1 وسَمِعتُ بَعدَ ذلِكَ صَوتًا عَظيمًا كأنّهُ صوتُ جُمهورٍ كبـيرٍ في السّماءِ يَقولُ: «هَلّلويا! لإلهِنا الخلاصُ والمَجدُ والقُوّةُ. 2 أحكامُهُ حَقّ وعَدْلٌ. دانَ الزّانِـيَةَ العَظيمَةَ التي أفسَدَتِ الأرضَ بِدَعارَتِها، واَنتَقَمَ مِنها لِدَمِ عِبادِهِ». 3 وقالوا ثانِـيَةً: «هَلّلويا! دُخانُها يَتصاعَدُ أبَدَ الدّهورِ». 4 فركَعَ الشّيوخُ الأربَعةُ والعشرونَ والكائناتُ الحيّةُ الأربعةُ وسَجدوا للهِ الجالِسِ على العَرشِ وقالوا: «آمينَ! هَلّلويا!»
عرس الحمل
5 وخرَجَ مِنَ العَرشِ صوتٌ يَقولُ: «سَبّحوا إلهَنا، يا جميعَ عِبادِهِ والذينَ يَخافونَهُ مِنْ صِغارٍ وكبارٍ». 6 ثُمّ سَمِعتُ ما يُشبِهُ صوتَ جُمهورٍ كبـيرٍ أو هَديرَ مِياهٍ غَزيرَةٍ أو هَزيمَ رَعدٍ شَديدٍ يَقولُ: «هَلّلويا! المُلْكُ لِلرّبّ إلهِنا القَديرِ! 7 لِنَفرَحْ ونَبتَهِـجْ! ولْنُمَجّدْهُ لأنّ عُرسَ الحَمَلِ جاءَ وَقتُهُ، وتَزَيّنَت عَروسُهُ 8 وأُعطِيَت أنْ تَلبَسَ الكَتّانَ الأبـيَضَ النّاصِعَ». والكَتّان هوَ أعمالُ القِدّيسينَ الصّالِحَةُ.
9 ثُمّ قالَ لِـيَ الملاكُ: «أكتُبْ: هَنيئًا لِلمَدعُوّينَ إلى وَليمةِ عُرسِ الحَمَلِ!» وقالَ أيضًا: «هذِهِ هِيَ أقوالُ اللهِ الصّادِقَةُ».
10 فاَرتَميتُ على قَدَميهِ لأسجُدَ لَه، فقالَ لي: «لا تَفعَلْ! أنا عَبدٌ مِثلُكَ ومِثلُ إخوَتِكَ الذينَ عِندَهُم شَهادَةُ يَسوعَ. فاَسجُدْ للهِ! لأنّ شَهادَةَ يَسوعَ هِـيَ رُوحُ النّبوءَةِ».
راكب الفرس الأبـيض
11 فرأَيتُ السّماءَ مَفتوحَةً، وإذا فرَسٌ أبـيَضُ وعلَيهِ راكِبٌ يُدعى الأمينَ والصّادِقَ، يَحكُمُ ويُحارِبُ بِالعَدلِ. 12 عَيناهُ كَلَهيبِ نارٍ وعلى رأْسِهِ تِـيجانٌ كَثيرةٌ وعلَيهِ اَسمٌ مكتوبٌ لا يَعرِفُهُ أحَدٌ سِواهُ. 13 وهوَ يَلبَسُ ثَوبًا مَغموسًا بِالدّمِ، واَسمُهُ كَلِمَةُ اللهِ. 14 وكانَت تَتبَعُهُ على خَيلٍ بِـيضٍ جُنودُ السّماءِ لابِسينَ كَتّانًا أبـيضَ نَقِـيّا، 15 ويَخرُجُ مِنْ فَمِهِ سَيفٌ مَسنونٌ لِـيَضرِبَ بِه الأُمَمَ، فيَرعاهُم بِعَصًا مِنْ حَديدٍ، ويَدوس في مِعصَرَةِ خَمرِ نَقمَةِ غَضَبِ اللهِ القَديرِ. 16 وكانَ اسمٌ مَكتوبًا على رِدائِهِ وفَخذِهِ: «مَلِكُ المُلوكِ ورَبّ الأربابِ».
