِ مِنهُ فأعطاكِ ماءَ الحياةِ». 11 قالَت لَه المَرأةُ: «لا دَلوَ معَكَ، يا سيّدي، والبِئرُ عَميقَةٌ، فمِنْ أينَ لكَ ماءُ الحياةِ؟ 12 أبونا يَعقوبُ أعطانا هذِهِ البِئرَ، وشَرِبَ مِنها هوَ وأولادُهُ ومواشيهِ، فهَلْ أنتَ أعظَمُ مِنْ يَعقوبَ؟»
13 فأجابَها يَسوعُ: «كُلّ مَنْ يَشرَبُ مِنْ هذا الماءِ يَعطَشُ ثانيةً، 14 أمّا مَنْ يَشرَبُ مِنَ الماءِ الذي أُعطيهِ أنا، فلَنْ يَعطَشَ أبدًا. فالماءُ الذي أُعطيهِ يَصيرُ فيهِ نَبعًا يَفيضُ بِالحياةِ الأبديّةِ».
15 قالَت لَه المرأةُ: «أَعطِني مِنْ هذا الماءِ يا سيّدي، فلا أعطَشَ ولا أعودَ إلى هُنا لأستقِـيَ».
16 قالَ لَها: «اَذهَبـي واَدْعِي زوجَكِ، واَرجِعِـي إلى هُنا». 17 فأجابَتِ المَرأةُ: «لا زَوجَ لي». فقالَ لها يَسوعُ: «أصَبْتِ في قولِكِ: لا زَوجَ لي، 18 لأنّهُ كانَ لكِ خَمسةُ أزواجٍ، والذي لكِ الآنَ ما هوَ زَوجُكِ. وفي هذا صَدَقْتِ».
19 قالَتِ المَرأةُ: «أرى أنّكَ نَبِـيّ، يا سيّدي! 20 آباؤُنا عَبَدوا اللهَ في هذا الجبَلِ، وأنتُمُ اليَهودُ تَقولونَ إنّ أُورُشليمَ هيَ المكانُ الذي يَجِبُ أنْ نَعبُدَ اللهَ فيهِ».
21 قالَ لها يَسوعُ: «صدّقيني يا اَمرَأةُ، يَحينُ وقتٌ يَعبُدُ النّاسُ فيهِ الآبَ، لا في هذا الجبَلِ ولا في أُورُشليمَ. 22 وأنتُم السّامِريّـينَ تَعبُدونَ مَنْ تَجهَلونَهُ، ونَحنُ اليَهودَ نَعبُدُ مَنْ نَعرِفُ، لأنّ الخلاصَ يَجيءُ مِنَ اليَهودِ. 23 ولكِنْ ستَجيءُ ساعَةٌ، بل جاءَتِ الآنَ، يَعبُدُ فيها العابِدونَ الصادِقونَ الآبَ بالرّوحِ والحَقّ. هَؤلاءِ هُمُ العابِدونَ الذينَ يُريدُهُمُ الآبُ. 24 اللهُ رُوحٌ، وبالرّوحِ والحَقّ يَجِبُ على العابِدينَ أنْ يَعبُدوهُ».
25 قالَت لَه المَرأةُ: «أعرِفُ أنّ المَسيّا، (أي المسيحَ) سيَجيءُ. ومتى جاءَ أخبَرَنا بِكُلّ شيءٍ». 26 قالَ لها يَسوعُ: «أنا هوَ، أنا الذي يُكلّمُكِ».
27 وعِندَ ذلِكَ رجَعَ تلاميذُهُ. فتَعَجّبوا حينَ وجَدوهُ يُحادِثُ اَمرأةً. ولكِنْ لا أحدَ مِنهُم قالَ: «ماذا تُريدُ مِنها؟» أو «لماذا تُحادِثُها؟»
28 وتَركَتِ المَرأةُ جَرّتَها ورَجَعَت إلى المدينةِ. فقالَت للنّاسِ هُناكَ: 29 «تَعالَوا اَنظُروا رَجُلاً ذكَرَ لي كُلّ ما عَمِلتُ. فهَلْ يكونُ هوَ المَسيحُ؟» 30 فخرَجوا مِنَ المدينةِ وجاؤُوا إلى يَسوعَ.
31 وكانَ التلاميذُ في أثناءِ ذلِكَ يَقولونَ ليَسوعَ: «كُلْ، يا مُعَلّمُ». 32 فقالَ لهُم: «لي طعامٌ آكُلُه لا تَعرِفونَهُ أنتُم». 33 فأخَذَ التلاميذُ يَتساءَلونَ: «هَل جاءَهُ أحدٌ بِما يُؤكَلُ؟» 34 وقالَ لهُم يَسوعُ: «طعامي أنْ أعمَلَ بِمَشيئَةِ الذي أرْسَلني وأُتمّمَ عَمَلهُ. 35 أما تَقولونَ: بَعدَ أربعةِ أشهُرٍ يَجيءُ الحَصادُ؟ وأنا أقولُ لكُم: تَطَلّعوا واَنظُروا إلى الحُقولِ كيفَ اَبـيضّت ونَضجَت لِلحَصادِ. 36 وها هوَ الحاصِدُ يأخُذُ أُجرتَهُ، فيَجمَعُ ثَمَرًا لِلحياةِ الأبديّةِ. فيفرَحُ الزّارعُ معَ الحاصِدِ، 37 ويَصْدُقُ القولُ: واحِدٌ يَزرَعُ وآخَرُ يَحصُدُ. 38 وأنا أرسَلتُكُم لِتَحصُدوا حَقلاً ما تَعِبتُم فيهِ. غَيرُكُم تَعِبَ وأنتُم تَجنُونَ ثَمرَةَ أتعابِهِ».
