مثل الزارع
(مرقس 4:1-9، لوقا 8:4-8)1 وخرَجَ يَسوعُ مِنَ الدّارِ في ذلِكَ اليومِ وجلَسَ بجانبِ البحرِ. 2 فاَزدحَمَ علَيهِ جَمْعٌ كبيرٌ، حتّى إنّهُ صَعِدَ إلى قارِبٍ وجلَسَ فيهِ، والجَمعُ كُلّهُ على الشّاطئِ، 3 فكلّمَهُم بأمثالٍ على أُمورٍ كثيرةٍ قالَ: «خرَجَ الزّارِعُ ليزرَعَ. 4 وبَينَما هوَ يَزرَعُ، وقَعَ بَعضُ الحَبّ على جانِبِ الطّريقِ، فجاءَتِ الطّيورُ وأكَلَتْهُ. 5 ووقَعَ بَعضُهُ على أرضٍ صَخْريّةٍ قليلةِ التّرابِ، فنَبَتَ في الحالِ لأنّ تُرابَهُ كانَ بِلا عُمقٍ. 6 فلمّا أشرَقَتِ الشّمسُ اَحتَرَقَ وكانَ بِلا جُذورٍ فيَبِسَ. 7 ووقَعَ بعضُهُ على الشّوكِ، فطَلَعَ الشّوكُ وخَنقَهُ. 8 ومِنهُ ما وقَعَ على أرضٍ طيّبةٍ، فأعطى بَعضُهُ مِئةً، وبَعضُهُ سِتّينَ، وبَعضُهُ ثلاثينَ. 9 مَنْ كانَ لَه أُذنانِ، فلْيَسمَعْ!»
الغاية من الأمثال
(مرقس 4:10-12، لوقا 8:9-10)10 فدَنا مِنهُ تلاميذُهُ وقالوا لَه: «لِماذا تُخاطِبُهُم بالأمثالِ؟» 11 فأجابَهُم: «أنتُمُ أُعطيتُم أنْ تعرِفوا أسرارَ مَلكوتِ السّماواتِ، وأمّا هُم فما أُعطُوا. 12 لأنّ مَنْ كانَ لَه شيءٌ، يُزادُ فيَفيضُ. ومَنْ لا شيءَ لَه، يُؤخَذُ مِنهُ حتى الّذي لَه. 13 وأنا أُخاطِبُهُم بالأمثالِ لأنّهُم يَنظُرونَ فلا يُبصِرونَ، ويُصغونَ فلا يَسمَعونَ ولا يَفهَمونَ. 14 ففيهِم تَتِمّ نُبوءةُ إشَعْيا:
«مَهما سَمِعتُم لا تَفهَمونَ،
ومَهما نَظَرْتُم لا تُبصِرونَ.
15 لأنّ هذا الشّعبَ تحَجّرَ قلبُهُ،
فسَدّوا آذانَهُم وأغْمَضوا عُيونَهُم،
لِئلاّ يُبصِروا بِعُيونِهِم
ويَسمَعوا بآذانِهِم
ويَفهَموا بِقُلوبِهِم
ويَتوبوا فأَشفيَهُم».
16 وأمّا أنتُمْ فهَنيئًا لكُم لأنّ عيونَكُم تُبصِرُ وآذانَكُم تَسمَعُ. 17 الحقّ أقولُ لكُم: كثيرٌ مِنَ الأنبياءِ والأبرارِ تَمنّوا أنْ يَرَوْا ما أنتُم تَرَونَ فَما رأوا، وأنْ يَسمَعوا ما أنتُم تَسمَعونَ فما سَمِعوا.
تفسير مثل الزارع
(مرقس 4:13-20، لوقا 8:11-15)18 «فاَسمَعوا أنتُم مَغْزى مَثَلِ الزّارعِ: 19 مَنْ يَسمَعُ كلامَ المَلكوتِ ولا يَفهَمُهُ، فهوَ المَزروعُ في جانبِ الطّريقِ، فيجيءُ الشّرّيرُ ويَنتَزِعُ ما هوَ مَزروعٌ في قلبِهِ. 20 ومَنْ يَسمَعُ كلامَ المَلكوتِ ويتَقَبّلُهُ في الحالِ فَرِحًا، فهوَ المَزروعُ في أرضٍ صخريّةٍ: 21 لا جُذورَ لَه في نَفسِهِ، فيكونُ إلى حينٍ. فإذا حدَثَ ضِيقٌ أوِ اَضطهادٌ مِنْ أجلِ كلامِ المَلكوتِ، اَرتدّ عَنهُ في الحالِ. 22 ومَنْ يَسمَعُ كلامَ المَلكوتِ ولا يُعطي ثَمرًا فهوَ المَزروعُ في الشّوكِ: لَه مِنْ هُمومِ هذِهِ الدّنيا ومَحبّةِ الغِنى ما يَخنُقُ الثّمرَ فيهِ. 23 وأمّا مَنْ يَسمعُ كلامَ المَلكوتِ ويفهَمُهُ، فهوَ المَزروعُ في الأرضِ الطيّبةِ، فيُثمِرُ ويُعطي بَعضُهُ مِئةً، وبعضُهُ سِتّينَ، وبعضُهُ ثلاثينَ».
