الناصرة ترفض يسوع
(متى 13:53-58، لوقا 4:16-30)1 وخرَجَ مِنْ هُناكَ وجاءَ إلى بلدِهِ يَتبَعُهُ تلاميذُهُ. 2 وفي السّبتِ أخَذَ يُعلّمُ في المَجمعِ. فتَعجّبَ أكثرُ النّاسِ حينَ سَمِعوهُ وقالوا: «مِنْ أينَ لَه هذا؟ وما هذِهِ الحِكمَةُ المُعطاةُ لَه وهذِهِ المُعجزاتُ التي تَجري على يَدَيهِ؟ 3 أما هوَ النّجّارُ اَبنُ مَريمَ، وأخو يَعقوبَ ويوسي ويَهوذا وسِمعانَ؟ أما أخَواتُهُ عِندَنا هُنا؟» ورَفَضوهُ. 4 فقالَ لهُم يَسوعُ: «لا نَبِيّ بلا كرامةٍ إلاّ في وطَنِهِ وبَينَ أقربائِهِ وأهلِ بَيتِهِ». 5 وتَعذّرَ على يَسوعَ أنْ يَصنَعَ أيّةَ مُعجِزَةٍ هُناكَ، سِوى أنّهُ وضَعَ يدَيهِ على بَعضِ المَرضى فشَفاهُم. 6 وكانَ يتَعجّبُ مِنْ قِلّةِ إيمانِهِم. ثُمّ سارَ في القُرى المُجاوِرَةِ يُعلّمُ.
يسوع يرسل التلاميذ الاثني عشر
(متى 10:5-15، لوقا 9:1-6)7 ودَعا إليهِ التلاميذَ الاثنَي عشَرَ وأخَذَ يُرسِلُهُم اَثنَينِ اَثنَينِ ليُبَشّروا، وأعطاهُم سُلطانًا على الأرواحِ النّجِسَةِ. 8 وأوصاهُم قالَ: «لا تأخُذوا للطَريقِ شيئًا سِوى عَصًا: لا خُبزًا، ولا كيسًا، ولا نُقودًا في جُيوبِكُم، 9 بَلِ اَنتَعِلوا حِذاءً، ولا تَلبَسوا ثوبَينِ». 10 وقالَ لهُم: «وحَيثُما دَخَلتُم بَيتًا، فأقيموا فيهِ إلى أنْ تَرحَلوا. 11 وإذا جِئْتُم إلى مكانٍ وما قَبِلَكُم أهلُهُ ولا سَمِعوا كلامَكُم، فاَرْحَلوا عَنهُ واَنفُضوا الغُبارَ عَنْ أقدامِكُم نَذيرًا لهُم!»
12 فخَرَجوا يَدعونَ النّاسَ إلى التّوبةِ، 13 وطَرَدوا كثيرًا مِنَ الشّياطينِ، ودَهَنوا بالزّيتِ كثيرًا مِنَ المَرضى فشَفَوهُم.
موت يوحنا المعمدان
(متى 14:1-12، لوقا 9:7-9)14 وسمِعَ المَلِكُ هِيرودُسُ بأخبارِ يَسوعَ، لأنّ اَسمَهُ أصبحَ مَشهورًا. وكانَ بَعضُ النّاسِ يَقولونَ: «قامَ يوحنّا المَعمدانُ مِنْ بَينِ الأمواتِ، ولذلِكَ تَجري المُعْجِزاتُ على يدِهِ». 15 وقالَ آخرونَ: «هوَ إيلِيّا»، وآخرونَ: «هوَ نَبيّ كسائِرِ الأنبياءِ». 16 فلمّا سَمِعَ هِيرودُسُ قالَ: «هذا يوحنّا الذي قَطعتُ أنا رأسَهُ، قامَ مِنْ بَينِ الأمواتِ!» 17 وكانَ هِيرودُسُ أمسَكَ يوحنّا وقَيّدَهُ في السّجنِ، مِنْ أجلِ هِيرودِيّةَ التي تَزوّجَها وهيَ اَمرأةُ أخيهِ فيلبّسَ. 18 فكانَ يوحنّا يقولُ لَه: «لا يَحلّ لكَ أنْ تأخُذَ اَمرأةَ أخيكَ». 19 وكانَت هيرودِيّةُ ناقِمَةً علَيهِ تُريدُ قَتلَه فلا تَقدِرُ، 20 لأنّ هِيرودُسَ كانَ يَهابُهُ ويَحميه لعِلْمِهِ أنّهُ رَجُلٌ صالِحٌ قِدّيسٌ. وكانَ يَسُرّهُ أنْ يَستمِعَ إليهِ، معَ أنّهُ حارَ فيهِ كثيرًا.