17 ورأيتُ ملاكًا واقِفًا في الشّمسِ يَصيحُ صِياحًا عالِـيًا بِجميعِ الطّيورِ التي تَطيرُ في وَسَطِ السّماءِ: «تَعالَي اَجتَمِعي في وَليمَةِ اللهِ الكُبرى، 18 لِتَأْكُلي لُحومَ المُلوكِ ولُحومَ القادَةِ ولُحومَ الأبطالِ ولُحومَ الخَيلِ وفُرسانِها ولُحومَ جميعِ البشَرِ عَبـيدًا وأحرارًا، صِغارًا وكِبارًا!»
19 ورأَيتُ الوَحشَ ومُلوكَ الأرضِ وجُيوشَهُم يَتَجَمّعونَ لِـيُقاتِلوا الفارِسَ وجَيشَهُ، 20 فوَقَعَ الوَحشُ في الأسرِ معَ النّبِـيّ الكَذّابِ الذي عَمِلَ العَجائِبَ في حُضورِ الوَحشِ وأضَلّ الذينَ نالوا سِمَةَ الوَحشِ والذينَ سَجَدوا لِصُورَتِه. وألقَوا الوَحشَ والنّبِـيّ الكَذّابَ وهُما على قَيدِ الحياةِ في بُحَيرةٍ مِنْ نارِ الكِبريتِ المُلتَهِبِ. 21 وهلَكَ الباقونَ بِالسّيفِ الخارِجِ مِنْ فَمِ الفارِسِ، فشَبِعَت جميعُ الطّيورِ مِنْ لُحومِهِم.
1 După acestea, am auzit ca un glas puternic de mulţime multă în cer zicând:
Aleluia!
Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2 fiindcă adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui,
fiindcă a judecat-o pe desfrânata cea mare
cea care a stricat pământul cu desfrânarea ei
şi El a răzbunat sângele robilor lui din mâna ei!
3 Şi au spus şi a doua oară:
Aleluia!
Fumul ei se ridică în vecii vecilor!
4 Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu care stă pe tron şi au spus:
Amin! Aleluia!
5 Şi un glas a ieşit dinspre tron spunând:
Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru
toţi robii Lui şi cei ce vă temeţi de El,
cei mici şi cei mari!
6 Şi am auzit ca un glas de multă mulţime şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, care zicea:
Aleluia!
Pentru că şi-a început domnia Domnul
Dumnezeul nostru, Atotputernicul!
7 Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-I dăm slavă,
căci a venit nunta Mielului
şi Mireasa Lui s-a gătit
8 şi i s-a dat să îmbrace,
ţesături fine, strălucitoare, curate,
căci ţesăturile fine sunt faptele drepte ale celor sfinţi.
9 Şi mi-a spus: „Scrie: fericiţi sunt cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului!” Şi mi-a zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.” 10 Iar eu am căzut la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a spus: „Nu face asta! Sunt un rob împreună cu tine şi cu fraţii tăi care Îl mărturisesc pe Iisus. Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturisirea lui Iisus este duhul profeţiei.”
Venirea lui Hristos şi încheierea istoriei
11 Şi am văzut cerul deschis, şi iată, un cal alb, iar Cel ce şade pe el se numeşte Credincios şi Adevărat, şi cu dreptate face judecată şi război. 12 Ochii Lui sunt ca para focului, iar pe capul Său sunt multe cununi. El are un nume scris pe care nimeni nu îl cunoaşte în afară de El Însuşi. 13 El este îmbrăcat cu un veşmânt stropit cu sânge şi Numele Lui este: Cuvântul lui Dumnezeu. 14 Oştirile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate în ţesături fine albe, curate. 15 Iar din gura Lui iese o sabie ascuţită ca să lovească neamurile cu ea. El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotputernicul. 16 Pe haina şi pe coapsa Lui are un Nume scris: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.
17 Şi am văzut un înger stând în soare şi a strigat cu glas puternic zicând tuturor păsărilor care zboară la zenit: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi cărnuri de regi, de comandanţi de oştiri şi de oameni puternici, carne de cai şi de călăreţi, carne de oameni liberi şi de sclavi, mici şi mari!” 19 Şi am văzut Fiara şi pe regii pământului şi oştirile lor adunate să pornească război împotriva Celui ce şade pe cal şi împotriva oştirii Lui. 20 Iar Fiara a fost prinsă şi împreună cu ea şi profetul mincinos care făcuse înaintea ei semne prin care îi înşelase pe cei care primiseră pecetea Fiarei şi care se închinau chipului ei. Fiara şi profetul au fost aruncaţi de vii în lacul de foc aprins cu sulf. 21 Iar restul au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui care şedea pe cal şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.
