1 فقالَ أغريبّاسُ لِبولُسَ: «نأذنُ لكَ أنْ تُدافِـعَ عَنْ نَفسِكَ». فأشارَ بولُسُ بِـيَدِهِ وقالَ في دِفاعِهِ: 2 «أيّها المَلِكُ أغريبّاسُ! يَسُرّني أنْ أُدافِـعَ عَنْ نَفسي اليومَ لدَيكَ، وأرُدّ على كلّ ما يَتّهِمُني بِه اليَهودُ، 3 خُصوصًا إنّكَ مُطّلِـعٌ كُلّ الاطّلاعِ على تَقاليدِ اليَهودِ ومُجادَلاتِهِم. فأرجو أنْ يتّسِعَ صدرُكَ لِكَلامي.
4 يَعرِفُ جميعُ اليَهودِ ما كانَت علَيهِ سِيرتي مِنْ أيّامِ صِغَري، وكيفَ نَشأتُ وعِشتُ بَينَ شَعبـي في أُورُشليمَ. 5 فهُم يَعرِفوني مِنْ عَهدٍ بَعيدٍ، ولو أرادوا لشَهِدوا أنّي اَتّبَعتُ أكثرَ المذاهبِ في ديانتِنا تَشدّدًا، فعِشْتُ فَرّيسيّا. 6 وأنا الآنَ أُحاكَمُ لأنّي أرجو ما وعَدَ اللهُ بِه آباءَنا، 7 وما ترجو عشائِرُ بَني إِسرائيلَ الاثنتا عشْرَةَ تَحقيقَهُ، عابِدينَ اللهَ ليلَ نهارَ. بِهذا الرّجاءِ، أيّها المَلِكُ، يَتّهِمُني اليَهودُ. 8 فلِماذا لا تُصدّقونَ أنّ اللهَ يُقيمُ الأمواتَ؟
9 أمّا أنا، فكُنتُ أعتَقِدُ أنّهُ يَجِبُ أنْ أُقاوِمَ اَسمَ يَسوعَ النّاصِريّ بِكُلّ جَهدي. 10 وهذا ما فَعَلتُ في أُورُشليمَ، فسَجَنتُ بِتَفويضٍ مِنْ رُؤساءِ الكَهنَةِ عَددًا كبـيرًا مِنَ القدّيسينَ، ولمّا كانوا يُقتَلونَ كُنتُ مُوافقًا على قَتْلِهِم. 11 وكثيرًا ما عَذّبتُهُم في كُلّ مَجمَعٍ لأُجبِرَهُم على إنكارِ إيمانِهِم. واَشتَدّت نَقمتي علَيهِم حتى أخَذتُ أطارِدُهُم في المُدُنِ التي في خارجِ اليهوديّةِ. 12 فسافَرْتُ إلى دِمشقَ وبِـيدي سُلطةٌ وتَفويضٌ مِنْ رُؤساءِ الكَهنَةِ. 13 وفي الطّريقِ عِندَ الظّهرِ، رأيتُ أيّها المَلِكُ نُورًا مِنَ السّماءِ أبهى مِنْ شُعاعِ الشّمسِ يَسطَعُ حَولي وحَولَ المُسافِرينَ مَعي. 14 فوقَعْنا كُلّنا إلى الأرضِ، وسَمِعْتُ صَوتًا يَقولُ لي بالعبرِيّةِ: شاولُ! شاولُ! لِماذا تَضطهِدُني؟ صَعبٌ علَيكَ أنْ تُقاوِمَني. 15 فقُلتُ: مَنْ أنتَ يا ربّ؟ قالَ الرّبّ: أنا يَسوعُ الذي تَضطهِدُهُ أنتَ. 16 قُمْ وقِفْ على قَدَمَيكَ لأنّي ظَهرَتُ لكَ لأجعَلَ مِنكَ خادِمًا لي وشاهِدًا على هذِهِ الرُؤيا التي رأيتَني فيها، وعلى غَيرِها مِنَ الرُؤى التي سأَظهرُ فيها لكَ. 17 سأُنقِذُكَ مِنْ شَعبِ إِسرائيلَ ومِنْ سائِرِ الشّعوبِ التي سأُرسِلُك إلَيهِم 18 لِتفتَحَ عُيونَهُم فيَرجِعوا مِنَ الظّلامِ إلى النّورِ، ومِنْ سُلطانِ الشّيطانِ إلى اللهِ، فينالوا بإيمانِهِم بـي غُفرانَ خطاياهُم وميراثًا معَ القدّيسينَ.