21 وسنَحَتِ الفُرصةُ لِهيرودِيّةَ عِندَما أقامَ هِيرودُسُ في ذِكرى مَولِدِه وَليمَةً للنُبَلاءِ وكِبارِ القادَةِ وأعيانِ الجَليلِ. 22 فدخَلَتِ اَبنَةُ هيرودِيّةَ ورَقَصَتْ، فأعجَبَت هِيرودُسَ والمَدعوّينَ. فقالَ المَلِكُ لِلفَتاةِ: «أُطلُبي ما شِئتِ فأُعطيَكِ». 23 وحلَفَ لها يَمينًا مُشدّدًا قالَ: «أُعطيكِ كُلّ ما تَطلُبينَ، ولَو نِصفَ مَملكَتي!» 24 فخَرجَتِ الفَتاةُ وسألَت أُمّها: «ماذا أطلُبُ؟» فأجابَتْها: «رأسَ يوحنّا المَعمدانِ!» 25 فأَسرَعَت إلى المَلِكِ وقالَت لَه: «أُريدُ أن تُعطِيَني الآنَ على طَبَقٍ رأسَ يوحنّا المَعمَدانِ!» 26 فحَزِنَ المَلِكُ كثيرًا، ولكِنّهُ أرادَ أنْ لا يَرُدّ طَلَبَها مِنْ أجلِ اليمينِ التي حلَفَها أمامَ المَدعوّينَ. 27 فأرسَلَ في الحالِ جُنديّا وأمرَهُ بأنْ يَجيءَ برَأسِ يوحنّا. فذهَبَ وقطَعَ رأسَهُ في السّجنِ، 28 وجاءَ بِه على طَبَقٍ وسلّمَهُ إلى الفَتاةِ فحمَلَتْهُ إلى أُمّها. 29 وبلَغَ الخبَرُ تلاميذَ يوحنّا، فجاؤُوا وأخَذوا جُثّتَهُ ووضَعوها في قَبرٍ.
يسوع يطعم خمسة آلاف رجل
(متى 14:13-21، لوقا 9:10-17، يوحنا 6:1-14)30 واَجتَمَعَ الرّسُلُ عِندَ يَسوعَ، وأخبروهُ بِكُلّ ما عَمِلوا وعَلّموا. 31 وكانَ كثيرٌ مِنَ النّاسِ يَروحونَ ويَجيئونَ، فلا يَتركونَ لهُم فُرصةً ليأكُلوا طعامَهُم، فقالَ لهُم يَسوعُ: «تعالَوا أنتُم وحدَكُم إلى مكانٍ مُقفِرٍ واَستَريحوا قليلاً». 32 فذَهبوا في القارِبِ وحدَهُم إلى مكانٍ مُقفِرٍ.
33 فرآهُمُ النّاسُ ذاهبينَ، وعرَفَ كثيرٌ مِنهُم إلى أينَ، فأسرَعوا مِنْ جميعِ المُدُنِ مَشيًا على الأقدامِ وسَبقوهُم إلى ذلِكَ المكانِ. 34 فلمّا نزَلَ يَسوعُ مِنَ القارِبِ رأى جَمْعًا كبيرًا، فأشفَقَ علَيهِم، لأنّهُم كانوا مِثلَ غنَمٍ لا راعيَ لها، وأخَذَ يُعلّمُهُم أشياء كثيرةً. 35 وفاتَ الوقتُ، فدَنا مِنهُ تلاميذُهُ وقالوا لَهُ: «فاتَ الوقتُ، وهذا مكانٌ مُقفِرٌ، 36 فقُلْ لِلنّاسِ أنْ يَنصرِفوا إلى المَزارِعِ والقُرى المُجاوِرَةِ ليَشتَروا لهُم ما يأكُلونَ». 37 فأجابَهُم يَسوعُ: «أعطوهُم أنتُم ما يأكُلونَ». فقالوا: «أتُريدُنا أنْ نَذهَبَ ونَشترِيَ خُبزًا بمئَتَي دينارٍ ونُعطيَهُم لِيأكُلوا؟»
38 فقالَ يَسوعُ: «كَم رغيفًا عِندَكُم؟ اَذهَبوا واَنظُروا». فلمّا عَرَفوا ما عِندَهُم، قالوا لَهُ: «خَمسةُ أرغِفَةٍ وسَمكَتانِ». 39 فأمرَهُم أنْ يُقعِدوا النّاسَ جماعةً جماعةً على العُشْبِ الأخضَرِ. 40 فقَعَدوا صُفوفًا صُفوفًا، في بعضِها مِئةٌ وفي بَعضِها خَمسونَ. 41 وأخَذَ يَسوعُ الأرغِفَةَ الخَمسةَ والسّمكتَينِ ورفَعَ عَينَيهِ نَحوَ السّماءِ وبارَكَ وكَسَرَ الأرغِفَةَ وناوَلَ تلاميذَهُ ليُوزّعوها على النّاسِ، وقَسّمَ السّمكتَينِ علَيهِم جميعًا. 42 فأكلوا كُلّهُم حتى شَبِعوا. 43 ثُمّ رَفَعوا اَثنتَي عَشْرَةَ قُفّةً مَملوءَةً مِنَ الكِسَرِ وفَضَلاتِ السّمكَتَينِ. 44 وكانَ الذينَ أكَلوا مِنَ الأرغِفَةِ نَحوَ خَمسَةِ آلافِ رَجُلٍ.