مثل الزؤان
24 وقَدّمَ لهُم يَسوعُ مَثلاً آخرَ، قالَ: «يُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ رَجُلاً زرَعَ زَرْعًا جيّدًا في حقلِهِ. 25 وبَينَما النّاسُ نِيامٌ، جاءَ عَدوّهُ وزَرعَ بَينَ القَمحِ زؤانًا ومضى. 26 فلمّا طلَعَ النّباتُ وأخرَجَ سُنبلَه، ظهَرَ الزؤانُ معَهُ. 27 فجاءَ خدَمُ صاحِبِ الحَقلِ وقالوا لَه: «يا سيّدُ أنتَ زَرَعْتَ زَرعًا جيّدًا في حَقلِكَ، فمِنْ أينَ جاءَهُ الزؤانُ؟» 28 فأجابَهُم: «عَدوّ فعَلَ هذا». فقالوا لَه: «أتُريدُ أنْ نَذهَبَ لِنَجمَعَ الزؤانَ؟» 29 فأجابَ: «لا، لِئلاّ تَقلَعوا القَمحَ وأنتُم تَجمعونَ الزؤانَ. 30 فاَترُكوا القَمحَ يَنمو معَ الزؤانِ إلى يومِ الحَصادِ، فأقولُ للحَصّادينَ: اَجمَعوا الزؤانَ أوّلاً واَحزِموهُ حِزَمًا لِيُحرَق، وأمّا القمحُ فاَجمعوهُ إلى مَخزَني».
مثل حبة الخردل
(مرقس 4:30-32، لوقا 13:18-19)31 وقدّمَ لهُم مَثلاً آخرَ، قالَ: «يُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ حبّةً مِن خَردلٍ أخذَها رَجُلٌ وزَرَعَها في حَقلِهِ. 32 هيَ أصغرُ الحبوبِ كُلّها، ولكِنّها إذا نَمَتْ كانَت أكبَرَ البُقولِ، بل صارَتْ شجَرَةً، حتّى إنّ طُيورَ السّماءِ تَجيءُ وتُعشّشُ في أغصانِها».
مثل الخميرة
(لوقا 13:20-21)33 وقالَ لهُم هذا المَثَلَ: «يُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ خَميرةً أخذَتْها اَمرأةٌ ووَضَعَتْها في ثلاثةِ أكيالٍ مِنَ الدّقيقِ حتى اَختَمرَ العَجينُ كُلّهُ».
يسوع والأمثال
(مرقس 4:33-34)34 هذا كلّهُ قالَه يَسوعُ للجُموعِ بالأمثالِ. وكانَ لا يُخاطِبُهُم إلاّ بأمثالٍ. 35 فتَمّ ما قالَ النبيّ: «بالأمثالِ أنطِقُ، فأُعلِنُ ما كانَ خفيّا مُنذُ إنشاءِ العالَمِ».
تفسير مثل الزؤان
36 وترَكَ يَسوعُ الجُموعَ ودخَلَ إلى البَيتِ، فجاءَ إليهِ تلاميذُهُ وقالوا لَه: «فَسّرْ لنا مثَلَ زؤانِ الحَقلِ». 37 فأجابَهُم: «الّذي زَرعَ زَرْعًا جيّدًا هوَ اَبنُ الإنسانِ، 38 والحَقلُ هوَ العالَمُ، والزّرعُ الجيّدُ هوَ أبناءُ المَلكوتِ، والزؤانُ هوَ أبناءُ الشّرّيرِ، 39 والعدوّ الذي زرَعَ الزؤانَ هوَ إبليسُ، والحَصادُ هوَ نِهايةُ العالَمِ، والحصّادونَ هُم الملائِكةُ. 40 وكما يجمَعُ الزّارعُ الزؤانَ ويَحرِقُهُ في النّارِ، فكذلِكَ يكونُ في نِهايَةِ العالَمِ: 41 يُرسِلُ اَبنُ الإنسانِ ملائِكتَهُ، فيَجْمعونَ مِنْ مَلكوتِهِ كُلّ المُفسِدينَ والأشرارِ 42 ويَرمونَهُم في أتونِ النّارِ، فهُناكَ البُكاءُ وصَريفُ الأسنانِ. 43 وأمّا الأبرارُ، فيُشرِقونَ كالشّمسِ في مَلكوتِ أبيهِم. مَنْ كانَ لَه أُذُنانِ، فلْيَسمَعْ!
مثل الكنز واللؤلؤة والشبكة
44 «ويُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ كَنزًا مدفونًا في حَقلٍ، وجَدَهُ رجُلٌ فَخبّأهُ، ومِنْ فرَحِهِ مَضى فباعَ كُلّ ما يَملِكُ واَشتَرى ذلِكَ الحَقلَ.
45 ويُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ تاجِرًا كانَ يبحَثُ عَنْ لُؤلُؤٍ ثَمينٍ. 46 فلمّا وجَدَ لُؤلُؤةً ثَمينَةً، مضى وباعَ كُلّ ما يَملِكُ واَشتَراها.
47 ويُشبِهُ مَلكوتُ السّماواتِ شبكَةً ألقاها الصَيّادونَ في البحرِ، فجَمَعتْ سَمكًا مِنْ كُلّ نوعٍ. 48 فلمّا اَمتَلأتْ أخرَجَها الصَيّادونَ إلى الشّاطئِ، فوَضَعوا السّمكَ الجيّدَ في سِلالِهِم ورَمَوا الرّديءَ. 49 وهكذا يكونُ في نِهايَةِ العالَمِ: يَجيءُ الملائِكةُ، ويَنتَقونَ الأشرارَ مِنْ بَينِ الصّالِحينَ 50 ويَرمونَهُم في أتّونِ النّارِ. فهُناكَ البُكاءُ وصَريفُ الأسنانِ».
الجديد والقديم
51 وسألَ يَسوعُ تلاميذَهُ: «أفَهِمتُم هذا كُلّهُ؟» فأجابوهُ: «نعم». 52 فقالَ لهُم: «إذًا، كُلّ مَنْ صارَ مِنْ مُعَلّمي الشّريعةِ تلميذًا في مَلكوتِ السّماواتِ، يُشبِهُ ربّ بَيتٍ يُخرِجُ مِنْ كنزِهِ كُلّ جديدٍ وقَديمٍ».
الناصرة ترفض يسوع
(مرقس 6:1-6، لوقا 4:16-30)53 ولمّا أتَمّ يَسوعُ هذِهِ الأمثالَ، ذهَبَ مِنْ هُناكَ 54 وعادَ إلى بلَدِهِ، وأخَذَ يُعلّمُ في مَجمَعِهِم، فتَعَجّبوا وتَساءَلوا: «مِنْ أينَ لَه هذِهِ الحِكمةُ وتِلْكَ المُعْجزاتَ؟ 55 أما هوَ اَبنُ النجّارِ؟ أُمّهُ تُدعى مَريمَ، وإِخوتُهُ يَعقوبَ ويوسفَ وسِمْعانَ ويَهوذا؟ 56 أما جميعُ أخَواتِهِ عِندَنا؟ فمِنْ أينَ لَه كُلّ هذا؟» 57 ورَفَضوهُ.
فقالَ لهُم يَسوعُ: «لا نبيّ بِلا كرامةٍ إلاّ في وَطَنِهِ وبَيتِهِ». 58 وما صنَعَ هُناكَ كثيرًا مِنَ المُعجِزاتِ لِعَدَمِ إيمانِهِم بهِ.
Parabola semănătorului
1 În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare. 2 Mulţime multă s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm. 3 Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o. 8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. 9 Cine are urechi să audă.” 10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?” 11 Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat. 12 Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice:
Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege,
veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit.
Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima,
să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
16 Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit.
Explicarea parabolei semănătorului
18 Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. 19 Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. 22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”
Parabola neghinei
24 Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. 25 Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27 Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? 28 El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? 29 Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.”
Parabola grăuntelui de muştar şi a plămadei
31 Şi le-a mai zis o parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. 32 Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu drojdia pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
34 Iisus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea altfel decât în parabole 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
Voi deschide gura şi voi vorbi în parabole,
voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
Explicarea parabolei neghinei
36 Atunci Iisus a lăsat mulţimile să plece şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină.” 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului, 38 ţarina este lumea, sămânţa bună înseamnă fiii Împărăţiei, iar neghina înseamnă fiii celui Rău. 39 Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, după cum se smulge neghina şi se arde în foc, tot aşa se va întâmpla şi la sfârşitul veacului. 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii şi ei vor smulge din Împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!
Parabola comorii ascunse şi a perlei
44 Împărăţia cerului se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără.
Parabola năvodului
47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare care prinde tot felul de peşti. 48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. 49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni 50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 51 „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Iisus. „Da!” I-au răspuns ei. 52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.” 53 După ce a terminat Iisus de spus parabolele acestea, a plecat de acolo.
Iisus la Nazaret
54 A venit în ţinutul Său şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă în aşa fel încât cei ce-l auzeau se mirau: „De unde are El înţelepciunea şi puterea aceasta? 55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate acestea?” 57 Şi astfel se poticneau din cauza aceasta. Dar Iisus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui.” 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.