19 ومِنْ تِلكَ السّاعةِ، أيّها المَلِكُ أغريبّاسُ، ما عَصَيتُ الرُؤيا السّماوِيّةَ، 20 فبشّرْتُ أهلَ دِمشقَ أوّلاً، ثُمّ أهلَ أُورُشليمَ وبِلادَ اليَهوديّةِ كُلّها، ثُمّ سائِرَ الأُممِ، داعيًا إلى التّوبَةِ والرّجوعِ إلى اللهِ، والقِـيامِ بأعمالٍ تَدُلّ على التّوبَةِ. 21 ولِهذا قــبَضَ علي اليَهودُ وأنا في الهَيكَلِ، وحاوَلوا قَتلي، 22 ولكِنّ اللهَ أعانني إلى هذا اليومِ، لأشهَدَ لَه عِندَ الصّغيرِ والكبـيرِ، ولا أقولُ إلاّ ما أنبأَ بِه موسى والأنبـياءُ، 23 مِنْ أنّ المَسيحَ يتألّمُ ويكونُ أوّلَ مَنْ يَقومُ مِنْ بَينِ الأمواتِ ويُبشّرُ اليَهودَ وسائِرَ الشّعوبِ بِنُورِ الخلاصِ».
24 وبَينَما بولُسُ يُدافِـعُ عَنْ نَفسِهِ بِهذا الكلامِ، صاحَ فَسْتوسُ بأعلى صوتِهِ: «أنتَ مَجنونٌ، يا بولُسُ! سَعَةُ عِلمِكَ أفقَدَتْكَ عَقلَكَ!» 25 فأجابَهُ بولُسُ: «كيفَ أكونُ مَجنونًا، يا صاحِبَ العِزّةِ فَسْتوسُ، وأنا أنطِق بِالحقّ والصّوابِ؟ 26 فالمَلِكُ الذي أخاطِبُهُ الآنَ بِكُلّ صَراحَةٍ يَعرِفُ هذِهِ الأُمورَ، وأعتَقِدُ أنّهُ لا يَخفى علَيهِ شيءٌ مِنها، لأنّها ما حدَثَت في زاوِيةٍ خَفِـيّةٍ. 27 أتُؤمِنُ بالأنبـياءِ، أيّها المَلِكُ أغريبّاسُ؟ أنا أعلَمُ أنّكَ تُؤمِنُ بِهِم».
28 فقالَ أغريبّاسُ لِبولُسَ: «أبِقليلٍ مِنَ الوقتِ تُريدُ أنْ تَجعلَ منّي مَسيحيّا؟» 29 فأجابَهُ بولُسُ: «إنْ بالقليلِ أو بالكثيرِ، فَرَجائي مِنَ اللهِ لكَ ولجَميعِ الذينَ يَسمَعوني اليومَ أنْ يَصيروا إلى الحالِ التي أنا علَيها، ما عَدا هذِهِ القُيودَ».
30 فنهَضَ المَلِكُ والحاكِمُ وبَرنيكَةُ والجالِسونَ مَعهُم، 31 فقالَ بَعضُهُم لِبَعضٍ وهُم مُنصَرِفونَ: «ما عَمِلَ هذا الرّجُلُ شَيئًا يَستَوجِبُ بِه الموتَ أوِ السّجنَ». 32 وقالَ أغريبّاسُ لِفَسْتوسَ: «كانَ يُمكِنُ إِخلاءُ سَبـيلِ هذا الرّجُلِ لولا أنّهُ رَفَعَ دَعواهُ إلى القَيصرِ».
