يسوع يطعم أربعة آلاف رجل
(متى 15:32-39)1 وتَجمّعَ في تِلكَ الأيّامِ جُمهورٌ كبيرٌ، وما كانَ مَعَهُم شيءٌ يأكلونَهُ. فَدَعا يَسوعُ تلاميذَهُ وقالَ لهُم: 2 «أُشفِقُ على هذا الجَمعِ فَهُم مِنْ ثلاثةِ أيّامٍ مَعي، ولا طعامَ لهُم. 3 وإنْ صرَفْتُهم إلى بُيوتِهِم صائِمينَ، خارَت قِواهُم في الطّريقِ، ومِنهُم مَنْ جاءَ مِنْ مكانٍ بَعيدٍ».
4 فأجابَهُ تلاميذُهُ: «كيفَ لأحَدٍ أنْ يُشبعَ هؤُلاءِ النّاسَ خُبزًا هُنا في البرّيّةِ؟» 5 فسألَهُم: «كم رَغيفًا عِندَكُم؟» قالوا: «سَبعَةٌ». 6 فأمَرَ يَسوعُ الجَمعَ أنْ يَقعُدوا على الأرضِ، وأخَذَ الأرغِفَةَ السَبعَةَ وشكَرَ وكسَرَها وأعطى تلاميذَهُ لِيُوَزّعوها على الجَمعِ، فوَزّعُوها علَيهِم. 7 وكانَ معَ التلاميذِ بعضُ سَمكاتٍ صِغارٍ، فبارَكَها يَسوعُ وطَلبَ مِنْ تلاميذِهِ أنْ يُوَزّعوها أيضًا. 8 فأكَلَ النّاسُ حتى شَبِعوا، ثُمّ رفَعوا مِمّا فضَلَ مِنَ الكِسَرِ سَبعَ سِلالٍ. 9 وكانوا نحوَ أربَعةِ آلافٍ. فَصرَفَهُم يَسوعُ 10 وركِبَ القارِبَ معَ تلاميذِهِ وجاءَ إلى نواحي دَلمانُوثَةَ.
الفريسيون يطلبون آية
(متى 16:1-4)11 وأقبَلَ إليهِ بَعضُ الفَرّيسيّينَ وأخذوا يُجادِلونَهُ طالِبينَ مِنهُ آيةً مِنَ السّماءِ ليُجرّبوهُ، 12 فتَنَهّدَ مِنْ أعماقِ قَلبِه وقالَ: «ما لِهذا الجِيلِ يَطلُبُ آيةً؟ الحقّ أقولُ لكُم: لن يُعطى هذا الجِيلُ آيةً!»
13 وتَركَهُم ورَجَعَ في القارِبِ إلى الشّاطئِ المُقابِلِ.
خمير الفريسيين وخمير هيرودس
(متى 16:5-12)14 ونَسيَ التلاميذُ أن يتزَوّدوا خُبزًا، وما كانَ معَهُم في القارِبِ سِوى رغيفٍ واحدٍ. 15 وأَوصاهُم يَسوعُ قالَ: «إنتَبِهوا، إيّاكُم وخميرَ الفَرّيسيّينَ وخميرَ هيرُودُسَ!»
16 فتَساءَلوا: «هل لأنْ لا خُبزَ مَعنا؟» 17 فَعرفَ يَسوعُ وقالَ لهُم: «لماذا تُفكّرونَ أنّي قُلتُ هذا لأنْ لا خُبزَ معَكُم؟ أما أدْركتُم بَعدُ وفَهِمتُم؟ أعَمِيت قُلوبُكُم إلى هذا الحدّ؟ 18 أمْ لكُم عُيونٌ ولا تُبصِرونَ، وآذانٌ ولا تَسمَعونَ؟ ألا تَذكُرونَ 19 عِندَما كَسَرْتُ الأرغِفَةَ الخَمسَةَ لِلخَمسَةِ الآلافِ، كم قُفّةً مملوءةً مِنَ الكِسَرِ رَفَعتُم؟ قالوا: «اَثنَتَي عَشْرَةَ قُفّةً!» 20 قالَ: «وعِندَما كَسَرتُ الأرغِفَةَ السّبعَةَ لِلأربَعةِ الآلافِ، كم سلّةً مَملوءةً مِنَ الفَضَلاتِ رَفَعتُم؟ قالوا: «سبعَ سِلالٍ!» 21 فقالَ لهُم: «أما فَهِمْتُم بَعدُ؟»
شفاء أعمى في بيت صيدا
22 ووَصَلوا إلى بَيتَ صَيدا، فجاؤُوا إليهِ بِأعمى وتَوسّلوا إلَيهِ أنْ يَلمِسَهُ. 23 فأخَذَ بِيَدِ الأعمى وَقادَهُ إلى خارِجِ القَريةِ، وهُناكَ تَفَلَ في عَينَيهِ، ووَضَعَ يَدَيهِ علَيهِ وسألَهُ: «أتُبْصِرُ شيئًا؟»
24 فتَطلّعَ وقالَ: «أُبصِرُ النّاسَ وأراهُم يَمشُونَ كأنّهُم أشجارٌ». 25 فوَضَعَ يَسوعُ يدَيهِ مرّةً أُخرى على عَينَي الرّجُلِ، فأبصَرَ جيّدًا وعادَ صَحيحًا يرى كُلّ شيءٍ واضِحًا. 26 فأرسَلهُ إلى بيتِهِ وقالَ لَه: «لا تَدخُلِ القَريةَ».
بطرس يشهد بحقيقة يسوع
(متى 16:13-20، لوقا 9:18-21)27 وسارَ يَسوعُ وتلاميذُهُ إلى قُرى قَيصريّةِ فيلبّسَ، وفي الطّريقِ سألَ تلاميذَهُ: «مَنْ أنا في رأيِ النّاسِ؟» 28 فأَجابوهُ: «يوحنّا المَعمَدانُ، وبَعضُهُم يَقولُ: إيليّا، وبَعضُهُم: أحدُ الأنبياءِ». 29 فسألَهُم: «ومَنْ أنا في رأيِكُم أنتُم؟» فأجابَ بُطرُسُ: «أنتَ المَسيحُ!» 30 فأمرَهُم أنْ لا يُخبِروا أحدًا.
يسوع ينبئ أول مرة بموته وقيامته
(متى 16:21-28، لوقا 9:22-27)31 وبدأَ يُعلّمُهُم أنّ اَبنَ الإنسانِ يَجبُ أنْ يتألّمَ كثيرًا، وأنْ يَرفُضَهُ الشّيوخُ ورُؤَساءُ الكَهنَةِ ومُعَلّمو الشّريعَةِ، وأنْ يَموتَ قَتْلاً، وأنْ يَقومَ بَعدَ ثلاثَةِ أيّامٍ. 32 وكانَ يَقولُ هذا الكلامَ علانيَةً. فاَنفَردَ بِه بُطرُسُ وأخَذَ يُعاتِبُهُ. 33 فاَلتَفتَ ورأى تلاميذَهُ، فوَبّخَ بُطرُسَ بِقولِهِ: «اَبتَعِدْ عَنّي يا شَيطانُ، لأنّ أفكارَكَ هذِهِ أفكارُ البَشرِ، لا أفكارُ اللهِ».
34 ودَعا الجُموعَ وتلاميذَهُ وقالَ لهُم: «مَنْ أرادَ أنْ يَتبَعَني، فلْيُنكِرْ نَفسَهُ ويَحمِلْ صليبَهُ ويَتبَعْني. 35 لأنّ الذي يُريدُ أنْ يُخلّصَ حَياتَهُ يَخسَرُها، ولكن الذي يَخسَرُ حَياتَهُ في سَبيلي وسَبيلِ البِشارَةِ يُخَلّصُها. 36 فماذا يَنفَعُ الإنسانَ لو رَبِحَ العالَمَ كُلّهُ وخَسِرَ نَفسَهُ؟ 37 وبماذا يَفدي الإنسانُ نَفسَهُ؟ 38 لأنّ مَنْ يَستَحي بي وبِكَلامي في هذا الجِيلِ الخائِنِ الشّرّيرِ، يَستَحي بِه اَبنُ الإنسانِ متى جاءَ في مَجدِ أبيهِ معَ الملائِكَةِ الأطهارِ».
A doua înmulţire a pâinilor
1 În zilele acelea, adunându-se iarăşi o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă le voi da drumul să plece flămânzi la casele lor, se vor sfârşi pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe.” 4 Ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde să aibă cineva pâine aici, în deşert, ca să-i poată sătura pe aceştia”? 5 El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Şi ei au răspuns: „Şapte.” 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ şi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea oamenilor. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau şi câţiva peştişori. El i-a binecuvântat şi a zis să-i pună şi pe aceia înaintea oamenilor. 8 Iar oamenii au mâncat şi s-au săturat şi au strâns apoi şapte coşuri din fărâmituri rămase. 9 Erau cam patru mii de oameni. Apoi le-a dat drumul să plece. 10 Îndată după aceea, urcând în corabie, a mers în părţile Dalmanutei.
Semnul din cer
11 Iar fariseii au ieşit înaintea Sa şi au început să se certe cu El, cerându-i un semn din cer, ca să-L ispitească. 12 Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: „De ce cere acest neam un semn? Adevărat vă spun, că nu i se va da acestui neam nici un semn.” 13 Şi lăsându-i, a trecut iarăşi pe partea cealaltă a lacului.
Aluatul fariseilor
14 Ucenicii uitaseră să ia pâine şi mai aveau doar o pâine cu ei în corabie. 15 Iar El le-a poruncit: „Vedeţi, fiţi cu băgare de seamă la Aluatul fariseilor şi la cel al lui Irod.” 16 Ei vorbeau unii cu alţii şi ziceau: „Nu am luat pâine!” 17 Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită? 18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nici măcar nu vă amintiţi? 19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi strâns?” Ei au spus: „Douăsprezece.” 20 „Când am dat cele şapte pâini celor patru mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Ei au spus: „Şapte.” 21 Şi le zicea: „Tot nu pricepeţi?”
Vindecarea orbului din Betsaida
22 Au ajuns în Betsaida. Şi au adus la El un orb şi Îl rugau să se atingă de el. 23 Iar Iisus, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, după ce a scuipat spre ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Şi, ridicându-şi ochii, orbul a zis: „Îi văd pe oameni ca pe nişte copaci care umblă.” 25 Iisus şi-a pus încă o dată mâinile peste ochii lui şi el a văzut, s-a vindecat şi pe toate le vedea clar. 26 Apoi l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri deloc în sat! ”
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
27 După aceea Iisus şi ucenicii Săi au ieşit în satele Cezareei lui Filip şi pe drum îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei au răspuns: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie sau unul din profeţi.” 29 Iar El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” 30 Şi-atunci le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Şi le spunea deschis aceste cuvinte. Însă Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre. 33 Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Treci înapoia mea, Satano! Pentru că nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”
Urmarea lui Iisus
34 Atunci a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Fiindcă oricine va vrea să îşi salveze viaţa, şi-o va pierde. Iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru evanghelie, şi-o va mântui. 36 Căci la ce îi foloseşte omului să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? 37 Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? 38 Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”
