حياة الروح
1 فلا حُكْمَ بَعدَ الآنَ على الذينَ هُمْ في المَسيحِ يَسوعَ، 2 لأنّ شريعةَ الرّوحِ الذي يَهَبُنا الحياةَ في المسيحِ يَسوعَ حَرّرَتكَ مِنْ شريعةِ الخَطيئَةِ والموتِ. 3 وما عَجِزَتْ عَنهُ هذِهِ الشريعةُ، لأنّ الجسَدَ أضعَفَها، حَقّقَهُ اللهُ حينَ أرسَلَ اَبنَهُ في جَسَدٍ يُشبِهُ جَسَدَنا الخاطئِ، كَفّارَةً لِلخَطيئَةِ، فحُكِمَ على الخَطيئَةِ في الجسَدِ 4 ليَــتِمّ ما تَــتَطَلّبُهُ مِنّا أحكامُ الشريعةِ، نَحنُ السالِكين سَبـيلَ الرّوحِ لا سَبـيلَ الجسَدِ. 5 فالذينَ يَسلُكونَ سَبـيلَ الجسَدِ يَهتَمّونَ بِأُمورِ الجسَدِ، والذينَ يَسلُكونَ سَبـيلَ الرّوحِ يَهتَمّونَ بأُمورِ الرّوحِ. 6 والاهتمامُ بالجسَدِ مَوتٌ، وأمّا الاهتِمامُ بالرّوحِ فحياةٌ وسلامٌ، 7 لأَنَّ الأصنام بالجسد تمرُّدٌ على الله، فهو لا يخضع لشريعة الله ولا يقدر أن يخضع لها 8 والذينَ يَسلُكونَ سَبـيلَ الجسَدِ لا يُمكِنُهُم أنْ يُرضوا اللهَ.
9 أمّا أنتُم فلا تَسلُكونَ سَبـيلَ الجسَدِ، بَلْ سَبـيلَ الرّوحِ، لأنّ رُوحَ اللهِ يَسكُنُ فيكُم. ومَنْ لا يكونُ لَه رُوحُ المَسيحِ، فما هوَ مِنَ المَسيحِ. 10 وإذا كانَ المَسيحُ فيكُم، وأجسادُكُم ستَموتُ بِسبَبِ الخَطيئَةِ، فالرّوحُ حياةٌ لكُم لأنّ اللهَ برّركُم. 11 وإذا كانَ رُوحُ اللهِ الذي أقامَ يَسوعَ مِنْ بَينِ الأمواتِ يَسكُنُ فيكُم، فالذي أقامَ يَسوعَ المَسيحَ مِنْ بَينِ الأمواتِ يَبعَثُ الحياةَ في أجسادِكُمُ الفانِـيةِ بِرُوحِهِ الذي يَسكُنُ فيكُم.
12 فنَحنُ يا إخوَتي علَينا حَقّ واجِبٌ، ولكِنْ لا لِلجسَدِ حتى نَحيا حَياةَ الجسَدِ. 13 فإذا حَيـيتُم حياةَ الجسَدِ تَموتونَ، وأمّا إذا أمَتّم بالرّوحِ أعمالَ الجسَدِ فسَتَحيونَ. 14 والذينَ يَقودُهُم رُوحُ اللهِ هُمْ جميعًا أبناءُ اللهِ، 15 لأنّ الرّوحَ الذي نِلتُموهُ لا يَستَعبِدُكُم ويَرُدّكُم إلى الخَوفِ، بل يَجعَلُكُم أبناءَ اللهِ وبِه نَصرُخُ إلى اللهِ: «أيّها الآبُ أبانا». 16 ،هذا الرُّوحُ يَشْهَدُ معَ أَرواحنا أَنّنا أَبْناءُ اللهِ. 17 وما دُمنا أبناءَ اللهِ، فنَحنُ الورَثَةُ: ورَثَةُ اللهِ وشُركاءُ المَسيحِ في الميراثِ، نُشارِكُه في آلامِهِ لِنُشارِكَهُ أيضًا في مَجِدِه.
المجد الآتي
18 وأرى أنّ آلامَنا في هذِهِ الدّنيا لا تُوازي المَجدَ الذي سيَظْهَرُ فينا. 19 فالخَليقَةُ تَنتَظِرُ بِفارِغِ الصّبرِ ظُهورَ أبناءِ الله. 20 وما كانَ خُضوعُها لِلباطِلِ بإرادَتِها، بَلْ بإرادةِ الذي أخضَعَها. ومعَ ذلِكَ بَقِـيَ لَها الرّجاءُ 21 أنّها هِـيَ ذاتُها ستَتَحَرّرُ مِنْ عُبودِيّةِ الفَسادِ لِتُشارِكَ أبناءَ اللهِ في حُرّيّتِهِم ومَجدِهِم. 22 فنَحنُ نَعلَمُ أنّ الخَليقَةَ كُلّها تَئِنّ حتى اليوم مِنْ مِثلِ أوجاعِ الوِلادَةِ. 23 وما هيَ وَحدَها، بَلْ نَحنُ الذينَ لَنا باكورَةُ الرّوحِ نَئِنّ في أعماقِ نُفوسِنا مُنتَظرينَ مِنَ اللهِ التّبَنّي واَفتِداءَ أجسادِنا. 24 فَفي الرّجاءِ كانَ خَلاصُنا. ولكِنّ الرّجاءَ المَنظورَ لا يكونُ رَجاءً، وكيفَ يَرجو الإنسانُ ما يَنظُرُه؟ 25 أمّا إذا كُنّا نَرجو ما لا نَنظُرُه، فَبِالصّبْرِ نَنتَظِرُه.
