المسيح وسيط العهد الجديد
1 فالعَهدُ الأوّلُ كانَت لَه شَعائِرُ العِبادَةِ والقُدسِ الأرضِيّ. 2 فكانَ هُناكَ مَسكِنٌ مَنصوبٌ هوَ المَسكِنُ الأوّلُ الذي يُقالُ لَه القُدسُ، وفيهِ المَنارَةُ والمائِدَةُ وخُبزُ القُربانِ. 3 وكانَ وراءَ الحِجابِ الثّاني مَسكِنٌ يُقالُ لَه قُدْسُ الأقداسِ، 4 وفيهِ المِبخَرَةُ الذّهَبِـيّةُ وتابوتُ العَهدِ وكُلّهُ مُغَشّى بِالذّهَبِ، وفيهِ وِعاءٌ ذَهَبِـيّ يَحتَوي المَنّ وَفيهِ عَصا هرونَ التي أورَقَتْ ولَوْحا وصايا العَهدِ. 5 وكانَ فَوقَ التّابوتِ كَروبا المَجدِ يُظَلّلانِ الغِطاءَ. ولا مَجالَ الآنَ لِلكَلامِ على هذا كُلّهِ بِالتّفصيلِ.
6 كانَ كُلّ شيءٍ على هذا التّرتيبِ، فيَدخُلُ الكَهنَةُ إلى المَسكِنِ الأوّلِ في كُلّ وَقتٍ ويَقومونَ بِشَعائِرِ العِبادَةِ. 7 ولكِنّ رَئيسَ الكَهنَةِ وَحدَهُ يَدخُلُ إلى المَسكِنِ الثّاني مرّةً في السّنَةِ، ولا يَدخُلُها إلاّ ومعَهُ الدّمُ الذي يُقَدّمُهُ كَفّارَةً لِخَطاياهُ ولِلخطايا التي اَرتكَبَها الشّعبُ عَنْ جَهلٍ مِنهُم. 8 وبِهذا يُشيرُ الرّوحُ القُدُسُ إلى أنّ الطّريقَ إلى قُدْسِ الأقداسِ غَيرُ مَفتوحٍ ما دامَ المَسكِنُ الأوّلُ قائِمًا. 9 وهذا التّرتيبُ رَمزٌ إلى الزّمَنِ الحاضِرِ، وكانَ يَتِمّ فيهِ تَقديمُ قَرابـينَ وذَبائِـحَ لا تَقدِرُ أنْ تَجعَلَ الكاهِنَ كامِلَ الضّميرِ. 10 فهِـيَ أحكامٌ تَخُصّ الجَسَدَ وتَقتَصِرُ على المَأْكَلِ والمَشرَبِ ومُختَلفِ أساليبِ الغَسلِ، وكانَت مَفروضَةً إلى الوَقتِ الذي يُصلِـحُ اللهُ فيهِ كُلّ شيءٍ.
11 ولكِنّ المَسيحَ جاءَ رئيسَ كَهنَةٍ لِلخيراتِ المُستَقبَلَةِ واَجتازَ خَيمَةً أعظَمَ وأكمَلَ مِنْ تِلكَ الخَيمَةِ الأولى، غَيرَ مَصنوعَةٍ بأيدي البَشَرِ، أي أنّها لا تَنتَمي إلى هذِهِ الخليقَةِ، 12 فدَخَلَ قُدْسَ الأقداسِ مرّةً واحدَةً، لا بِدَمِ التّيوسِ والعُجولِ، بَلْ بِدَمِهِ، فكَسَبَ لَنا الخَلاصَ الأبدِيّ. 13 فإذا كانَ رَشّ دَمِ التّيوسِ والثّيرانِ ورَمادِ العِجلَةِ يُقَدّسُ المُنَجّسينَ ويُطَهّرُ جَسَدَهُم، 14 فما أَولى دَمَ المَسيحِ الذي قَدّمَ نَفسَهُ إلى اللهِ بالرّوحِ الأزلِـيّ قُربانًا لا عَيبَ فيهِ، أنْ يُطَهّرَ ضَمائِرَنا مِنَ الأعمالِ المَيّتَةِ لِنَعبُدَ اللهَ الحيّ.
