سقوط بابل
1 ورَأيتُ بَعدَ ذلِكَ مَلاكًا آخَرَ نازِلاً مِنَ السّماءِ، لَه سُلطانٌ عظيمٌ، فاَستَنارَتِ الأرضُ مِنْ بَهائِهِ. 2 وصاحَ بِأعلى صَوتِهِ: «سَقَطَتْ، سَقَطَتْ بابِلُ العظيمةُ! صارَتْ مَسكِنًا لِلشَياطينِ ومأَوًى لِجميعِ الأرواحِ النّجِسَةِ وجميعِ الطّيورِ النّجسَةِ البغيضَةِ! 3 لأنّ الأُمَمَ كُلّها شَرِبَت مِنْ فَورَةِ خَمرِ زِناها، ومُلوك الأرضِ زَنَوا بِها، وتُجّار العالَمِ اَغتَنوا مِنْ كَثرةِ نَعيمِها!»
4 وسَمِعتُ صوتًا آخرَ مِنَ السّماءِ يَقولُ:
أُخرُجْ مِنها، يا شَعبـي!
لِئَلاّ تُشارِكَ في خَطاياها
فَتُصِيبَكَ نكَباتُها.
5 خَطاياها تكَدّسَتْ إلى السّماءِ
واللهُ تَذكّرَ شُرورَها.
6 عامِلوها بِمِثلِ ما عامَلَتْكُم
وضاعِفوا لها جَزاءَ أعمالِها
وضاعِفوا المَزجَ في الكَأسِ التي مَزَجَتْها
7 عَذّبوها واَجعَلوا حُزْنَها
على قَدْرِ ما تَمَجّدَتْ وتَنَعّمَتْ.
تَقولُ في قَلبِها:
أَجلِسُ هُنا كَمَلِكَةٍ!
ما أنا أرمَلَةٌ ولَنْ أَعرِفَ الحُزنَ.
8 لذلِكَ تَنزِلُ بِها النّكَباتُ في يومٍ واحِدٍ:
وباءٌ وحُزنٌ وجُوعٌ،
وتَحتَرِقُ بِالنّارِ لأنّ الذي يَدينُها
هُوَ الرّبّ الإلهُ القَديرُ».
9 سَيَبكي علَيها مُلوكُ الأرضِ الذينَ زَنَوا بِها وتَنَعّموا مَعَها، ويَنوحونَ حينَ يُشاهِدونَ دُخانَ لَهيبِها، 10 ويَقِفونَ على بُعدٍ مِنها خَوفًا مِنْ عَذابِها وهُمْ يَقولونَ: «الوَيلُ! الوَيلُ! أيّتُها المدينةُ العظيمةُ، يا بابِلُ المدينةُ الجَبّارَةُ، في ساعةٍ واحِدةٍ جاءَتْ دينونتُكِ!»
11 وسَيَبكي علَيها تُجّارُ الأرضِ ويَندُبونَها، لأنّ بِضاعَتَهُم لَنْ تَجِدَ مَنْ يَشتَريها. 12 بِضاعَةٌ مِنْ ذَهَبٍ وفِضّةٍ وحَجَرٍ كَريمٍ ولُؤلُؤٍ وكَتّانٍ وأُرجوانٍ وحَريرٍ وقِرمِزٍ وأنواعِ الطّيوبِ ومَصنوعاتِ العاجِ والخَشَبِ الثّمينِ، ونُحاسٍ وحَديدٍ ورُخامٍ 13 وقُرفَةٍ وبَخورٍ وعُطرٍ ومُرّ ولُبانٍ وخمرٍ وزَيتٍ ودَقيقٍ وحِنطَةٍ وبَهائِمَ وغَنَمٍ وخَيلٍ وعَرَباتٍ وأجسادِ عَبـيدٍ ونُفوسِ بَشَرٍ. 14 يَقولُ التُجّارُ: «الثَمَرُ الذي اَشتَهَتْهُ نَفسُكِ ذهَبَ عَنكِ وزالَ التّرَفُ والبَهاءُ جَميعًا ولَنْ تَجديهِ!» 15 هَؤُلاءِ التّجّارُ الذينَ اَغتَنَوا بِتِجارَتِهِم مِنْ تِلكَ المدينةِ سيَقِفونَ على بُعدٍ مِنها، خَوفًا مِنْ عَذابِها، فيبكُونَ ويَنوحونَ 16 ويَقولونَ: «الوَيلُ، الوَيلُ! أيّتُها المدينةُ العَظيمةُ! كانَت تَلبَسُ الكَتّانَ والأُرجُوانَ والقِرمِزَ، وتَتَحلّى بِالذّهَبِ والحَجَرِ الكَريمِ واللُؤلُؤِ! 17 في ساعَةٍ واحِدَةٍ تَبَدّدَ كُلّ هذا الغِنى».
