كلمة اللهِ
1 في البَدْءِ كانَ الكَلِمَةُ،
والكَلِمَةُ كانَ عِندَ اللهِ،
وكانَ الكَلِمَةُ اللهَ.
2 هوَ في البَدْءِ كانَ عِندَ اللهِ.
3 بِه كانَ كُلّ شيءٍ،
وبِغَيرِهِ ما كانَ شيءٌ مِمّا كانَ.
4 فيهِ كانَتِ الحياةُ،
وحياتُهُ كانَت نُورَ النّاسِ.
5 والنّورُ يُشرِقُ في الظّلْمَةِ،
والظّلْمَةُ لا تَقوى علَيهِ.
6 ظهَرَ رَسولٌ مِنَ اللهِ اَسمُهُ يوحنّا.
7 جاءَ يَشهَدُ لِلنّورِ حتى يُؤمنَ النّاسُ على يدهِ.
8 ما كانَ هوَ النّورَ،
بل شاهدًا لِلنّورِ.
9 الكَلِمَةُ هوَ النّورُ الحَقّ،
جاءَ إلى العالَمِ لِـيُنيرَ كُلّ إنسانٍ.
10 وكانَ في العالَمِ،
وبِه كانَ العالَمُ،
وما عَرَفَهُ العالَمُ.
11 إلى بَيتِهِ جاءَ،
فما قَبِلَه أهلُ بَيتِه.
12 أمّا الذينَ قَبِلوهُ، المُؤمِنونَ باَسمِهِ، فأعطاهُم سُلطانًا أنْ يَصيروا أبناءَ اللهِ،
13 وهُمُ الذينَ وُلِدوا لا مِنْ دَمٍ
ولا مِنْ رَغبَةِ جسَدٍ
ولا مِنْ رَغبَةِ رَجُلٍ،
بل مِنَ اللهِ.
14 والكَلِمَةُ صارَ بشَرًا وعاشَ بَينَنا،
فرأَينا مَجدَهُ
مَجدًا يَفيضُ بِالنّعمَةِ والحَقّ،
نالَهُ مِنَ الآبِ،
كاَبْنٍ لَهُ أوحَدَ.
15 شَهِدَ لَهُ يوحنّا فنادى:
«هذا هوَ الذي قُلتُ فيهِ:
يَجيءُ بَعدي ويكونُ أعظَمَ مِنّي،
لأنّهُ كانَ قَبْلي».
16 مِنْ فيضِ نِعَمِهِ نِلْنا جميعًا
نِعمةً على نِعمةٍ،
17 لأنّ اللهَ بِموسى أعطانا الشريعةَ،
وأمّا بِـيَسوعَ المسيحِ فوَهَبَنا النّعمَةَ والحقّ.
18 ما مِنْ أحدٍ رأى اللهَ.
الإلهُ الأوحَدُ الذي في حِضنِ الآبِ
هوَ الذي أخبَرَ عَنهُ.
شهادة يوحنا المعمدان
(متى 3:1-12، مرقس 1:2-8، لوقا 3:15-17)19 هذِهِ شَهادةُ يوحنّا، حينَ أرسَلَ إلَيهِ اليَهودُ مِنْ أُورُشليمَ كَهنَةً ولاويّـينَ ليسألوهُ: «مَنْ أنتَ؟» 20 فاَعتَرَفَ وما أنكَرَ، اَعتَرَفَ قالَ: «ما أنا المَسيحُ». 21 فقالوا: «مَنْ أنتَ، إذًا؟ هل أنتَ إيليّا؟»
قالَ: «ولا إيليّا». قالوا: «هل أنتَ النّبـيّ؟» أجابَ: «لا». 22 فقالوا لَه: «مَنْ أنتَ، فنَحمِلَ الجَوابَ إلى الذينَ أرسَلونا. ماذا تقولُ عَنْ نَفسِكَ؟» 23 قالَ: «أنا، كما قالَ النّبـيّ إشَعيا:
صوتُ صارخٍ في البرّيّةِ:
قَوّموا طريقَ الرّبّ».
24 وكانَ بَينَهُم فَرّيسيّونَ، 25 فقالوا ليوحنّا: «كيفَ تُعَمّدُ وما أنتَ المَسيحُ ولا إيليّا ولا النّبـيّ؟» 26 أجابَهُم: «أنا أعمّدُ بالماءِ، وبَينَكم مَنْ لا تَعرِفونَهُ. 27 هوَ الذي يَجيءُ بَعدي، ويكونُ أعظَمَ مِنّي، وما أنا أهلٌ لأنْ أحُلّ رِباطَ حِذائِهِ».