15 لذلِكَ هوَ الوَسيطُ لِعَهدٍ جَديدٍ يَنالُ فيهِ المَدعوّونَ الميراثَ الأبدِيّ المَوعودَ، لأنّهُ ماتَ كَفّارَةً لِلمَعاصي التي اَرتكَبَها الشّعبُ في أيّامِ العَهدِ الأوّلِ.
16 فحَيثُ تكونُ الوَصِيّةُ يَجبُ إثباتُ مَوتِ المُوصي، 17 لأنّ الوَصِيّةَ مَرهونَةٌ بِمَوتِ المُوصي، فلا فِعلَ لها ما دامَ المُوصي حيّا. 18 ولذلِكَ تكَرّسَ العَهدُ الأوّلُ أيضًا بِالدّمِ. 19 فَموسى، بَعدَما تَلا على مَسامِـعِ الشّعبِ جميعَ الوَصايا كما هِيَ في الشّريعَةِ، أخَذَ دمَ العُجولِ والتّيوسِ، ومَعهُ ماءٌ وصُوفٌ قِرمِزيّ وزوفى، ورَشّهُ على كِتابِ الشّريعَةِ نَفسِهِ وعلى الشّعبِ كُلّهِ 20 وقالَ: «هذا هوَ دَمُ العَهدِ الذي أمرَكُمُ اللهُ بِه». 21 وكذلِكَ رَشّ الخَيمَةَ وكُلّ أدَواتِ العِبادَةِ بِالدّمِ. 22 ويكادُ لا يَطْهُرُ شيءٌ حسَبَ الشّريعَةِ إلاّ بِالدّمِ، وما مِنْ مَغفِرَةٍ بِغَيرِ إراقَةِ دَمٍ.
المسيح أعظم الذبائح
23 فإذا كانَ مِثالُ الأُمورِ السّماوِيّةِ يَلزَمُهُ التّطهيرُ بِهذِهِ الشّعائِرِ، فالأُمورُ السّماوِيّةُ نَفسُها يَلزَمُها تَطهيرٌ بِذَبائِـحَ أفضَلَ مِنْ تِلكَ، 24 لأنّ المَسيحَ ما دخَلَ قُدسًا صَنَعَتهُ أيدي البَشَرِ صُورَةً لِلقُدسِ الحَقيقِـيّ، بَلْ دَخَلَ السّماءَ ذاتَها لِـيظهَرَ الآنَ في حَضرَةِ اللهِ مِنْ أجلِنا، 25 لا لأنّهُ سَيُقدّمُ نَفسَهُ عِدّةَ مَرّاتٍ كما يَدخُلُ رَئيسُ الكَهنَةِ قُدْسَ الأقداسِ كُلّ سنَةٍ بِدَمٍ غَيرِ دَمِهِ، 26 وإلاّ لكانَ علَيهِ أنْ يتَألّمَ مَرّاتٍ كَثيرَةً مُنذُ إنشاءِ العالَمِ. ولكِنّهُ ظَهَرَ الآنَ مرّةً واحدَةً عِندَ اَكتِمالِ الأزمِنَةِ لِـيُــزيلَ الخَطيئَةَ بِتَقديمِ نَفسِهِ ذَبـيحَةً للهِ. 27 وكما أنّ مَصيرَ البَشَرِ أنْ يَموتوا مرّةً واحدَةً، وبَعدَ ذلِكَ الدّينونَةُ، 28 فكذلِكَ المَسيحُ قَدّمَ نَفسَهُ مَرّةً واحدَةً لِـيُزيلَ خَطايا الكثيرِ مِنَ النّاسِ. وسيَظهَرُ ثانِـيَةً، لا لأجلِ الخَطيئَةِ، بَلْ لِخلاصِ الذينَ يَنتَظِرونَهُ.
