التمسك الأعمى بالتقاليد
(مرقس 7:1-13)1 وأقبَلَ إلى يَسوعَ بَعضُ الفَرّيسيّينَ ومُعلّمي الشّريعةِ مِنْ أُورُشليمَ، فسألوهُ: 2 «لِماذا يُخالِفُ تلاميذُكَ تقاليدَ القُدَماءِ، فلا يَغسِلونَ أيديَهُم قَبلَ الطّعام؟» 3 فأجابَهُم يَسوعُ: «ولِماذا تُخالِفونَ أنتم وصيّةَ اللهِ مِنْ أجلِ تَقاليدِكُم؟ 4 قالَ اللهُ: أكرِمْ أباكَ وأمّكَ، ومَنْ لعنَ أباهُ أو أمّهُ فموتًا يَموتُ. 5 وأمّا أنتُمْ فتَقولونَ: مَنْ كانَ عِندَهُ ما يُساعِدُ بِه أباهُ أو أمّهُ وقالَ لَهُما: هذا تقدمَةٌ للهِ، 6 فلا يلزَمُهُ أنْ يُكرِمَ أباهُ. وهكذا أبطَلْتُم كلامَ اللهِ مِنْ أجلِ تقاليدِكُم. 7 يا مُراؤون، صَدَقَ إشَعْيا في نُبوءتِهِ عنكُم حينَ قالَ:
8 هذا الشّعبُ يُكرمُني بِشَفَتيهِ،
وأمّا قَلبُهُ فبعيدٌ عنّي.
9 وهوَ باطِلاً يَعبُدُني
بِتعاليمَ وضَعَها البشرُ».
ما ينجس الإنسان
(مرقس 7:14-23)10 ثُمّ دَعا الجُموعَ وقالَ لهُم: «اَسمَعوا واَفهَموا: 11 ما يَدخُلُ الفَمَ لا يُنجّسُ الإنسانَ، بَلْ ما يَخرُجُ مِنَ الفمِ هوَ الذي يُنَجّسُ الإنسانَ».
12 فتقَدّمَ تلاميذُهُ وقالوا لَه: «أتعرِفُ أنّ الفَرّيسيّينَ اَستاؤوا عِندَما سَمِعوا كلامَكَ هذا؟ 13 فأجابَهُم: «كُلّ غَرْسٍ لا يَغرِسُه أبي السّماويّ يُقلَعُ. 14 أُترُكوهُم! هُمْ عُميانٌ قادةُ عُميانٍِ. وإذا كانَ الأعمى يَقودُ الأعمى، سقَطا معًا في حُفرةٍ».
15 فقالَ لَه بُطرُسُ: «فَسّرْ لنا هذا المَثَلَ». 16 فأجابَ: «أأنتُم حتى الآنَ لا تَفْهَمونَ؟ 17 ألا تَعرِفونَ أنّ ما يَدخُلُ فمَ الإنسانِ يَنْزِلُ إلى الجوفِ، ومِنهُ إلى خارجِ الجسَدِ؟ 18 وأمّا ما يَخرُجُ مِنَ الفَمِ، فمِنَ القلبِ يَخرُجُ، وهوَ يُنجّسُ الإنسانَ. 19 لأنّ مِنَ القَلبِ تَخرُجُ الأفكارُ الشّرّيرةُ: القَتلُ والزّنى والفِسقُ والسّرقَةُ وشَهادَةُ الزّورِ والنّميمةُ، 20 وهيَ التي تُنَجّسُ الإنسانَ. أمّا الأكلُ بأيدٍ غيرِ مَغسولةٍ، فلا يُنجّسُ الإنسانَ».
إيمان المرأة الكنعانية
(مرقس 7:24-30)21 وخرَجَ يَسوعُ مِنْ هُناكَ وجاءَ إلى نواحي صورَ وصيدا. 22 فأَقبلَتْ إلَيهِ اَمرأةٌ كَنْعانِيّةٌ مِنْ تِلكَ البلادِ وصاحَتِ: «اَرْحَمني، يا سيّدي، يا اَبن داودَ! اَبنتي فيها شَيطانٌ، ويُعذّبُها كثيرًا». 23 فما أجابَها يَسوعُ بكَلِمَةٍ. فَدنا تلاميذُهُ وتَوَسّلوا إلَيهِ بقولِهِم: «اَصرِفْها عنّا، لأنّها تَتبَعُنا بِصياحِها!» 24 فأجابَهُم يَسوعُ: «ما أرسلَني اللهُ إلاّ إلى الخِرافِ الضّالّةِ مِنْ بَني إِسرائيلَ». 25 ولكنّ المرأةَ جاءَتْ فسَجَدَتْ لَه وقالَت: «ساعِدْني، يا سيّدي!» 26 فأجابَها: «لا يَجوزُ أنْ يُؤخذَ خُبزُ البَنينَ ويُرمى إلى الكِلابِ». 27 فقالَت لَه المَرأةُ: «نَعم، يا سيّدي! حتّى الكلابُ تأكُلُ مِنَ الفُتاتِ الذي يَتَساقَطُ عَنْ موائدِ أصحابِها». 28 فأجابَها يَسوعُ: «ما أعظَمَ إيمانَكِ، يا اَمرأةُ! فلْيكُنْ لَكِ ما تُريدينَ». فشُفِيَت اَبنَتُها مِنْ تِلكَ السّاعةِ.
يسوع يشفي كثيرين
29 واَنتَقَلَ يَسوعُ مِنْ هُناكَ إلى شاطئِ بحرِ الجليلِ، فصَعِدَ الجبَلَ وجَلَسَ هُناكَ. 30 فجاءَتْهُ جُموعٌ كبيرةٌ ومَعَهُم عُرْجٌ وعُميانٌ ومُقعَدونَ وخُرسٌ وغَيرُهُم كَثيرونَ، فطَرحوهُم عِندَ قدَمَيْهِ فشفاهُم. 31 فتعجّبَ النّاسُ عِندَما رأوا الخُرسَ يَتكَلّمونَ، والعُرجَ يُشفَونَ، والمُقعَدينَ يَمشُونَ، والعُميانَ يُبصِرونَ. فمَجّدوا إلهَ إِسرائيلَ.
يسوع يطعم أربعة آلاف رجل
(مرقس 8:1-10)32 ودَعا يَسوعُ تلاميذَهُ وقالَ لهُم: «أُشفِقُ على هذا الجَمعِ، فهُم مِنْ ثلاثَةِ أيّامٍ يُلازِمونَني، وما عِندَهُم ما يأكُلونَ. فلا أريدُ أن أصرِفَهُم صائِمينَ، لِئلاّ تَخورَ قِواهُم في الطّريقِ». 33 فقالَ لَه التّلاميذُ: «مِنْ أينَ لنا في هذِهِ البرّيّةِ خُبزٌ يُشبِعُ مِثلَ هذا الجمع؟» 34 فقالَ لهُم يَسوعُ: «كَمْ رَغيفًا عندَكُم؟» أجابوا: «سَبْعةُ أرغِفَةٍ وبعضُ سَمكاتٍ صِغارٍ».
35 فأمَرَ يَسوعُ الجَمعَ أنْ يَقعُدوا على الأرضِ، 36 وأخَذَ الأرغِفَةَ السّبعَةَ والسّمكاتِ، وشَكَرَ وكَسَرَها وأعطى تلاميذَهُ، والتّلاميذُ أعطَوْا الجُموعَ. 37 فأكلوا كُلّهُم حتى شَبِعوا، ثُمّ رَفَعوا ما فضَلَ مِنَ الكِسَرِ سَبعَ سِلالٍ مُمتَلئَةٍ. 38 وكانَ الّذينَ أكلوا أربعةَ آلافِ رجُلٍ ما عدا النّساءَ والأولادَ. 39 وصَرفَ يَسوعُ الجُموعَ ورَكِبَ القارِبَ وجاءَ إلى أرضِ مَجْدَان.
Fariseii, cărturarii, şi vechile obiceiuri
1 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis: 2 „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor şi nu-şi spală mâinile când mănâncă?” 3 El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre? 4 Pentru că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 5 Dar voi ziceţi: Cine va spune tatălui său sau mamei sale, Orice lucru cu care te-aş putea ajuta I l-am închinat lui Dumnezeu, 6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. 7 Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:
8 Poporul acesta se apropie de Mine cu gura
şi Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine.
9 Degeaba Mă cinstesc ei,
dând ca învăţătură nişte porunci omeneşti. ”
10 Iisus a chemat mulţimea la El şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11 Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii s-au scandalizat de cuvintele pe care le-au auzit?” 13 El le-a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe! Şi când un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15 Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Explică-ne parabola aceasta.” 16 Iisus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi se duce afară, în hazna. 18 Dar ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, desfrâul, furtul, mărturiile mincinoase, defăimările. 20 Iată lucrurile care îl spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu îl spurcă.”
Vindecarea fiicei unei femei cananeence
21 Iisus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!” 23 El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi.” 24 El a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mă!” 26 El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă bucăţile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28 Atunci Iisus i-a zis: „Femeie, mare este credinţa ta. Facă-ţi-se cum voieşti!” Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.
29 Iisus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut acolo. 30 Atunci au venit la El multe mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi pe care i-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat. 31 Iar mulţimile se mirau văzând că muţii vorbesc, ciungii se vindecă, şchiopii umblă şi orbii văd. Şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
A doua înmulţire a pâinilor
32 Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţimea aceasta, fiindcă iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33 Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm aşa o mulţime?” 34 „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Iisus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35 Atunci Iisus a poruncit poporului să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit poporului. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au fost ridicate şapte coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 În cele din urmă Iisus a dat drumul mulţimilor, s-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.