28 جرى هذا كُلّهُ في بَيت عَنيا، عَبرَ نهرِ الأُردُنِ، حيثُ كانَ يوحنّا يُعمّدُ.
يسوع حمل اللهِ
29 وفي الغَدِ رأى يوحنّا يَسوعَ مُقبِلاً إلَيهِ، فقالَ: «ها هوَ حمَلُ اللهِ الذي يرفَعُ خَطيئةَ العالَمِ. 30 هذا هوَ الذي قُلتُ فيهِ: يَجيءُ بَعدي رَجُلٌ صارَ أعظَمَ مِنّي، لأنّهُ كانَ قَبلي. 31 وما كُنتُ أعرِفُهُ، فَجِئتُ أُعَمّدُ بالماءِ حتى يَظهرَ لإسرائيلَ».
32 وشَهِدَ يوحنّا، قالَ: «رأيتُ الرّوحَ يَنزِلُ مِنَ السّماءِ مِثْلَ حمامةٍ ويَستَقِرّ علَيهِ. 33 وما كُنتُ أعرِفُهُ، لكنّ الذي أرسَلَني لأُعَمّدَ بِالماءِ قالَ لي: «الذي ترى الرّوحَ ينزِلُ ويَستَقِرّ علَيهِ هوَ الذي سَيُعَمّدُ بالرّوحِ القُدُسِ. 34 وأنا رأيتُ وشَهِدتُ أنّهُ هوَ اَبنُ اللهِ».
تلاميذ يسوع الأولون
35 وكانَ يوحنّا في الغدِ واقِفًا هُناكَ، ومعَهُ اَثنانِ مِنْ تلاميذِهِ. 36 فنظَرَ إلى يَسوعَ وهوَ مارّ وقالَ: «ها هوَ حمَلُ اللهِ». 37 فسَمِعَ التلميذانِ كلامَهُ، فتَبِعا يَسوعَ. 38 واَلتَفتَ يَسوعُ فرآهُما يَتبَعانِهِ، فقالَ لهُما: «ماذا تُريدانِ؟» قالا: «رابـي (أي يا مُعَلّمُ) أينَ تُقِـيمُ؟» 39 قالَ: «تَعالا واَنظرا». فذَهَبا ونَظرا أينَ يُقيمُ، فأقاما معَهُ ذلِكَ اليوم، وكانَتِ السّاعةُ نحوَ الرّابعةِ بَعدَ الظّهرِ.
40 وكانَ أندَراوسُ أخو سِمعانَ بُطرُسَ أحدَ التّلميذَينِ اللذَينِ سَمِعا كلامَ يوحنّا فتَبِعا يَسوعَ. 41 ولَقِـيَ أندراوُسُ أخاهُ سِمعانَ، فقالَ لَهُ: «وجَدْنا المَسيّا»، أيِ المَسيحَ. 42 وجاءَ بِه إلى يَسوعَ، فنظَرَ إلَيهِ يَسوعُ وقالَ: «أنتَ سِمعانُ بنُ يوحنّا، وسأدْعوكَ «كِيفا» (أي صَخرًا)».
يسوع يدعو فيلبس ونثنائيل
43 وأرادَ يَسوعُ في الغدِ أنْ يذهَبَ إلى الجَليلِ. فلَقِـيَ فِـيلُبّسَ، فقالَ لَه: «إتبَعْني». 44 وكانَ فِـيلبّسُ مِنْ بَيت صيدا، مدينةِ أندَراوُسَ وبُطرُسَ. 45 ولَقِـيَ فِـيلبّسُ نَثَنائِيلَ، فقالَ لَه: «وجَدْنا الذي ذكرَهُ موسى في الشّريعةِ، والأنبـياءُ في الكُتُبِ، وهوَ يَسوعُ اَبنُ يوسفَ مِنَ النّاصِرَةِ». 46 فقالَ لَه نَثَنائيلُ: «أمنَ النّاصرةِ يَخرُجُ شيءٌ صالِـحٌ؟» فأجابَهُ فِـيلبّسُ: «تَعالَ واَنظُرْ». 47 ورأى يَسوعُ نَثَنائيلَ مُقْبلاً إلَيهِ فقالَ: «هذا إِسرائيليّ صَميمٌ لا شَكّ فيهِ!» 48 فقالَ لَه نَثَنائيلُ: «كيفَ عَرَفتَني؟» فأجابَه يَسوعُ: «رأيتُكَ تَحتَ التّينةِ قَبلَما دَعاكَ فِـيلبّسُ». 49 فقالَ نَثَنائيلُ: «أنتَ يا مُعَلّمُ اَبنُ اللهِ. أنتَ مَلِكُ إِسرائيلَ!» 50 فأجابَه يَسوعُ: «هل آمنتَ لأنّي قُلتُ لكَ: رأيتُكَ تَحتَ التّينةِ؟ ستَرى أعظمَ مِنْ هذا». 51 وقالَ لَه: «الحقّ أقولُ لكُم: سَترَونَ السّماءَ مَفتوحةً ومَلائِكةَ اللهِ صاعِدينَ نازِلينَ على اَبنِ الإنسانِ».
