مثل العذارى
1 «ويُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ عَشرَ عَذارى حمَلْنَ مَصابيحَهُنّ وخرَجْنَ لِلقاءِ العَريسِ. 2 وكانَ خَمسٌ مِنهُنّ جاهِلاتٍ وخَمسٌ عاقِلاتٍ. 3 فحَمَلتِ الجاهِلاتُ مَصابيحَهُنّ، وما أخَذنَ معَهنّ زَيتًا. 4 وأمّا العاقِلاتُ، فأخَذْنَ معَ مَصابيحِهِنّ زَيتًا في وِعاءٍ. 5 وأبطأَ العَريسُ، فنَعِسنَ جميعًا ونِمنَ.
6 وعِندَ نِصفِ اللّيلِ عَلا الصّياحُ: جاءَ العَريسُ، فاَخْرُجْنَ لِلقائِهِ! 7 فقامَتِ العَذارى العَشْرُ وهيّأْنَ مَصابيحَهُنّ.
8 فقالَتِ الجاهِلاتُ لِلعاقِلاتِ: أعطينَنا من زَيْتِكُنّ، لأنّ مَصابيحَنا تَنطفِئُ. 9 فأجابَتِ العاقِلاتُ: رُبّما لا يكفي لنا وَلكُنّ، فاَذهَبْنَ إلى البَيّاعينَ واَشترِينَ حاجَتَكُنّ.
10 وبَينَما هُنّ ذاهباتٌ ليَشترينَ، وصَلَ العَريسُ. فدَخلَتْ معَهُ المُستعِدّاتُ إلى مكانِ العُرسِ وأُغلقَ البابُ.
11 وبَعدَ حينٍ رجَعَتِ العَذارى الأُخَرُ فقُلنَ: يا سيّدُ، يا سيّدُ، اَفتَحْ لنا! 12 فأجابَهُنّ العريسُ: الحقّ أقولُ لكُنّ: أنا لا أعرِفُكُنّ.
13 فاَسهَروا، إذًا، لأنّكُم لا تَعرِفونَ اليومَ ولا السّاعَةَ.
مثل الوزنات
(لوقا 19:11-27)14 «ويُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ رجُلاً أرادَ السّفَرَ، فدَعا خدَمَهُ وسَلّمَ إلَيهِم أموالَهُ، 15 كُلّ واحدٍ مِنهُم على قَدْرِ طاقَتِهِ. فأعطى الأوّلَ خمسَ وزَناتٍ مِنَ الفِضّةِ، والثّاني وزْنَتَينِ، والثّالثَ وزنَةً واحدةً وسافرَ. 16 فأسرَعَ الّذي أخذَ الوَزَناتِ الخَمسَ إلى المتُاجَرةِ بِها، فربِحَ خَمسَ وزَناتٍ. 17 وكذلِكَ الّذي أخذَ الوَزْنَتينِ، فرَبِحَ وزْنَتينِ. 18 وأمّا الّذي أخذَ الوَزْنَة الواحدَةَ، فذهَبَ وحفَرَ حُفْرةً في الأرضِ ودفَنَ مالَ سيّدِهِ.
19 وبَعدَ مُدّةٍ طويلةٍ، رجَعَ سيّدُ هؤُلاءِ الخَدَمِ وحاسَبَهُم. 20 فجاءَ الّذي أخَذَ الوَزَناتِ الخَمسَ، فدَفَعَ خَمسَ وزَناتٍ مَعَها وقالَ: يا سيّدي، أعطيتَني خَمسَ وَزَناتٍ، فخُذْ خَمسَ وزَناتٍ رَبِحتُها. 21 فقالَ لَه سيّدُهُ: أحسَنتَ، أيّها الخادمُ الصالِحُ الأمينُ! كُنتَ أمينًا على القليلِ، فسَأُقيمُكَ على الكَثيرِ: اَدخُلْ نَعيمَ سيّدِكَ.
22 وجاءَ الّذي أخَذَ الوَزْنتَينِ، فقالَ: يا سيّدي، أعطَيتَني وزْنَتَينِ، فخُذْ معَهُما وزْنتَينِ رَبِحتُهُما. 23 فَقالَ لَه سيّدُهُ: أحسنتَ، أيّها الخادِمُ الصّالِحُ الأمينُ! كُنتَ أمينًا على القَليلِ، فسأُقيمُكَ على الكَثيرِ: اَدخُلْ نَعيمَ سيّدِكَ.
24 وجاءَ الّذي أخَذَ الوَزْنةَ الواحِدَةَ، فقالَ: يا سيّدُ، عَرَفْتُكَ رجُلاً قاسِيًا، تحصِدُ حيثُ لا تَزرَعُ، وتَجمَعُ حيث لا تَبذُرُ، 25 فخِفتُ. فذَهبتُ ودفَنْتُ مالَكَ في الأرضِ، وها هوَ مالُكَ. 26 فأجابَهُ سيّدُهُ: يا لَكَ من خادِمٍ شِرّيرٍ كَسلانَ! عَرَفتَني أحصِدُ حَيثُ لا أزرَعُ وأجمَعُ حيثُ لا أبذُرُ، 27 فكانَ علَيكَ أنْ تضَعَ مالي عِندَ الصّيارِفَةِ، وكُنتُ في عَودتي أستَرِدّهُ معَ الفائِدَةِ. 28 وقالَ لخَدَمِه: خُذوا مِنهُ الوَزْنَةَ واَدْفَعوها إلى صاحِبِ الوَزَناتِ العَشْرِ، 29 لأنّ مَنْ كانَ لَه شيءٌ، يُزادُ فيَفيضُ. ومَنْ لا شيءَ لَه، يُؤخذُ مِنهُ حتى الّذي لَه. 30 وهذا الخادِمُ الّذي لا نَفْعَ مِنهُ، اَطرَحوهُ خارِجًا في الظّلامِ. فهُناكَ البُكاءُ وصَريفُ الأسنانِ.
