الملاك والكتاب الصغير
1 ورَأيتُ ملاكًا آخَرَ جَبّارًا يَنزِلُ مِنَ السّماءِ لابِسًا سحابةً، وعلى رأْسِهِ قَوسُ قُزَحٍ، ووَجهُهُ كالشّمسِ وساقاهُ كعَمودَينِ مِنْ نارٍ، 2 بِـيَدِهِ كِتابٌ صغيرٌ مَفتوحٌ. فوَضَعَ رِجلَهُ اليُمنى على البحرِ واليُسرى على البرّ. 3 وصَرَخَ بِصَوتٍ عَظيمٍ كأنّهُ زَئيرُ الأُسودِ، فنَطَقَتِ الرّعودُ السّبعةُ بأصواتِها. 4 فلمّا نَطَقَتْ تأهّبتُ لِلكتابَةِ فسَمِعتُ صَوتًا مِنَ السّماءِ يَقولُ لي: «اَكتُمْ ما نَطَقَتْ بِه الرّعودُ السّبعةُ فلا تكْتُبْهُ!»
5 وأمّا الملاكُ الذي رَأيتُهُ واقِفًا على البحرِ والبَرّ فرَفَعَ يَدَهُ اليُمنى نَحوَ السّماءِ 6 وأقسَمَ بِالحَيّ إلى أبَدِ الدّهورِ، خالِقِ السّماءِ وما فيها والبَرّ والبحرِ وما فيهِما، أنْ لا يكونَ إبطاءٌ بَعدُ. 7 فما إنْ يَحينَ الوَقتُ ويَنفُخَ الملاكُ السّابــــعُ في بُوقِهِ حتى يَتِمّ سِرّ اللهِ، كما بَشّرَ بِه عَبـيدَهُ الأنبِـياءَ.
8 وأمّا الصّوتُ الذي سَمِعتُهُ خارِجًا مِنَ السّماءِ، فَخاطَبَني ثانِـيَةً قالَ: «إِذهَبْ، خُذِ الكِتابَ المَفتوحَ بِـيَدِ الملاكِ الواقِفِ على البحرِ والبَرّ». 9 فذَهَبْتُ إلى الملاكِ وقُلتُ لَه: «أعطِني الكِتابَ الصّغيرَ»، فقالَ لي: «خُذْهُ واَبتَلِعْهُ فتَجِدَهُ مُرّا في جَوفِكَ، وحُلوًا كالعَسَلِ في فمِكَ». 10 فأخَذْتُ الكِتابَ الصّغيرَ واَبتَلَعتُهُ، فكانَ حُلوًا كالعَسلِ في فمي، وبَعدَما اَبتَلَعتُهُ صارَ مُرّا في جَوفي.
11 فَقيلَ لي: «يَجِبُ أنْ تتَنَبّأَ ثانِـيَةً على كثيرٍ مِنَ الشّعوبِ والأُمَمِ والألسِنَةِ والمُلوكِ».
Viziunea celor şapte tunete
1 Şi am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, îmbrăcat într-un nor. Pe capul său era curcubeul, faţa îi era ca soarele, picioarele lui ca nişte stâlpi de foc 2 şi avea în mână o carte mică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi cel stâng pe pământ 3 şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au făcut auzit glasul. 4 Şi când au vorbit cele şapte tunete, eu eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer zicând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu scrie!” 5 Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat spre cer mâna dreaptă 6 şi a jurat pe Cel Viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi pe cele din el şi pământul şi pe cele din el şi marea şi pe cele din ea, a jurat: „Timpul s-a sfârşit, 7 dar în zilele când va glăsui cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să trâmbiţeze, atunci se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit profeţilor, robii Săi.”
8 Şi vocea pe care o auzisem vorbind cu mine din cer mi-a spus din nou: „Mergi, ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!” 9 Şi am mers la înger şi i-am spus să îmi dea cartea cea mică. Iar el mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru pântecele tău, însă în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10 Şi am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea, însă când am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. 11 Atunci mi s-a spus: „Trebuie din nou să profeţeşti despre multe popoare şi neamuri şi limbi şi împăraţi.”