Prolog: Cuvântul a devenit om
1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce s-a făcut nu s-a făcut fără El. 4 În El era viaţa, iar viaţa era lumina oamenilor. 5 Şi lumina străluceşte în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.
6 A fost un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan. 7 El a venit să dea mărturie, să mărturisească despre lumină, ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Aceasta era lumina cea adevărată care, venind în lume, luminează orice om. 10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor celor care L-au primit, celor care cred în Numele Său, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupească, nici din voinţa vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi şi noi am văzut slava Lui, slava Unului Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan dădea mărturie despre El şi striga: „Acesta era Cel despre care am spus: Cel ce vine după mine a fost înaintea mea, pentru că era înainte de mine.” 16 Noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har peste har. 17 Fiindcă Legea a fost dată prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos. 18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată. Dumnezeu Unul Născut, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.
Mărturia lui Ioan Botezătorul
19 Aceasta a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Cine eşti tu?” 20 El a mărturisit şi nu a negat, ci a mărturisit: „Nu sunt eu Hristosul!” 21 Ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti? Eşti tu Ilie?” El a spus: „Nu sunt.” „Eşti Profetul?”, iar el a răspuns: „Nu.” 22 Atunci i-au zis: „Cine eşti? Ca să le dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?” 23 Le-a zis: „Eu sunt
glasul celui care strigă în pustiu:
Neteziţi calea Domnului,
precum a zis Isaia, profetul.” 24 Cei trimişi erau dintre farisei 25 şi l-au întrebat: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti nici Hristosul, nici Ilie, nici Profetul?” 26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru se află cel pe care voi nu-L cunoaşteţi, 27 Cel care vine după mine şi căruia eu nu sunt vrednic nici măcar să-I dezleg cureaua încălţămintei.” 28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29 A doua zi Ioan L-a văzut pe Iisus venind spre el şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! 30 Acesta este Cel despre care am spus: După mine vine un om care a fost înaintea mea, fiindcă era înainte de mine. 31 Eu nu Îl cunoşteam, dar am venit să botez cu apă ca El să fie arătat lui Israel.” 32 Şi Ioan, dând mărturie, a spus: „Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. 33 Eu nu Îl cunoşteam, dar Acela care m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: Cel peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând asupra Lui, El este cel care botează în Duhul Sfânt. 34 Iar eu am văzut şi am dat mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”
Primii ucenici
35 În ziua următoare Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii săi 36 şi, privindu-L pe Iisus care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” 37 Iar cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi L-au urmat pe Iisus. 38 Şi Iisus, întorcându-se şi văzând că merg după El, le-a spus: „Ce căutaţi?” Ei I-au spus: „Rabbi – care, tradus, înseamnă Învăţătorule – unde locuieşti?” 39 El le-a spus: „Veniţi şi vedeţi!” Au mers, aşadar, şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan şi Îl urmaseră pe Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia – care, tradus, înseamnă Cel Uns ”, 42 şi l-a dus la Iisus. Iisus, privindu-L ţintă, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei numi Chefa, care se traduce Petru.”
43 A doua zi a vrut să plece spre Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi Iisus i-a spus: „Urmează-mă!” 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. 45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: „L-am găsit pe acela despre care au scris profeţii şi Moise în Lege, pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif.” 46 Şi Natanael i-a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino şi vezi!” 47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind spre El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie.” 48 „De unde mă cunoşti?”, I-a spus Natanael. Iisus i-a răspuns: „Înainte să te cheme Filip, te-am văzut când erai sub smochin.” 49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel!” 50 Iisus i-a răspuns: „Crezi fiindcă ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri şi mai mari!” 51 Şi i-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului.”
