الشيطان يجرب يسوع
(متى 4:1-11، مرقس 1:12-13)1 ورجَعَ يَسوعُ مِنْ نَهرِ الأُردُنِ، وهوَ مُمتَلئٌ مِنَ الرّوحِ القُدُسِ، فاَقتادَهُ الرّوحُ في البرّيّةِ 2 أربعينَ يومًا، وإبليسُ يُجرّبُهُ، وما أكَلَ شيئًا في تِلكَ الأيّامِ حتى اَنقَضَت فَجاعَ. 3 فقالَ لَه إبليسُ: «إنْ كُنتَ اَبنَ اللهِ، فقُلْ لهذا الحجَرِ أنْ يَصيرَ خُبزًا». 4 فأجابَهُ يَسوعُ: «يَقولُ الكتابُ: ما بِالخُبزِ وحدَهُ يَحيا الإنسانُ».
5 وأصعَدَهُ إبليسُ إلى جبَلٍ مُرتَفِعٍ وأراهُ في لَحظَةٍ مِنَ الزّمَنِ جميعَ ممالِكِ العالَمِ، 6 وقالَ لَهُ: «أُعطيكَ هذا السّلطانَ كُلّهُ ومَجدَ هذِهِ الممالِكِ، لأنّني أملكُهُ وأنا أُعطيهِ لِمَنْ أشاءُ. 7 فإنْ سَجَدتَ لي يكونُ كُلّهُ لكَ». 8 فأجابَهُ يَسوعُ: «يَقولُ الكِتابُ: لِلرّبّ إلهِكَ تَسجُدُ، وإيّاهُ وحدَهُ تَعبُدُ».
9 وأخذَهُ إبليسُ إلى أُورُشليمَ، وأوقَفَهُ على شُرفَةِ الهَيكَلِ وقالَ لَهُ: «إنْ كُنتَ اَبنَ اللهِ، فألقِ بِنَفْسِكَ مِنْ هُنا إلى الأسفَلِ، 10 لأنّ الكِتابَ يَقولُ: يُوصي اللهُ مَلائكَتَهُ بِكَ لِيحفَظوكَ. 11 وهُم يَحمِلونَكَ على أيديهِم لِئلاّ تَصدِمَ رِجلَكَ بحَجَرٍ». 12 فأجابَهُ يَسوعُ: «ولكِنْ قِيلَ: لا تُجرّبِ الرّبّ إلهَكَ».
13 وبَعدَما جرّبَهُ إبليسُ بِكُلّ تَجرِبَةٍ، فارَقهُ إلى حِينٍ.
الناصرة ترفض يسوع
(متى 13:53-58، مرقس 6:1-6)14 ورجَعَ يَسوعُ إلى الجَليلِ، وهوَ مُمتلِئٌ بِقوّةِ الرّوحِ القُدُسِ، فَذاعَ صِيتُهُ في جميعِ تِلك الأنحاءِ. 15 وكانَ يُعَلّمُ في مَجامِعِهِم، فيُمجّدونَهُ كُلّهُم.
16 وجاءَ يَسوعُ إلى الناصِرَةِ حَيثُ نَشأَ، ودخَلَ المجمَعَ يومَ السّبتِ على عادَتِهِ، وقامَ ليَقرَأَ. 17 فناوَلوهُ كِتابَ النّبيّ إشَعيا، فلمّا فتَحَ الكِتابَ وجَدَ المكانَ الذي ورَدَ فيهِ:
18 «رُوحُ الرّبّ علَيّ
لأنّهُ مَسحني لأُبَشّرَ المساكينَ،
أرسَلَني لأُناديَ لِلأسرى بالحُريّةِ،
وللعُميانِ بِعَودَةِ البصَرِ إليهِم،
لأُحَرّرَ المَظلومينَ
19 وأُعلِنَ الوَقتَ الذي فيهِ
يَقبَلُ الرّبّ شعبَهُ».
20 وأغلَقَ يَسوعُ الكِتابَ وأعادَهُ إلى خادِمِ المَجمَعِ وجَلَسَ. وكانَت عُيونُ الحاضِرينَ كُلّهِم شاخِصَةً إليهِ. 21 فأخَذَ يقولُ لهُم: «اليومَ تَمّت هذِهِ الكَلِماتُ التي تَلَوْتُها على مَسامِعِكُم». 22 فشَهِدوا لَه كُلّهُم، وتَعَجّبوا مِنْ كلامِ النّعمَةِ الذي يَخرُجُ مِنْ فَمِهِ، وقالوا: «أما هوَ اَبنُ يوسُفَ؟»
23 فقالَ لهُم يَسوعُ: «ستَقولونَ لي هذا المثَلَ: يا طبيبُ اَشفِ نفسَكَ: فاَعمَلْ هُنا في وطنِكَ ما سَمِعنا أنّكَ عمِلتَهُ في كَفْرناحومَ». 24 وقالَ لهُم: «الحقّ أقولُ لكُم: لا يُقبَلُ نَبِيّ في وَطَنِهِ. 25 وبِحَقّ أقولُ لكُم: نَعَم، كانَ في إِسرائيلَ كثيرٌ مِنَ الأرامِلِ في زَمَنِ إيليّا، حينَ تَوقّفَ المطَرُ ثلاثَ سنَواتٍ وسِتّةَ أشهُرٍ، فحَدثَتْ مَجاعَةٌ شَديدَةٌ في البِلادِ كُلّها، 26 وما أرسَلَ اللهُ إيليّا إلى واحِدَةٍ مِنهُنّ، بل أرسلَهُ إلى أرمَلَةٍ في صَرَفَةِ صَيدا. 27 وكانَ في إِسرائيلَ كثيرٌ مِنَ البُرصِ في زمَنِ النّبي أليشَعَ، فما طهّرَ اللهُ أحَدًا مِنهُم إلاّ نُعْمانَ السوريّ».
28 فلمّا سَمِعَ الحاضِرونَ في المَجْمَعِ هذا الكلامَ غَضِبوا كثيرًا. 29 فقامُوا، وأخرَجُوهُ إلى خارِجِ المدينةِ، وجاؤوا بِه إلى حافّةِ الجبَلِ الذي كانَت مدينتُهُم مَبنيّةً علَيهِ ليُلقُوهُ مِنها. 30 لكِنّه مَرّ مِنْ بَينِهِم ومَضى.
شفاء رجل فيه روح نجس
(مرقس 1:21-28)31 ونَزَلَ إلى كَفْرَناحومَ، وهيَ مدينةٌ في الجَليلِ، وأخَذَ يُعَلّمُ النّاسَ في السّبتِ. 32 فتعجّبوا كُلّهُم مِنْ تَعليمِهِ، لأنّهُ كانَ يتكَلّمُ بِسُلطانٍ. 33 وكانَ في المَجمعِ رَجُلٌ فيهِ رُوحُ شَيطانٍ نَجِسٍ، فصاحَ بأعلى صوتِهِ: 34 «آه، ما لكَ ولنا، يا يَسوعُ النّاصِريّ؟ أجئْتَ لِتُهلِكنا؟ أنا أعرِفُ مَنْ أنتَ: أنتَ قُدّوسُ اللهِ!» 35 فاَنتَهَرَهُ يَسوعُ، قالَ: «اَخرَسْ واَخْرُجْ مِنَ الرّجُلِ!» فصَرَعَ الشّيطانُ الرّجُلَ في وَسْطِ المَجمَعِ وخرَجَ مِنهُ، مِنْ غَيرِ أنْ يُصيبَهُ بأذى. 36 فاَستَغرَبوا كُلّهُم، وقالَ بَعضُهُم لِبَعضٍ: ما هذا الكلامُ؟ بِسُلطانٍ وقُوّةٍ يأمُرُ الأرواحَ النّجِسَةَ فتَخرُجُ».
37 وذاعَ صيتُهُ في تِلكَ الأنحاءِ كُلّها.
شفاء حماة بطرس
(متى 8:14-17، مرقس 1:29-34)38 ثُمّ ترَكَ المَجمعَ ودخَلَ بَيتَ سِمعانَ. وكانَت حَماةُ سِمعانَ مُصابَةً بِحُمّى شَديدةٍ، فتَوسّلوا إلَيهِ مِنْ أجلِها. 39 فدَنا مِنها، واَنتَهَرَ الحُمّى فتركَتْها، فقامَت في الحالِ وأخذَت تَخدُمُهُم.
40 وعِندَ غُروبِ الشّمسِ، جاءَ النّاسُ بِمَرضاهُم إلى يَسوعَ، وكانوا مُصابينَ بِعِلَلٍ مُختَلِفَةٍ، فوضَعَ يَدَيهِ على كُلّ واحدٍ مِنهُم وشفاهُ. 41 وخرَجَتِ الشّياطينُ مِنْ مَرضى كثيرينَ وهيَ تَصرُخُ: «أنتَ اَبنُ اللهِ!» فكانَ يَسوعُ يَنتهِرُها ويَمنَعُها مِنَ الكلامِ، لأنّها عرَفَت أنّهُ المَسيحُ.
يسوع يعلم في المجامع
(مرقس 1:35-39)42 وخرَجَ يَسوعُ في الصّباحِ، فذَهبَ إلى مكانٍ مُقفرٍ. وبَحثَ عَنهُ النّاسُ، فلمّا وجَدوهُ تَمسّكوا بِه لِئلاّ يَرحَلَ عَنهُم. 43 فقالَ لهُم: «يَجِبُ علَيّ أن أُبَشّرَ سائِرَ المُدُنِ بِمَلكوتِ اللهِ، لأنّي لِهذا أُرسِلتُ». 44 ومَضى يُبَشّرُ في مجامعِ اليهوديّةِ.
