مثل الأرملة والقاضي
1 وكلّمَهُم بِمَثَلٍ على وُجوبِ المُداومَة على الصلاةِ مِنْ غَيرِ مَلَلٍ، 2 قالَ: «كانَ في إحدى المُدُنِ قاضٍ لا يَخافُ اللهَ ولا يَهابُ النّاسَ. 3 وكانَ في تِلكَ المدينةِ أرملةٌ تتردّدُ إليهِ وتقولُ لَهُ: أنصِفْني مِنْ خَصْمي! 4 فكانَ يَرفُضُ طَلَبها، ولكنّهُ بَعدَ مُدّةٍ طويلةٍ قالَ في نَفسِهِ: معَ أنّي لا أخافُ اللهَ ولا أهابُ النّاسَ، 5 فسأُنصِفُ هذِهِ الأرمَلةَ لأنّها تُزْعِجُني، وإلاّ ظَلّت تَجيءُ وتُضايقُني».
6 وقالَ الرّبّ يَسوعُ: «اَسمَعوا جيّدًا ما قالَ هذا القاضي الظالمُ، 7 فكيفَ لا يُنصِفُ اللهُ مُختاريهِ الضارعينَ إلَيهِ ليلَ نهارَ؟ وهل يُبطئُ في الاستجابَةِ لهُم؟ 8 أقولُ لكُم: إنّهُ يُسرعُ إلى إنصافِهِم. ولكِنْ، أيَجِدُ اَبنُ الإنسانِ إيمانًا على الأرضِ يومَ يَجيءُ؟»
مثل الفريسي وجابي الضرائب
9 وقالَ هذا المثَلَ لِقومٍ كانوا على ثِقَةٍ بأنّهُم صالِحونَ، ويَحتَقِرونَ الآخرينَ: 10 «صَعِدَ رَجُلانِ إلى الهَيكَلِ ليُصَلّيا، واحدٌ فَرّيسيّ والآخرُ مِنْ جُباةِ الضّرائبِ. 11 فوقَفَ الفَرّيسيّ يُصلّي في نَفسِهِ فيقولُ: شُكرًا لكَ يا اللهُ، فما أنا مِثلُ سائِرِ النّاسِ الطامعينَ الظالِمينَ الزّناةِ، ولا مِثلُ هذا الجابي! 12 فأنا أصومُ في الأُسبوعِ مَرّتَينِ، وأوفي عُشْرَ دَخلي كُلّهِ. 13 وأمّا الجابي، فوقَفَ بَعيدًا لا يَجْرُؤُ أنْ يَرفَعَ عَينَيهِ نحوَ السّماءِ، بل كانَ يَدُقّ على صَدْرِهِ ويقولُ: اَرحَمْني يا اللهُ، أنا الخاطئُ!
14 أقولُ لكُم: هذا الجابي، لا ذاكَ الفَرّيسيّ، نزَلَ إلى بَيتِهِ مَقبولاً عِندَ اللهِ. فمَنْ يرفَعْ نَفسَهُ يَنخَفِضْ، ومَنْ يخْفِضْ نَفسَهُ يَرتَفِعْ».
يسوع يبارك الأطفال
(متى 19:13-15، مرقس 10:13-16)15 وجاءَ إلَيهِ بَعضُ النّاسِ بأطفالٍ ليضَعَ يدَيهِ علَيهِم. فلمّا رآهُمُ التلاميذُ اَنتَهرُوهُم. 16 ولكِنْ يَسوعُ دعا الأطفالَ إلَيهِ وقالَ: «دَعُوا الأطفالَ يَأتونَ إليّ ولا تَمنَعوهُم، لأنّ لأمثالِ هَؤلاءِ مَلكوتَ اللهِ. 17 الحَقّ أقولُ لكُم: مَنْ لا يَقبلُ مَلكوتَ اللهِ كأنّهُ طِفْلٌ لا يَدخُلُهُ».
الرجل الغني
(متى 19:16-30، مرقس 10:17-31)18 وسألَهُ أحَدُ الوُجَهاءِ: «أيّها المُعَلّمُ الصالحُ، ماذا أعمَلُ لأرِثَ الحياةَ الأبدِيّةَ؟» 19 فأجابَهُ يَسوعُ: «لماذا تَدعوني صالِحًا؟ لا صالحٌ إلاّ اللهُ وحدَهُ. 20 أنتَ تَعرِفُ الوصايا: لا تَزْنِ، لا تَقْتُلْ، لا تَسرِقْ، لا تَشهَدْ بالزّورِ، أكرِمْ أباكَ وأُمّكَ». 21 فقالَ الرّجُلُ: «مِنْ أيّامِ صِبايَ عمِلتُ بِهذِهِ الوصايا كُلّها».
22 فلمّا سمِعَ يَسوعُ كلامَهُ هذا، قالَ لَهُ: «يُعْوِزُكَ شيءٌ واحدٌ، بِعْ كُلّ ما تَملِكُ ووَزّعْ ثَمنَهُ على الفُقراءِ، فيكونَ لكَ كَنزٌ في السّماواتِ، وتَعالَ اَتبَعْني». 23 فحَزِنَ الرّجُلُ عِندَما سمِعَ هذا الكلامَ، لأنّهُ كانَ غَنيّا جدّا.
24 ورأى يَسوعُ أنّهُ حزِنَ، فقالَ: «ما أصعَبَ دُخولَ الأغنياءِ إلى مَلكوتِ اللهِ! 25 فمُرورُ الجمَلِ في ثَقبِ الإبرَةِ أسهَلُ مِنْ دُخولِ الغَنيّ إلى مَلكوتِ اللهِ». 26 فقالَ السّامِعونَ: «مَنْ يُمكِنُهُ أنْ يَخلُصَ، إذًا؟» 27 فأجابَ يَسوعُ: «ما لا يُمكِنُ عِندَ النّاسِ، مُمْكنٌ عِندَ اللهِ».
28 فقالَ لَهُ بُطرُسُ: «ها نَحنُ تَركنا ما لنا وتَبِعناكَ!» 29 فأجابَ يَسوعُ: «الحقّ أقولُ لكُم: ما مِنْ أحَدٍ ترَكَ بَيتًا أوِ اَمرأةً أو إخوَةً أو أبًا أو أُمّا أو أولادًا مِنْ أجلِ مَلكوتِ اللهِ، 30 إلاّ نالَ في هذِهِ الدُنيا أضعافَ ما ترَكَ، ونالَ في الآخِرَةِ الحياةَ الأبدِيّةَ».
يسوع ينبئ مرة ثالثة بموته وقيامته
(متى 20:17-19، مرقس 10:32-34)31 وأخَذَ التلاميذَ الاثنَي عشَرَ على اَنفِرادٍ وقالَ لهُم: «ها نَحنُ صاعِدونَ إلى أُورُشليمَ، فيَتِمّ كُلّ ما كتَبَهُ الأنبياءُ في اَبنِ الإنسانِ، 32 فسَيُسَلّمُ إلى الوثَنيّينَ، فيَستَهزِئونَ بِه ويَشتُمونَهُ ويَبصُقونَ علَيهِ، 33 ثُمّ يَجلِدونَهُ ويَقتُلونَهُ، وفي اليومِ الثالثِ يَقومُ». 34 فما فَهِمَ التلاميذُ شيئًا مِنْ ذلِكَ، وكانَ هذا الكلامُ مُغلَقًا علَيهِم، فما أدركوا مَعناهُ.
يسوع يشفي أعمى
(متى 20:29-34، مرقس 10:46-52)35 واَقتَرَبَ يَسوعُ مِنْ أريحا، وكانَ رَجُلٌ أعمى جالِسًا على جانِبِ الطّريقِ يَستَعطي. 36 فلمّا أحسّ بِمُرورِ الجُموعِ سألَ: «ما هذا؟» 37 فأخبروهُ أنّ يَسوعَ النّاصِريّ يَمُرّ مِنْ هُناكَ. 38 فصاحَ الأعمى: «يا يَسوعُ اَبنَ داودَ، اَرحَمني!» 39 فاَنتَهَرَهُ السّائِرونَ في المُقدّمَةِ ليَسكُتَ. لكِنّهُ صاحَ بِصوتٍ أعلى: «يا اَبنَ داودَ، اَرحَمني!» 40 فوقَفَ يَسوعُ وأمرَ بأنْ يُقَدّموهُ إلَيهِ. فلمّا اَقتَرَبَ سألَهُ: 41 «ماذا تُريدُ أنْ أعمَلَ لكَ؟» فأجابَهُ: «أنْ أُبصِرَ، يا سيّدُ!»
42 فقالَ لَه يَسوعُ: «أبصِرْ، إيمانُكَ شَفاكَ!» 43 فأبصَرَ في الحالِ وتبِعَ يَسوعَ وهوَ يَحمَدُ اللهَ. ولمّا رأى الشّعبُ ما جرى، مَجّدوا اللهَ كُلّهُم.
Parabola judecătorului nedrept
1 Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2 Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3 Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4 Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.” 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7 Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”
Parabola vameşului şi a fariseului
9 A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. 10 „Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig. 13 Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul! 14 Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”
Iisus şi copiii
15 Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat. 16 Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. 17 Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
18 Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19 Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu. 20 Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! ” 21 Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!” 22 Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!” 23 Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.
24 Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor e să treacă o frânghie prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26 Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?” 27 Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28 Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29 Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30 şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”
A treia vestire a morţii şi învierii lui Iisus
31 Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului. 32 Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat 33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” 34 Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea orbului din Ierihon
35 Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind. 36 Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă. 37 I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret. 38 Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” 39 Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!” 42 Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” 43 Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.