الخطيئة والصفح والإيمان
(متى 18:6-7،متى 21-22، مرقس 9:42)1 وقالَ يَسوعُ لِتلاميذِهِ: «لا بُدّ مِنْ حُدوثِ ما يوقِعُ النّاسَ في الخَطيئَةِ، ولكِنّ الوَيلَ لِمَن يكونُ حُدوثُهُ على يَدِهِ. 2 فخَيرٌ لَهُ أنْ يُعلّقَ في عُنُقِهِ حجَرُ طَحنٍ ويُرمى في البحرِ مِنْ أنْ يوقِعَ أحدَ هَؤلاءِ الصّغارِ في الخَطيئَةِ. 3 فكونوا على حذَرٍ.
إذا أخطأَ أخوكَ فوَبّخْهُ، وإنْ تابَ فاَغفِرْ لَهُ. 4 وإذا أخطأَ سبعَ مرّاتٍ في اليومِ، ورجَعَ إلَيكَ في كُلّ مرّةٍ فقالَ: أنا تائِبٌ، فاَغفِرْ لهُ».
5 وقالَ الرّسُلُ لِلرّبّ: «زِدْ إيمانَنا»، 6 فأجابَ الرّبّ: «لَو كانَ لكُم إيمانٌ مِقدارُ حَبّةٍ مِنْ خَردَلٍ وقُلتُم لِهذِهِ الجُمّيزَةِ: اَنقَلِعي واَنْغَرِسي في البحرِ، لأطاعَتْكُم.
التواضع في الخدمة
7 «مَنْ مِنكُم لَهُ أجيرٌ يَفلحُ الأرضَ أو يَرعى الغنَمَ، إذا رجَعَ مِنَ الحَقلِ، يقولُ لَهُ: أسرِعْ واَجلِسْ لِلطعامِ. 8 ألا يقولُ لَهُ: هيّئْ ليَ العشاءَ، وشَمّرْ عَن ساعدَيكَ واَخدُمني حتى آكُلَ وأشرَبَ، ثُمّ تأكُلُ أنتَ وتَشرَبُ؟ 9 فهل للأجيرِ فَضْلٌ إذا أطاعَ سيّدَهُ؟ لا أظُنّ. 10 وهكذا أنتُم، إذا فَعَلْتُم كُلّ ما أُمِرتُم بِهِ فقولوا: نَحنُ خَدَمٌ بُسطاءُ، وما فَعَلنا إلاّ ما كانَ يَجِبُ علَينا أنْ نَفعَلَ».
شفاء عشرة برص
11 وبَينَما هوَ في طَريقِهِ إلى أُورُشليمَ، مَرّ بالسّامِرَةِ والجليلِ. 12 وعِندَ دُخولِهِ إحدى القُرى اَستَقْبَلَهُ عَشَرةٌ مِنَ البُرْصِ، فوَقَفوا على بُعدٍ مِنهُ 13 وصاحوا: «يا يَسوعُ، يا مُعَلّمُ، اَرحَمْنا!» 14 فتَطلّعَ وقالَ لهُم: «اَذهَبوا إلى الكَهنَةِ وأرُوهُم أنفُسَكُم!»
وبَينَما هُم ذاهبونَ طَهُروا. 15 فلمّا رأى واحدٌ مِنهُم أنّهُ شُفي، رجَعَ وهوَ يُمَجّدُ اللهَ بأعلى صَوتِهِ، 16 واَرتَمى على وَجهِهِ عِندَ قَدمَي يَسوعَ يَشكُرُهُ، وكان سامِرِيّا. 17 فقالَ يَسوعُ: «أما طَهُرَ العَشرَةُ، فأينَ التِسعَةُ؟ 18 أما كانَ فيهِم مَنْ يَرجِعُ لِيُمَجّدَ اللهَ سوى هذا الغريبِ؟» 19 ثُمّ قالَ لَهُ: «قُمْ واَذهَبْ، إيمانُكَ خلّصَكَ».
مجيء ملكوت اللهِ
(متى 24:23-28،متى 37-41)20 ولمّا سألَهُ الفَرّيسيّونَ: «متى يَجيءُ مَلكوتُ اللهِ؟» أجابَهُم: «لا يَجيءُ مَلكوتُ اللهِ بِمَشهدٍ مِنْ أحَدٍ. 21 ولا يُقالُ: ها هوَ هُنا، أو ها هوَ هُناكَ، لأنّ مَلكوتَ اللهِ هوَ فيكُم».
22 وقالَ لِتلاميذِهِ: «يَجيءُ زَمانٌ تَتَمَنّونَ فيهِ أنْ تَرَوا يومًا واحدًا مِنْ أيّامِ اَبنِ الإنسانِ ولَنْ تَرَوا. 23 وسيُقالُ لكُم: ها هوَ هُنا، أو ها هوَ هُناكّ! فلا تَذهَبوا ولا تَتبَعوا أحدًا، 24 لأنّ مَجيءَ اَبنِ الإنسانِ في يومِهِ يكونُ مِثلَ البَرقِ الذي يَلمَعُ في أفُقٍ ويُضيءُ في آخَرَ. 25 ولكنْ يَجِبُ علَيهِ قَبلَ ذلِكَ أنْ يتألّمَ كثيرًا، وأنْ يَرفُضَهُ هذا الجِيلُ. 26 وكما حدَثَ في أيّامِ نوحٍ، فكذلِكَ يحدُثُ في أيّامِ اَبنِ الإنسانِ: 27 كانَ النّاسُ يأكُلونَ ويَشرَبونَ ويَتَزاوَجونَ، إلى يومِ دخَلَ نوحٌ السفينَةَ، فجاءَ الطوفانُ وأهلَكَهُم كُلّهُم. 28 أو كما حدَثَ في أيّامِ لوطٍ: كانَ النّاسُ يأكُلونَ ويَشرَبونَ، ويَبيعونَ ويَشتَرُونَ، ويَزرَعونَ ويَبنونَ، 29 ولكِن يومَ خرَجَ لوطٌ مِنْ سدومَ أمطَرَ اللهُ نارًا وكِبريتًا مِنَ السّماءِ فأهلَكَهُم كُلّهُم. 30 هكذا يَحدُثُ يومَ يَظهَرُ اَبنُ الإنسانِ. 31 فمَنْ كانَ في ذلِكَ اليومِ على السّطحِ، فلا يَنزِلْ إلى البيتِ ليأْخُذَ حوائِجَهُ. ومَنْ كانَ في الحَقلِ فلا يرجِعْ إلى الوَراءِ. 32 تَذكّروا اَمرأةَ لوطٍ! 33 مَنْ حاوَلَ أنْ يَحفَظَ حَياتَهُ يَخسَرُها، ومَنْ خَسِرَ حياتَهُ يُخَلّصُها. 34 أقولُ لكُم: سيكونُ في تِلكَ الليلةِ اَثنانِ على سريرٍ واحدٍ، فيُؤخَذُ أحدُهُما ويُترَكُ الآخَرُ. 35 وتكونُ اَمرأتانِ على حجَرِ الطّحنِ معًا، فتُؤخَذُ إحداهُما وتُتْركُ الأُخرى. [ 36 ويكونُ رَجُلانِ في الحقلِ، فيُؤخذُ أحدُهُما ويُترَكُ الآخَرُ»]. 37 فسألَهُ التلاميذُ: «أينَ، يا رَبّ؟» فأجابَهُم: «حَيثُ تكونُ الجِيفةُ تَجتَمِعُ الغُربانُ».
Despre prilejul de păcat
1 Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2 I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”
Despre credinţă şi slujire
5 Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6 Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.
7 Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8 Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9 Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10 La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”
Cei zece leproşi
11 Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12 Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13 şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14 Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15 Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17 Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21 şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22 Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24 La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29 iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30 La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33 Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. ” 37 La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”