Templul pământesc şi templul ceresc
1 Legământul dintâi avea rânduieli pentru slujbe şi un locaş sfânt pământesc. 2 Astfel, s-a ridicat o primă încăpere numită Sfânta unde erau sfeşnicul, masa şi pâinile puse înaintea lui Dumnezeu. 3 Dincolo de ea, după cea de-a doua perdea, venea încăperea numită Sfânta Sfintelor . 4 Acolo erau cădelniţa de aur şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur, unde se aflau vasul de aur cu mană şi toiagul lui Aaron, care dăduse vlăstari, şi tablele legământului. 5 Deasupra chivotului erau heruvimii slavei care adumbreau capacul numit ispăşire . Nu putem vorbi însă, acum, cu de-amănuntul despre acestea.
6 Astfel fiind aşezate toate, preoţii intrau mereu în încăperea dintâi, săvârşind slujbele; 7 în cea de-a doua încăpere însă, intra numai marele preot doar o dată pe an, iar atunci venea cu sângele jertfei adus pentru sine şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului. 8 Prin acestea Duhul Sfânt arată că drumul către Sfânta Sfintelor nu fusese încă descoperit atâta timp cât încă mai stă în picioare prima încăpere. 9 Aceasta este o pildă pentru timpul de acum, potrivit căreia darurile şi jertfele aduse nu pot desăvârşi pe cel ce se închină, în conştiinţa lui. 10 Ele erau doar nişte rânduieli privitoare la trup, legate de mâncăruri, băuturi şi diferite spălări, şi toate ţin până la vremea îndreptării lucrurilor.
11 Hristos, însă, ca mare preot al bunurilor ce aveau să vină, a trecut prin cortul mai mare şi desăvârşit care nu este făcut de oameni, adică nu face parte din creaţia aceasta, 12 şi a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sângele ţapilor şi al viţeilor, ci cu însuşi sângele Său, dobândind o răscumpărare veşnică. 13 Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa unei vaci, stropite peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le dau curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care a fost adus prin Duhul cel veşnic ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, ne va curăţi conştiinţa de faptele moarte ca să slujim Dumnezeului celui Viu!
15 Şi prin aceasta El este mijlocitorul unui testament nou, aşa încât cei chemaţi să primească făgăduinţa moştenirii veşnice, întrucât moartea Lui răscumpără păcatele făcute sub primul testament. 16 Iar unde este un testament, cel ce l-a făcut trebuie să moară neapărat, 17 pentru că testamentul este confirmat doar după moarte şi nu poate avea niciodată putere atât timp cât cel ce l-a făcut încă trăieşte. 18 Astfel, nici primul legământ nu a fost încheiat fără vărsarea sângelui. 19 Căci Moise, după ce a sfârşit de spus toate poruncile Legii, a luat în faţa întregului popor sângele viţeilor şi al ţapilor, cu apă, lână roşie şi isop, şi a stropit cartea şi întregul popor cu el. 20 Apoi le-a zis: Acesta este sângele legământului, al legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi. 21 Şi în acelaşi fel a stropit cu sânge cortul şi toate vasele de slujbă. 22 Şi aproape toate lucrurile sunt curăţite cu sânge, potrivit Legii, căci fără vărsare de sânge nu este iertare.
Păcatul este înlăturat de moartea lui Hristos
23 Aşadar, dacă chipurile celor din ceruri au fost curăţite prin astfel de mijloace, trebuia ca cele cereşti însele să fie curăţite prin jertfe mai bune decât cele dintâi. 24 Căci Hristos nu a intrat în cele sfinte făcute de mâini omeneşti, chipul celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se înfăţişeze acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 25 Şi nu a intrat să se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, cum intră an de an marele preot în Sfânta Sfintelor, cu un sânge care nu este al lui, 26 căci, atunci, ar fi trebuit să pătimească de multe ori de la crearea lumii; acum, însă, El s-a arătat o singură dată, la împlinirea veacurilor, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Şi, după cum este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, 28 la fel şi Hristos, s-a adus pe Sine o singură dată pentru cei mulţi ca să le îndepărteze păcatele; iar a doua oară, fără legătură cu păcatul, se va arăta celor care Îl aşteaptă să îi mântuiască.
