قيامة يسوع
(متى 28:1-10، مرقس 16:1-8، يوحنا 20:1-10)1 وجِئنَ عِندَ فَجرِ الأحَدِ إلى القَبرِ وهُنّ يَحمِلْنَ الطّيبَ الذي هَيّأنَهُ. 2 فوَجَدْنَ الحجَرَ مُدَحرَجًا عَنِ القَبرِ. 3 فدَخَلْنَ، فما وَجَدْنَ جسَدَ الرّبّ يَسوعَ. 4 وبَينَما هُنّ في حَيرَةٍ، ظهَرَ لَهُنّ رَجُلانِ علَيهِما ثِيابٌ بَرّاقَةٌ، 5 فاَرتَعَبْنَ ونكّسنَ وجُوهَهُنّ نحوَ الأرضِ، فقالَ لهُنّ الرّجُلانِ: «لِماذا تَطلُبْنَ الحَيّ بَينَ الأمواتِ؟ 6 ما هوَ هُنا، بل قامَ. أُذكُرنَ كلامَهُ لَكُنّ وهوَ في الجَليلِ، 7 حينَ قالَ: «يَجبُ أنْ يُسلّمَ اَبنُ الإنسانِ إلى أيدي الخاطِئينَ ويُصلَبَ، وفي اليومِ الثّالِثِ يَقومُ». 8 فتَذكّرنَ كلامَهُ. 9 ورَجَعْنَ مِنَ القَبرِ وأخبَرْنَ التلاميذَ الأحَدَ عشَرَ والآخَرينَ كُلّهُم بِما حدَثَ، 10 وهُنّ مَريَمُ المَجدَلِيةُ وحنّةُ ومَريَمُ أُمّ يَعقوبَ، وكذلِكَ سائِرُ النّساءِ اللّواتي رافَقنَهُنّ. 11 وظَنَ الرُسُلُ أنّهُنّ واهِماتٌ، فما صَدّقوهُنّ. 12 ولكنّ بُطرُسَ قامَ وأسرَعَ إلى القَبرِ، فلمّا اَنحَنى رَأى الأكفانَ وحدَها. فرَجَعَ مُتَعَجّبًا مِمّا حَدَثَ.
على طريق عمواس
(مرقس 16:12-13)13 وفي اليومِ نَفسِهِ، كانَ اَثنانِ مِنَ التلاميذِ في طَريقِهِما إلى قَريةٍ اَسمُها عِمواسُ، على مَسافَةِ سَبعةِ أميالٍ مِنْ أُورُشليمَ. 14 وكانا يَتَحدّثانِ بِهذِهِ الأمورِ كُلّها. 15 وبَينَما هُما يَتحَدّثانِ ويَتجادَلانِ، دَنا مِنهُما يَسوعُ نَفسُهُ ومَشى مَعَهُما، 16 ولكنّ أعيُنَهُما عَمِيَت عَنْ مَعرِفَتِهِ. 17 فقالَ لهُما: «بِماذا تَتحدّثانِ وأنتُما ماشيانِ؟» فوقفا حزينينِ. 18 فأجابَهُ أحدُهُما، واَسمُهُ كَليوباسُ: «أنتَ وحدَكَ غَريبٌ في أُورُشليمَ فلا تَعرِفُ ما حدَثَ فيها هذِهِ الأيّامَ!» 19 فقالَ يَسوعُ: «ماذا حدَثَ؟» قالا لَه: «ما حدَثَ ليَسوعَ النّاصريّ وكانَ نَبيّا قَديرًا في القولِ والعَمَلِ عِندَ اللهِ والشّعبِ كُلّهِ، 20 كيفَ أسلَمَهُ رُؤساءُ كَهَنَتِنا وزُعماؤُنا لِلحُكمِ علَيهِ بالموتِ، وكيفَ صَلبُوهُ. 21 وكُنّا نأملُ أنْ يكونَ هوَ الذي يُخَلّصُ إِسرائيلَ. ومعَ ذلِكَ، فهذا هوَ اليومُ الثّالِثُ لتِلكَ الأحداثِ التي وقَعَت. 22 لكِنّ بَعضَ النّساءِ مِنْ جَماعَتِنا حَيّرنَنا، لأنّهُنّ زُرنَ القَبرَ عِندَ الفجرِ، 23 فما وجَدْنَ جسَدَهُ، فرَجِعْنَ وقُلْنَ إنّهُنّ شاهَدْنَ ملائِكَةً ظهَروا لهُنّ وأخبَروهُنّ بأنّهُ حَيّ. 24 فذهَبَ بَعضُ رِفاقِنا إلى القَبرِ، فوَجَدوا الحالَ على ما قالَتِ النّساءُ. وأمّا هوَ، فما رأَوهُ».
25 فقالَ لهُما يَسوعُ: «ما أغباكُما وأبطأَكُما عَن الإيمانِ بكُلّ ما قالَهُ الأنبياءُ! 26 أما كانَ يَجبُ على المَسيحِ أنْ يُعانيَ هذِهِ الآلامَ، فيَدخُلَ في مَجدِهِ؟» 27 وشرَحَ لهُما ما جاءَ عَنهُ في جميعِ الكُتبِ المُقدّسةِ، مِنْ موسى إلى سائِرِ الأنبياءِ.