يسوع يمشي على الماء
(متى 14:22-33، يوحنا 6:16-21)45 وأمَرَ يَسوعُ تلاميذَهُ أنْ يَركَبوا القارِبَ ويَسبِقوهُ إلى بَيتَ صيدا، عِندَ الشّاطئِ المقابلِ، حتى يَصرِفَ الجُموعَ. 46 فلمّا صرَفَهُم ذهَبَ إلى الجبَلِ ليُصلّي. 47 وعِندَ المَساءِ، كانَ القارِبُ في وَسْطِ البحرِ، ويَسوعُ وحدَهُ على البَرّ. 48 ورأى يَسوعُ أنّ تلاميذَهُ يُلاقونَ مَشقّةً في التّجذيفِ، لأنّ الرّيحَ كانَت ضِدّهُم. فَجاءَ إليهِم قَبلَ الفَجرِ ماشِيًا على البحرِ، وكادَ يمُرّ بِهِم.
49 فلمّا رأوهُ ماشِيًا على البحرِ ظنّوهُ شَبَحًا فصَرَخوا، 50 لأنّهُم رأوهُ كُلّهُم فاَرتَعَبوا. فكلّمَهُم في الحالِ، قالَ: «اَطمئِنّوا. أنا هوَ، لا تَخافُوا». 51 وصَعِدَ القارِبَ إليهِم، فهدَأتِ الرّيحُ. فتَحيّروا كثيرًا، 52 لأنّ مُعجِزَةَ الأرغِفَةِ فاتَهُم مَغزاها، لِبَلادَةِ قُلوبِهِم.
يسوع يشفي من أمراض كثيرة
(متى 14:34-36)53 وعَبَروا إلى برّ جِنّيسارَتَ ورَبَطوا قارِبَهُم هُناكَ. 54 وما إن نَزَلوا، حتى عرَفَ النّاسُ يَسوعَ. 55 فَساروا في تِلكَ الأنحاءِ كُلّها وأخذوا يَحمِلونَ المَرضى على فُرُشِهِم إلى كُلّ مكانٍ سَمِعوا أنّهُ فيهِ. 56 وكانوا أينما دخَلَ، سَواءٌ إلى القُرى أوِ المُدنِ أوِ المزارعِ، يَضَعونَ المَرضى في السّاحاتِ ويَطلُبونَ إليهِ أنْ يَلمسوا ولَو طَرَفَ ثَوبِهِ. فكانَ كُلّ مَنْ يَلْمسُهُ يَشفى.
Iisus la Nazaret
1 Şi a ieşit de acolo şi s-a dus în patria Sa, iar ucenicii Lui L-au urmat. 2 Când a venit sâmbăta, a început să înveţe în sinagogă. Mulţi din cei ce ascultau erau uimiţi şi ziceau: „De unde îi vin toate acestea? De unde îi este dată această înţelepciune şi aceste puteri care se arată prin mâinile lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iose, Iuda şi Simon? Şi nu sunt surorile Lui, aici la noi?” Şi se poticneau în acest lucru. 4 Iar Iisus le zicea: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa, între rudele sale şi în casa sa!” 5 Şi acolo n-a putut face nici o minune, afară de faptul că, punându-şi mâinile peste câţiva bolnavi, i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele din jur învăţând.
Trimiterea celor doisprezece ucenici
7 Atunci i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să îi trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate 8 şi poruncindu-le să nu ia nimic cu ei la drum, în afară de toiag. Nici pâine, nici traistă, nici punga cu bani la brâu, 9 ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Şi le zicea: „Oriunde, dacă veţi intra într-o casă, să rămâneţi acolo până ce veţi pleca din acel loc. 11 Iar dacă nu vă vor primi în vreun loc şi nici nu vă vor asculta, plecaţi de acolo şi scuturaţi praful de pe talpa încălţărilor voastre, ca să le slujească drept mărturie.” 12 Iar ei, când au plecat, au început să vestească oamenilor să se pocăiască, 13 scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 A auzit dar şi regele Irod, căci numele lui devenise vestit, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a ridicat din morţi şi de aceea lucrează puterile acestea în El. 15 Alţii spuneau însă că El este Ilie, iar alţii ziceau că este un profet, ca unul dintre profeţi. 16 Dar Irod, când a auzit, zicea: „Ba nu, este Ioan, căruia eu i-am tăiat capul şi care a înviat.” 17 Şi asta, fiindcă Irod trimisese oameni să-l prindă pe Ioan şi l-a pus în temniţă în lanţuri din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, pentru că o luase de soţie. 18 Iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s-o iei de soţie pe femeia fratelui tău.” 19 Aşa că Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi îl ocrotea, iar când îl asculta îl întreba multe lucruri şi chiar îi era drag să-l audă. 21 A găsit însă un prilej într-o bună zi, când Irod a făcut un ospăţ de ziua sa de naştere împreună cu mai marii săi, cu căpeteniile oştirii şi cu fruntaşii Galileii. 22 Atunci, după ce fiica Irodiadei a intrat şi a dansat, i-a plăcut lui Irod cât şi celor ce şedeau la masă împreună cu el, iar regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vei vrea şi-ţi voi da.” 23 Şi s-a şi jurat înaintea ei: „Îţi voi da orice îmi vei cere, chiar şi jumătate din regatul meu.” 24 Ea a ieşit şi i-a spus mamei sale: „Ce să cer?” Iar Irodiada i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25 Ea a intrat imediat la rege şi cu mare grabă a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai, acum, pe o tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26 Atunci regele s-a mâhnit adânc, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă n-a vrut să o respingă. 27 Şi îndată regele a trimis un paznic, poruncindu-i să îi aducă pe tipsie capul lui Ioan. Paznicul i-a tăiat capul în temniţă, 28 l-a adus pe o tipsie şi i l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Iar când ucenicii Lui au auzit, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
Înmulţirea pâinilor
30 Când apostolii s-au adunat iarăşi în jurul lui Iisus, I-au spus toate câte au făcut şi au învăţat. 31 Iar El le-a zis: „Veniţi numai voi, într-un loc ferit, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi cei care veneau la ei şi care apoi plecau, aşa încât nici nu mai aveau vreme să mănânce. 32 Apoi au plecat într-o corabie către un loc pustiu, mai ferit. 33 Dar oamenii i-au văzut plecând şi mulţi au înţeles şi, alergând pe ţărm de prin toate cetăţile, au ajuns în acel loc înaintea lor. 34 Iar Iisus, când a ieşit din corabie, a văzut o mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca oile fără păstor. Atunci a început să îi înveţe multe. 35 Dar făcându-se târziu deja, ucenicii au venit la El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi este târziu deja. 36 Dă-le drumul, să meargă în cetăţile şi satele din apropiere să-şi cumpere ceva de mâncare.” 37 Iisus însă le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce.” Iar ei I-au zis: „Vrei să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?” 38 El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi.” Iar după ce au văzut, I-au spus: „Cinci pâini şi doi peşti.” 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40 Şi oamenii au şezut cete-cete, câte o sută şi câte cincizeci. 41 Iar El, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi ridicându-şi privirea către cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea oamenilor; la fel a împărţit şi cei doi peşti, tuturor. 42 Şi toţi au mâncat şi s-au săturat. 43 Ba au luat şi douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti. 44 Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Iisus merge pe mare şi vindecă bolnavi în Ghenezaret
45 Îndată după aceea Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui pe partea cealaltă, spre Betsaida, cât timp El va da drumul mulţimii. 46 Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus pe munte ca să se roage. 47 Se făcuse seară şi corabia lor era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. 48 Văzându-i cum se chinuiau vâslind, fiindcă vântul le era potrivnic, cam pe la a patra strajă din noapte , Iisus a venit către ei mergând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. 49 Dar ei, când l-au văzut că merge pe mare, au crezut că este o nălucă şi au început să ţipe, 50 căci L-au văzut toţi şi s-au tulburat. Iisus a vorbit însă îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 51 Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor, 52 pentru că nu pricepuseră nimic din înmulţirea pâinilor, iar inima le era împietrită.
53 După ce au trecut marea, au ajuns în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm. 54 Şi numai ce a ieşit din corabie, că îndată l-au şi cunoscut. 55 Cutreierând tot ţinutul acela, oamenii au început să-i ducă pe bolnavi pe paturi oriunde auzeau că este El. 56 Şi oriunde se ducea El, prin târguri, în cetăţi sau în sate, îi aşezau acolo, la marginea drumului, pe cei bolnavi şi Îl rugau ca măcar de poala hainei Lui să-i lase să se atingă, iar toţi cei care se atingeau de El se vindecau.