يوم الدينونة
31 «ومَتى جاءَ اَبنُ الإنسانِ في مَجدِهِ، ومعَهُ جميعُ ملائِكَتِهِ يَجلِسُ على عرشِهِ المَجيدِ، 32 وتَحتَشِدُ أمامَهُ جميعُ الشّعوبِ، فيُفرِزُ بَعضَهُم عَنْ بَعضٍ، مِثلَما يُفرِزُ الرّاعي الخِرافَ عَنِ الجداءِ، 33 فيَجعَلُ الخِرافَ عَنْ يَمينِهِ والجِداءَ عن شِمالِه. 34 ويقولُ المَلِكُ للّذينَ عن يَمينِهِ: تَعالَوا، يا مَنْ باركهُم أبي، رِثُوا المَلكوتَ الذي هَيّأهُ لكُم مُنذُ إنشاءِ العالَمِ، 35 لأنّي جُعتُ فأطعَمتُموني، وعَطِشتُ فسَقَيْتُموني، وكُنتُ غَريبًا فآوَيْتُموني، 36 وعُريانًا فكَسَوْتُموني، ومَريضًا فَزُرتُموني، وسَجينًا فجِئتُم إليّ. 37 فيُجيبُهُ الصّالِحونَ: يا ربّ، متى رأيناكَ جوعانًا فأطْعَمناكَ؟ أو عَطشانًا فَسَقيْناكَ؟ 38 ومتى رَأيناكَ غَريبًا فآويناكَ؟ أو عُريانًا فكَسوناكَ؟ 39 ومتى رَأيناكَ مَريضًا أو سَجينًا فزُرناكَ؟ 40 فيُجيبُهُمُ المَلِكُ: الحقّ أقولُ لكُم: كُلّ مَرّةٍ عَمِلْتُم هذا لواحدٍ من إخوتي هَؤلاءِ الصّغارِ، فلي عَمِلتُموهُ!
41 ثُمّ يَقولُ لِلّذينَ عَنْ شِمالِهِ: اَبتَعِدوا عنّي، يا ملاعينُ، إلى النّارِ الأبدِيّةِ المُهيّأةِ لإبليسَ وأعوانِهِ: 42 لأنّي جُعتُ فما أطعَمْتُموني، وعَطِشتُ فما سَقَيْتُموني، 43 وكُنتُ غَريبًا فما آوَيْتموني، وعُريانًا فما كَسَوْتُموني، ومريضًا وسَجينًا فما زُرْتُموني. 44 فيُجيبُهُ هؤُلاءِ: يا ربّ، متى رأيناكَ جوعانًا أو عَطشانًا، غريبًا أو عُريانًا، مريضًا أو سَجينًا، وما أسْعَفْناكَ؟ 45 فيُجيبُهُم المَلِكُ: الحقّ أقولُ لكُم: كُلّ مرّةٍ ما عَمِلتُم هذا لِواحدٍ مِنْ إخوتي هؤلاءِ الصّغارِ، فلي ما عمِلتُموهُ. 46 فيذهَبُ هؤُلاءِ إلى العَذابِ الأبديّ، والصّالِحونَ إلى الحياةِ الأبدِيّةِ».
Parabola despre cele zece fecioare
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci înţelepte. 3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, 4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. 5 Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 La miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi să-l întâmpinaţi! 7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, fiindcă ni se sting candelele. 9 Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă. Ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă. 10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat cu el în camera de nuntă şi s-a încuiat uşa. 11 Apoi au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! 12 Dar el le-a răspuns: Adevărat vă spun că nu vă cunosc! 13 Vegheaţi deci fiindcă nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.
Parabola talanţilor
14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui şi a plecat. 16 Imediat, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. 18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul acelor slujitori s-a întors şi le-a cerut socoteala. 20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi. Iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 21 Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău. 22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi. 23 Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău! 24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat. 25 Mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău! 26 Stăpânul său i-a răspuns: Slujitor viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat. 27 Aşadar, se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29 Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! 30 Iar pe slujitorul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.
Despre judecata finală
31 Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe tronul slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34 Atunci regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncare, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut, am fost străin şi M-aţi primit, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit la Mine. 37 Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete, şi ţi-am dat de ai băut? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40 Atunci regele le va răspunde: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi ai Mei neînsemnaţi, Mie mi le-aţi făcut. 41 Apoi va zice celor de la stânga lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui! 42 Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit la Mine. 44 Atunci îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45 Atunci El le va răspunde: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi neînsemnaţi ai Mei, Mie nu mi le-aţi făcut. 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.”