26 ويَجيءُ الرّوحُ أيضًا لِنَجدَةِ ضُعفِنا. فنَحنُ لا نَعرِفُ كيفَ نُصلّي كما يَجبُ، ولكِنّ الرّوحَ يَشفَعُ لَنا عِندَ اللهِ بأنّاتٍ لا تُوصَفُ. 27 واللهُ الذي يرى ما في القُلوبِ يَعرِفُ ما يُريدُهُ الرّوحُ، وكيفَ أنّهُ يَشفَعُ لِلقدّيسينَ بِما يُوافِقُ مَشيئتَه. 28 ونَحنُ نَعلَمُ أنّ اللهَ يَعمَلُ سويّةً معَ الذينَ يُحبّونَهُ لِخَيرِهِم في كُلّ شيءٍ، أُولَئِكَ الذينَ دَعاهُم حسَبَ قَصدِهِ. 29 فالذينَ سبَقَ فاَختارَهُم، سبَقَ فعيّنَهُم ليكونوا على مِثالِ صورَةِ اَبنِهِ حتى يكونَ الابنُ بِكرًا لإخوةٍ كثيرينَ. 30 وهَؤلاءِ الذينَ سبَقَ فعيّنَهُم، دَعاهُم أيضًا، والذينَ دَعاهُم برّرَهُم أيضًا، والذينَ بَــرّرَهُم مَجّدَهُم أيضًا.
محبة الله في المسيح يسوع
31 وبَعدَ هذا كُلّهِ، فماذا نَقولُ؟ إذا كانَ اللهُ مَعَنا، فمَنْ يكونُ علَينا؟ 32 اللهُ الذي ما بَخِلَ باَبنِهِ، بَلْ أسلَمَهُ إلى الموتِ مِنْ أجلِنا جميعًا، كيفَ لا يَهَبُ لنا معَهُ كُلّ شيءٍ؟ 33 فمَنْ يتّهِمُ الذينَ اَختارَهُمُ اللهُ، واللهُ هوَ الذي بَــرّرَهُم؟ 34 ومَنْ يَقدِرُ أنْ يَحكُمَ علَيهِم؟ والمَسيحُ يَسوعُ هوَ الذي ماتَ، بل قامَ، وهوَ الذي عَنْ يَمينِ اللهِ يَشفَعُ لنا. 35 فمَنْ يَفصِلُنا عَنْ مَحبّةِ المَسيحِ؟ أتَفصِلُنا الشّدّةُ أمِ الضّيقُ أمِ الاضطهادُ أمِ الجوعُ أمِ العُريُ أمِ الخطرُ أمِ السّيفُ؟ 36 فالكِتابُ يَقولُ: «مِنْ أجلِكَ نَحنُ نُعاني الموتَ طَوالَ النّهارِ، ونُحسَبُ كغَنَمٍ لِلذَبحِ». 37 ولكنّنا في هذه الشّدائِدِ نَنْتَصِرُ كُلّ الانتصارِ بالّذي أَحَبّنا. 38 وأنا على يَقينٍ أنّ لا الموتَ ولا الحياةَ، ولا الملائِكَةَ ولا رُؤساءَ الملائِكةِ، ولا الحاضِرَ ولا المُستَقبَلَ، 39 ولا قِوى الأرضِ ولا قِوى السّماءِ، ولا شيءَ في الخَليقَةِ كُلّها يَقدِرُ أنْ يَفصِلَنا عَنْ مَحبَةِ اللهِ في المَسيحِ يسوعَ ربّنا.
Viaţa nouă în Duhul Sfânt
1 Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus, 2 fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El L-a trimis pe propriul Său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat, 4 aşa încât dreptatea Legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh. 5 Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului. 6 Fiindcă alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace. 7 Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate, 8 iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupului nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10 Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort faţă de păcat, dar duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Iar dacă Duhul celui care L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi.
12 Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului, 13 pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin duhul ucideţi faptele trupului, veţi fi vii. 14 Fiindcă toţi cei sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!” 16 Duhul Însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El.
Slava viitoare
18 Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi. 19 Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii; 23 şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja? 25 Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26 De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul Însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit. 27 Iar Cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. 28 Ştim deci că celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul Său, totul le este rânduit spre bine. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi. 30 Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit.
31 Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? 32 El, care nu L-a cruţat nici măcar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El? 33 Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte. 34 Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia? 36 După cum stă scris:
Pentru Tine suntem daţi morţii în toate zilele,
suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiat.
37 Însă în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. 38 Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, îngerii sau stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, 39 înălţimea ori adâncul şi nici vreo altă făptură nu ne vor putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru.