حماية عباد الله
1 ورَأيتُ بَعدَ ذلِكَ أربعَةَ ملائِكَةٍ واقِفينَ على زَوايا الأرضِ الأربَعِ، يُمسِكونَ رِياحَ الأرضِ الأربَعَ لِئَلاّ تَهُبّ رِيحٌ مِنها على البَرّ أوِ البَحرِ أوِ الشّجَرِ. 2 ثُمّ رَأيتُ مَلاكًا آخَرَ يَطلُعُ مِنَ المَشرِقِ حامِلاً خَتمَ اللهِ الحَيّ. فنادى بأعلى صَوتِهِ الملائِكَةَ الأربعَةَ الذينَ نالوا القُدرَةَ على إنزالِ الضّرَرِ بالبَرّ والبحرِ 3 وقالَ لهُم: «لا تُنزِلوا الضّرَرَ بالبَرّ والبحرِ والأشجارِ إلى أنْ نَختُمَ عِبادَ إلهِنا على جِباهِهِم». 4 وسَمِعتُ أنّ عدَدَ المَختومينَ مِئةٌ وأربَعةٌ وأربَعونَ ألفًا مِنْ جميعِ عشائِرِ بَني إِسرائيلَ: 5 اَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ يَهوذا، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ رأوبـينَ، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ جادٍ، 6 واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ أشيرَ، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ نَفْتالي، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ منَسّى، 7 واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ شَمْعونَ، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ لاوي، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ يَسّاكِرَ، 8 واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ زَبولّونَ، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ يوسُفَ، واَثنا عشَرَ ألفًا مِنْ عَشيرَةِ بَنْيامينَ.
الجمهور الكبـير
9 ثُمّ نَظَرتُ فرَأيتُ جُمهورًا كبـيرًا لا يُحصى، مِنْ كُلّ أُمّةٍ وقَبـيلَةٍ وشَعبٍ ولِسانٍ، وكانوا واقِفينَ أمامَ العَرشِ وأمامَ الحَمَلِ، يَلبَسونَ ثِـيابًا بـيضًا ويَحمِلونَ بأيديهِم أغصانَ النّخلِ، 10 وهُم يَصيحونَ بِصَوتٍ عَظيمٍ: «النّصرُ لإلهِنا الجالِسِ على العَرشِ ولِلحَمَلِ!»
11 وكانَ جميعُ الملائِكَةِ مُحيطينَ بِالعَرشِ وبِالشّيوخِ والكائناتِ الحيّةِ الأربعَةِ، فاَرتَموا على وُجوهِهِم عِندَ العَرشِ ساجِدينَ للهِ 12 وقالوا: «آمين! لإلهِنا الحَمدُ والمَجدُ والحِكمَةُ والشّكرُ والإكرامُ والقُوّةُ والقُدرَةُ إلى أبَدِ الدّهورِ. آمينَ!»
13 فَقالَ لي واحِدٌ مِنَ الشّيوخِ: «مَنْ هُم هَؤُلاءِ الذينَ يَلبَسونَ الثّيابَ البـيضَ ومِنْ أينَ جاؤُوا؟» 14 فأجبتُهُ: «أنتَ تَعلَمُ، يا سَيّدي». فقالَ لي: «هَؤُلاءِ هُمُ الذينَ نَجَوا مِنَ المِحنَةِ العَظيمَةِ، غَسَلوا ثِـيابَهُم وجَعَلوها بَيضاءَ بدَمِ الحَمَلِ. 15 لذلِكَ هُمْ أمامَ عَرشِ اللهِ يَعبُدونَهُ في هَيكلِهِ لَيلاً ونَهارًا، والجالِسُ على العَرشِ يُظَلّــلُهُم بِخَيمَتِهِ، 16 فلَنْ يَجوعوا ولنْ يَعطَشوا ولَنْ تَضْرِبهُمُ الشّمسُ ولا أيّ حَرّ 17 لأنّ الحَمَلَ الذي في وَسَطِ العَرشِ يَرعاهُم ويَهديهِم إلى يَنابـيعِ ماءِ الحياةِ، واللهُ يَمسَحُ كُلّ دَمعَةٍ مِنْ عُيونِهِم».
Viziunea pecetluirii celor credincioşi
1 După aceasta am văzut patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle nici un vânt, nici peste pământ nici peste mare şi nici peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger înălţându-se de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora li se dăduse putere să vatăme pământul şi marea, 3 spunând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu îi vom pecetlui pe frunte pe robii Dumnezeului nostru!” 4 Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din toate triburile fiilor lui Israel. 5 Din tribul lui Iuda, pecetluiţi douăsprezece mii; din tribul lui Ruben, douăsprezece mii; din tribul lui Gad, douăsprezece mii; 6 din tribul lui Aşer, douăsprezece mii; din tribul lui Neftali, douăsprezece mii; din tribul lui Manase, douăsprezece mii; 7 din tribul lui Simeon, douăsprezece mii; din tribul lui Levi, douăsprezece mii; din tribul lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din tribul lui Zabulon, douăsprezece mii; din tribul lui Iosif, douăsprezece mii; din tribul lui Beniamin, pecetluiţi douăsprezece mii.
9 Apoi am privit şi, iată, o mare mulţime de oameni, pe care nimeni nu putea să o numere, din fiecare neam şi din toate seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas puternic spunând:
Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Cel care şade pe tron – şi a Mielului!
11 Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi au căzut cu faţa la pământ înaintea tronului şi i s-au închinat lui Dumnezeu, 12 spunând:
Amin! Binecuvântarea, slava şi înţelepciunea,
mulţumirea, cinstea şi puterea
şi tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor.
Amin!
13 Unul dintre bătrâni mi-a vorbit: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?” 14 Iar eu i-am zis: „Domnul meu, tu ştii.” Şi el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele şi le-au înălbit în sângele Mielului.
15 De aceea ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu
şi îi slujesc ziua şi noaptea în Templul Lui,
iar Cel care şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.
16 Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta,
nu îi va mai arde nici soarele, nici arşiţa,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va paşte
şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,
iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