Ispitirea lui Iisus
1 Iisus, plin de Duh Sfânt, s-a întors de la Iordan şi Duhul L-a dus în pustie, 2 unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. Şi n-a mâncat nimic în cele patruzeci de zile şi la sfârşitul lor a flămânzit. 3 Atunci Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să se facă pâine!” 4 Iisus i-a răspuns: „Stă scris: nu numai cu pâine trăieşte omul.” 5 Ducându-L mai sus, Diavolul I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi I-a spus: „Ţie îţi voi da toată puterea aceasta şi slava lor, fiindcă mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Aşadar, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 8 Iisus i-a răspuns: „Stă scris:
Domnului Dumnezeului tău să I te închini
şi numai Lui să-I slujeşti !”
9 Apoi Diavolul L-a dus la Ierusalim, L-a aşezat în locul cel mai înalt al Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici, 10 fiindcă stă scris:
Îngerilor Săi le va porunci pentru Tine,
să Te păzească
11 şi:
Te vor ridica pe mâini
ca nu cumva să-Ţi loveşti de piatră piciorul. ”
12 Dar Iisus i-a răspuns: „S-a zis: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău !” 13 Când a sfârşit toate aceste ispite, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme.
Iisus la Nazaret
14 Apoi Iisus s-a întors cu puterea Duhului în Galileea, iar vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul. 15 Şi îi învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi.
Predica mesianică din Nazaret
16 Şi s-a dus la Nazaret, unde crescuse, şi într-o sâmbătă a intrat, după obiceiul Său, în sinagogă şi s-a ridicat să citească. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia şi deschizând-o a găsit locul în care era scris:
18 Duhul Domnului este peste Mine
căci El M-a uns
să duc vestea cea bună săracilor;
M-a trimis să vestesc celor întemniţaţi iertarea
şi orbilor vederea;
să-i eliberez pe cei asupriţi
19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.
20 Apoi a închis cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. 21 Atunci a început să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în auzul vostru.” 22 Toţi Îl lăudau şi se mirau de harul cuvintelor pe care le spunea şi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar El le-a spus: „Cu siguranţă îmi veţi spune zicala: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Fă şi aici, în ţara Ta câte am auzit că s-au întâmplat în Capernaum.” 24 Şi a mai zis: „Adevărat vă spun: nici un profet nu e bine primit în ţara lui. 25 Şi e adevărat ce vă spun că erau multe văduve în Israel pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni şi a fost foamete mare în tot ţinutul, 26 dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, ci numai la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi erau mulţi leproşi în Israel pe vremea profetului Elisei şi nici unul dintre ei nu a fost curăţit, ci doar Naaman Sirianul.” 28 Când au auzit acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie 29 şi, ridicându-se, L-au scos din cetate şi L-au dus pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor ca să-L arunce de acolo. 30 Dar El, trecând printre ei, a plecat.
Minunile din Capernaum
31 Şi a coborât spre Capernaum, o cetate din Galileea, şi într-o sâmbătă îi învăţa pe oameni. 32 Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui avea putere. 33 În sinagogă era un om care avea duh de demon necurat şi care striga cu o voce puternică: 34 „Ei! ce-ai cu noi, Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne nimiceşti? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” 35 Dar Iisus l-a mustrat: „Taci şi ieşi din el!” Iar diavolul l-a aruncat pe om în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă nici un rău. 36 Pe toţi i-a cuprins spaima şi vorbeau între ei: „Ce fel de cuvânt este acesta? Fiindcă porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate şi ele ies.” 37 Şi s-a răspândit vestea despre El pretutindeni în ţinutul acela.
38 Plecând din sinagogă, Iisus a intrat în casă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, iar ei L-au rugat pentru ea. 39 El, aplecându-se asupra ei, a certat febra şi aceasta a lăsat-o. Îndată, ea s-a sculat şi a început să le slujească. 40 Pe la apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi cu tot felul de suferinţe i-au adus la Iisus, iar El îşi punea mâinile pe fiecare dintre ei şi îi vindeca. 41 Din mulţi oameni ieşeau demoni care strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Dar El, certându-i, nu-i lăsa să spună aceasta fiindcă ştiau că El este Hristos.
42 Când s-a făcut ziuă a ieşit şi a mers într-un loc pustiu. Dar mulţimile Îl căutau şi mergeau până la El ca să-L ţină să nu plece de la ei. 43 Dar Iisus le-a spus: „Trebuie să duc vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” 44 Şi predica în sinagogile din Iudeea.