39 فآمَنَ بِه كثيرٌ مِنَ السّامِريّـينَ في تِلكَ المدينةِ، لأنّ المَرأةَ شَهِدَت فقالَت: «ذكَرَ لي كُلّ ما عَمِلتُ». 40 فلمّا جاءَ إلَيهِ السّامريّونَ رَجَوا مِنهُ أنْ يُقيمَ عِندَهُم، فأقامَ يومَينِ. 41 وزادَ كثيرًا عددُ المُؤمنينَ بِه عِندَما سَمِعوا كلامَهُ، 42 وقالوا لِلمَرأةِ: «نَحنُ نُؤمِنُ الآنَ، لا لِكلامِكِ، بل لأنّنا سَمِعناهُ بأنفُسِنا وعَرَفنا أنّهُ بالحقيقةِ هوَ مُخَلّصُ العالَمِ».
يسوع يشفي طفلاً
(متى 8:5-13، لوقا 7:1-10)43 وبَعدَ يومَينِ ذهَبَ يَسوعُ إلى الجليلِ، 44 مَع أنّهُ هوَ الذي قالَ: «لا كرامةَ لِنَبـيّ في وطَنِهِ». 45 فلمّا وصَلَ إلى الجَليلِ، رَحّبَ بِه أهلُها، لأنّهُم كانوا في أُورُشليمَ في عيدِ الفِصحِ، فشاهَدوا كُلّ ما عَمِلَ مُدّةَ العيدِ.
46 وجاءَ أيضًا إلى قانا الجليلِ، حيثُ جَعلَ الماءَ خَمرًا. وكانَ في كَفْرناحومَ رَجُلٌ مِنْ حاشيةِ المَلِكِ، لهُ اَبنٌ مَريضٌ. 47 فلمّا سَمِعَ أنّ يَسوعَ وصَلَ مِنَ اليَهوديّةِ إلى الجَليلِ، جاءَ إلَيهِ يَلتَمِسُ مِنهُ أنْ يَنزِلَ إلى كَفْرناحومَ لِـيشفيَ اَبنَهُ الذي أشرَفَ على الموتِ. 48 فقالَ لَه يَسوعُ: «أنتُم لا تُؤمنونَ إلاّ إذا رأيتُمُ الآياتِ والعَجائِبَ». 49 فقالَ لَه الرّجُلُ: «اَنزِلْ يا سيّدي، قَبلَ أنْ يَموتَ ولَدي». 50 فقالَ لَه يَسوعُ: «اَذهَبْ! اَبنُكَ حَيّ».
فآمَنَ الرّجُلُ بِكلامِ يَسوعَ وذهَبَ إلى كَفْرناحومَ. 51 وبَينَما هوَ في الطّريقِ، لاقاهُ خَدَمُهُ وأخبروهُ بِأنّ اَبنَهُ حيّ. 52 فسألَهُم: «متى تَعافى؟» أجابوا: «البارِحَةَ، في السّاعةِ الواحِدَةِ بَعدَ الظّهرِ، تَركَتْهُ الحُمّى». 53 فتَذكّرَ الأبُ أنّها السّاعةُ التي قالَ فيها يَسوعُ: «اَبنُكَ حيّ». فآمَنَ هوَ وجميعُ أهلِ بَيتِهِ.
54 هذِهِ ثانِـيةُ آياتِ يَسوعَ، صنَعَها بَعدَ مَجيئهِ مِنَ اليَهوديّةِ إلى الجَليلِ.
Iisus şi femeia samariteancă
1 Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2 deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii Lui – 3 a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea. 4 Şi trebuia să treacă prin Samaria. 5 Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”, 8 fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. 9 Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii. 10 Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.” 11 Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie? 12 Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?” 13 Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou. 14 Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.” 15 Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”
16 El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” 17 Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!, 18 fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.” 19 Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet. 20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.” 21 Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. 24 Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.” 25 Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.” 26 Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”
Credinţa samaritenilor şi mărimea secerişului
27 În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?” 28 Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor: 29 „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?” 30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.
31 Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!” 32 El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” 33 Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?” 34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. 35 Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş. 36 Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. 37 Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră. 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”
39 Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!” 40 Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său 42 şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”
Vindecări în Galileea
43 Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. 44 Iisus Însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa. 45 Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav. 47 Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară. 48 Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Iar funcţionarul imperial I-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!” 50 Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care I-l spusese Iisus şi a plecat. 51 Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte. 52 I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.” 53 Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui. 54 Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.