Pavel înaintea regelui Agripa: apelul la Cezar
1 Agripa i-a spus lui Pavel: „Poţi să-ţi prezinţi apărarea!” Atunci Pavel a întins braţul şi a început să vorbească: 2 „Rege Agripa, mă socotesc fericit că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate acuzaţiile iudeilor, 3 pentru că tu le cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi certurile. De aceea, te rog, fii îngăduitor şi ascultă-mă! 4 Viaţa mea, încă din primele zile ale tinereţii mele, în neamul meu şi în Ierusalim, este cunoscută de toţi iudeii. 5 Ei mă ştiu de multă vreme, dacă vor să dea mărturie, căci am trăit ca fariseu în cea mai strictă grupare a religiei noastre. 6 Şi acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea făgăduinţei făcute de Dumnezeu părinţilor noştri, 7 pentru care cele douăsprezece seminţii ale noastre slujesc fără încetare, zi şi noapte, nădăjduind să ajungă la ea. Pentru această nădejde sunt eu acuzat de iudei, o, rege Agripa! 8 De ce vă gândiţi că e de necrezut ca Dumnezeu să învie morţii? 9 Şi eu, e adevărat, credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Iisus din Nazaret 10 şi chiar am făcut în Ierusalim, când i-am închis în temniţă pe mulţi dintre sfinţi cu puterea primită de la marii preoţi, când mi-am dat şi eu încuviinţarea să fie ucişi. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile, îi sileam să blesteme şi, tot mai aprins de furie, îi urmăream până şi în cetăţile din afara ţării.
12 Aşa am ajuns să călătoresc chiar şi la Damasc cu putere şi scrisori de la marii preoţi, când, 13 la amiază, am văzut pe drum o lumină din cer mai strălucitoare decât a soarelui, o, rege, care a luminat împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei de drum. 14 Am căzut cu toţii la pământ iar eu am auzit un glas care îmi zicea în limba ebraică: Saule, Saule, pentru ce mă persecuţi? E greu, nu-i aşa, să loveşti cu piciorul în vârful unei ţepuşe! 15 Eu i-am răspuns: Cine eşti tu, Doamne? iar el mi-a zis: Eu sunt Iisus, pe care tu îl prigoneşti. 16 Dar, scoală-te şi stai în picioare; m-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor al meu aşa cum m-ai văzut acum şi cum mă vei mai vedea. 17 Te voi alege din mijlocul poporului tău şi te voi scăpa de neamurile la care te trimit 18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi prin credinţa în Mine.
19 Ca urmare, rege Agripa, nu am vrut să nu ascult de viziunea cerească, 20 ci le-am vestit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţă, mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim şi celor din toată ţara Iudeii, ca şi neamurilor. 21 Din cauza aceasta iudeii m-au prins pe când eram în Templu şi au încercat să mă ucidă. 22 Dar, fiind ajutat de Dumnezeu până în ziua aceasta, am ajuns să stau ca martor înaintea celor mici şi a celor mari, fără să spun nimic altceva decât că ceea ce au spus profeţii şi Moise, se va împlini: 23 Hristosul avea să pătimească şi să învie cel dintâi dintre cei morţi şi să vestească lumină poporului şi neamurilor!”
24 Pe când Pavel se apăra astfel, Festus i-a zis cu glas puternic: „Pavel, ţi-ai ieşit din minţi! Învăţătura ta multă te duce la nebunie!” 25 Iar Pavel i-a spus: „Nu mi-am ieşit din minţi, preaputernice Festus, ci rostesc cuvinte adevărate şi cumpătate. 26 De fapt, regele cunoaşte lucrurile acestea şi de aceea am vorbit cu îndrăzneală înaintea lui, fiind convins că nimic nu îi este străin, pentru că nimic din toate acestea nu s-a întâmplat într-un colţ uitat de lume! 27 Crezi tu în profeţi, rege Agripa? Ştiu sigur că da!” 28 Iar Agripa i-a răspuns: „Încă puţin şi mă vei convinge să devin şi creştin!” 29 Iar Pavel i-a zis: „Puţin sau mult, oricum ar fi, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fie aşa ca mine, dar fără lanţurile acestea!”
30 Atunci regele s-a ridicat, iar cu el şi guvernatorul. Tot aşa, Berenice şi toţi cei ce fuseseră aşezaţi împreună cu ei. 31 Pe când se îndepărtau, au început să discute unii cu alţii şi ziceau: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri.” 32 Agripa i-a spus lui Festus: „I s-ar fi putut da drumul omului acestuia, dacă nu făcea apel la Cezar.”