28 ولمّا اَقتَرَبوا مِنَ القَريةِ التي يَقصِدانِ إليها، تظاهر لهُما يَسوعُ أنّهُ ذاهِبٌ إلى مكانٍ بَعيدٍ. 29 فتَمَسّكا بِه وقالا: «أقِمْ مَعَنا، لأنّ المَساءَ اَقتَرَبَ ومالَ النّهارُ!» فدخَلَ ليُقيمَ مَعَهُما. 30 ولمّا جَلَسوا لِلطَعامِ، أخَذَ يَسوعُ خُبزًا وبارَكَ وكسَرهُ وناولَهُما. 31 فاَنفَتَحَت عُيونُهُما وعَرَفاهُ، ولكنّهُ تَوارى عن أنظارِهِما. 32 فقالَ أحدُهُما للآخَرِ: «أما كانَ قَلبُنا يَحتَرِقُ في صَدْرِنا، حينَ حَدّثَنا في الطّريقِ وشرَحَ لنا الكُتُبَ المُقدّسَةَ؟» 33 وقاما في الحالِ ورَجَعا إلى أُورُشليمَ، فوَجَدا الرّسُلَ الأحدَ عشَرَ ورِفاقَهُم مُجتَمِعينَ، 34 وكانوا يَقولونَ: «قامَ الرّبّ حقّا وظهَرَ لِسِمعانَ!» 35 فأخبَراهُم بِما حدَثَ في الطّريقِ، وكيفَ عَرَفا الرّبّ عِندَ كَسرِ الخُبزِ.
يسوع يظهر للتلاميذ
(متى 28:16-20، مرقس 16:14-18، يوحنا 20:19-23، أعمال 1:6-8)36 وبَينَما التِلميذانِ يتكَلّمانِ، ظهَرَ هوَ نَفسُهُ بَينَهُم وقالَ لهُم: «سَلامٌ علَيكُم!» 37 فخافوا واَرتَعَبوا، وظَنّوا أنّهُم يرَونَ شَبَحًا. 38 فقالَ لهُم: «ما بالُكُم مُضطَربينَ، ولِماذا ثارَتِ الشّكوكُ في نُفوسِكُم؟ 39 أُنظُروا إلى يَدَيّ ورِجلَيّ، أنا هوَ. إلمِسوني وتَحَقّقوا. الشّبَحُ لا يكونُ لَه لَحمٌ وعَظْمٌ كما تَرونَ لي». 40 قالَ هذا وأراهُم يَدَيهِ ورِجلَيهِ. 41 ولكنّهُم ظَلّوا غَيرَ مُصدّقِينَ مِنْ شِدّةِ الفرَحِ والدّهشَةِ.
فقالَ لهُم: «أعِندَكم طَعامٌ هُنا؟» 42 فناوَلوهُ قِطعَةَ سَمَكٍ مَشوِيّ، 43 فأخَذَ وأكَلَ أمامَ أنظارِهِم. 44 ثُمّ قالَ لَهُم: «عِندَما كُنتُ بَعدُ مَعَكُم قُلتُ لكُم: لا بُدّ أنْ يتِمّ لي كُلّ ما جاءَ عنّي في شريعةِ موسى وكُتُبِ الأنبياءِ والمزاميرِ». 45 ثُمّ فتَحَ أذهانَهُم ليَفهَموا الكُتُبَ المُقَدّسَةَ، 46 وقالَ لهُم: «هذا ما جاءَ فيها، وهوَ أنّ المَسيحَ يتألّمُ ويَقومُ مِنْ بَينِ الأمواتِ في اليومِ الثّالِثِ، 47 وتُعلَنُ باَسمِهِ بِشارَةُ التّوبَةِ لغُفرانِ الخطايا إلى جميعِ الشّعوبِ، اَبتداءً مِنْ أُورُشليمَ. 48 وأنتُم شُهودٌ على ذلِكَ. 49 وسأُرسِلُ إليكُم ما وعَدَ بِه أبي. فأقيموا في مدينةِ أُورُشليمَ إلى أنْ تَحُلّ علَيكُمُ القُوّةُ مِنَ العُلى».
صعود يسوع إلى السماء
(مرقس 16:19-20، أعمال 1:9-11)50 ثُمّ خرَجَ بِهِم إلى بَيتِ عنيا، ورفَعَ يَديَهِ وبارَكَهُم. 51 وبَينَما هوَ يُبارِكُهُم، اَنفَصَل عَنهُم ورُفِعَ إلى السّماءِ، 52 فسَجَدوا لَه، ورَجَعوا إلى أُورُشليمَ وهُم في فرَحٍ عَظيمٍ. 53 وكانوا كُلّ حينٍ في الهَيكلِ يُبارِكونَ اللهَ.
Învierea lui Iisus
1 În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8 Atunci şi-au amintit cuvintele Lui. 9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.
Iisus se arată celor doi ucenici pe drumul spre Emaus
13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23 şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?” 27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Iisus se arată ucenicilor şi apostolilor în camera de sus
36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea lui Iisus
50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.