ورَبابِنَةُ السّفُنِ ورُكّابُها وبَحّارَتُها وجميعُ الذينَ يَرتَزِقونَ في البحرِ وَقَفوا مِنْ بَعيدٍ 18 وصاحوا، وهُمْ يَنظُرونَ إلى دُخانِ لَهيبِها: «أيّ مدينةٍ تُشبِهُ المدينةَ العظيمةَ!» 19 وألقوا التّرابَ على رُؤُوسِهِم وأخذوا يَبكونَ ويَندُبونَ ويَصيحونَ: «الوَيلُ! الوَيلُ! أيّتُها المدينةُ العظيمةُ! مِنْ نَفائِسِها اَغتَنَى جميعُ أصحابِ السّفُنِ في البحرِ! في ساعَةٍ واحِدةٍ تَبَدّدَ كُلّ شيءٍ فيها».
20 «إفرَحي أيّتُها السّماءُ لِخرابِها! إِفرَحوا أيّها القِدّيسونَ والرّسُلُ والأنبِـياءُ، لأنّ اللهَ عاقَبَها على ما فعَلَتْ بِكُم».
21 وتَناوَلَ ملاكٌ جَبّارٌ حَجَرًا كَحَجرِ طاحونٍ عَظيمةٍ ورَماهُ في البحرِ وقالَ: «هكذا تُرمى بابِلُ العَظيمةُ بِعُنفٍ، ولَنْ تُوجَدَ منْ بَعدُ أبدًا. 22 لَنْ يُسمَعَ فيكِ أصواتُ المُغَنّينَ وأنغامُ القيثارَةِ والمِزمارِ والبوقِ، ولَنْ يُوجَدَ فيكِ صانِـعٌ، أيّا كانَت صِناعَتُهُ، ولَنْ يُسمَعَ فيكِ صوتُ الطّاحونِ، 23 ولَنْ يُسمَعَ فيكِ صوتُ عَريسٍ وعَروسٍ، لأنّ تُجّارَكِ كانوا عُظماءَ الأرضِ وسِحْرَكِ أضَلّ جَميعَ الأُمَمِ. 24 وفيها شوهِدَ دَمُ الأنبِـياءِ والقِدّيسينَ وجميعُ الذينَ سَقَطوا قَتلى في الأرضِ».
1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:
A căzut, a căzut Babilonul cel mare
A devenit o locuinţă a demonilor
temniţă a oricărui duh necurat,
temniţă a oricărei păsări necurate
şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,
3 căci din vinul aprinderii desfrânării ei
toate neamurile au băut
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit
din puterea desfătărilor ei.
4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:
Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
iar de plăgile ei
să nu aveţi parte,
5 căci păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit
răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;
în paharul în care a turnat,
turnaţi-i de două ori mai mult.
7 Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,
tot pe atât daţi-i chin şi plângere,
fiindcă îşi spune în inima ei:
M-am aşezat ca o regină,
şi nu sunt văduvă
şi nu voi şti ce-i plânsul.
8 De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte, plângere şi foamete,
şi va fi arsă în foc,
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,
Cel care a judecat-o.
9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:
Vai, vai ţie, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare,
căci într-un singur ceas a venit judecata ta!
11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.
14 Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău
s-au dus de la tine
şi tot fastul şi toată strălucirea ta
au pierit din tine
şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16 şi zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
cea îmbrăcată în ţesăturile fine,
în purpură şi stofă stacojie
împodobită cu aur
şi pietre scumpe şi mărgăritare,
17 căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!
Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii
pe apele mării, din bogăţiile ei,
căci într-un singur ceas a fost pustiită!
20 Veseleşte-te însă de ea, cerule,
şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,
căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.
21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
Cu aşa furie va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi niciodată,
22 iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,
din flaut şi din trâmbiţă
nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,
şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug
nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,
nici huruitul morilor
nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!
23 Şi nici lumina lămpii
nu va mai lumina vreodată, de-acum,
nici glasul mirelui şi-al miresei
nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,
căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii
şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,
24 În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.