بولس يرفع دعواه إلى القيصر
1 ولمّا وصَلَ فَسْتوسُ بَعدَ ثلاثةِ أيّامٍ إلى الوِلايةِ، صَعِدَ مِنْ قيصرِيّةَ إلى أُورُشليمَ. 2 فعَرَضَ لَه رُؤساءُ الكَهنَةِ وزُعماءُ اليَهودِ دَعواهُم على بولُسَ، واَلتَمَسوا مِنهُ 3 أنْ يَمُنّ علَيهِم، فيَنقُلَ بولُسَ إلى أُورُشليمَ. وأقاموا لَه كَمينًا في الطّريقِ ليَقتُلوهُ. 4 فأجابَ فَسْتُوسُ أنّ بولُسَ يَبقى مُعتَقلاً في قيصرِيّةَ، وأمّا هوَ فسَيَرجِـعُ إلَيها عاجِلاً. 5 وقالَ: «ليَنزِلْ مَعي زُعماؤُكُم إلى قيصرِيّةَ فإذا كانَ هذا الرّجُلُ مُذْنِبًا، فلْيتّهِموهُ».
6 وأقامَ فَسْتوسُ عِندَهُم أيّامًا لا تَزيدُ على الثمانيةِ أو العَشَرةِ، ثُمّ نَزَلَ إلى قَيصرِيّةَ. وفي الغَدِ جلَسَ لِلقَضاءِ، وأمَرَ بإحضارِ بولُسَ، 7 فلمّا حضَرَ أحاطَ بِه اليَهودُ القادِمونَ مِنْ أُورُشليمَ واَتّهَموهُ بِجرائِمَ كَثيرةٍ عَجِزوا عَنْ إثباتِها. 8 فدافَعَ بولُسُ عَنْ نَفسِهِ قالَ: «ما أذنَبْتُ بِشيءٍ لا إلى شريعةِ اليَهودِ ولا إلى الهَيكَلِ ولا إلى القَيصرِ».
9 وأرادَ فَسْتوسُ أنْ يُرضِيَ اليَهودَ، فقالَ لِبولُسَ: «أتُريدُ أنْ تَصعَدَ إلى أُورُشليمَ، فتُحاكَمَ هُناكَ لديّ على هذِهِ الأُمورِ؟» 10 فأجابَ بولُسُ: «أنا لدى مَحكمةِ القَيصرِ، ولدى مَحكَمةِ القَيصرِ يَجبُ أنْ أُحاكَمَ. أنتَ تَعرِفُ حَقّ المَعرِفَةِ أنّي ما أسأتُ إلى اليَهودِ بِشيءٍ. 11 فإذا ثــبَتَ أنّي أذنَبْتُ، أوِ اَرتكَبْتُ ما أستَوجِبُ بِه الموتَ، فأنا لا أتهَرّبُ مِنَ الموتِ. أمّا إذا كانَ ما يتّهِموني بِه باطِلاً، فلا يَجوزُ لأحدٍ أنْ يُسَلّمَني إلَيهِم. وإلى القَيصرِ أرفَعُ دَعوايَ».
12 فتَشاورَ فَسْتوسُ ومُعاوِنوهُ ثُمّ أجابَ: «رَفَعْتَ إلى القَيصرِ دَعواكَ، فإلى القَيصرِ تَذهَبُ».
بولس والملك أغريباس
13 وبَعدَ بِضعَةِ أيّامٍ، جاءَ المَلِكُ أغريبّاسُ وبَرنيكَةُ إلى قيصرِيّةَ ليُسلّما على فَسْتوسَ. 14 فلمّا مَضى على إقامتِهِما مُدّةٌ مِنَ الزّمَنِ، عرَضَ فَسْتوسُ على المَلِكِ قَضيّةَ بولُسَ قالَ: «هُنا رَجُلٌ تَرَكَهُ فيلِكْسُ في السّجنِ. 15 وعِندَما كُنتُ في أُورُشليمَ شَكاهُ إليّ رُؤساءُ الكَهنَةِ وشُيوخُ اليَهودِ وطَلَبوا الحُكْمَ علَيهِ. 16 فقُلتُ لهُم: مِنْ عادَةِ الرّومانِ أنْ لا يُسَلّموا أحدًا لِلموتِ، قَبلَ أنْ يُواجِهَ مُتّهِميهِ ويُسمَحَ لَه بالرّدّ على دَعواهُم. 17 فلمّا جاؤُوا إلى هُنا، جَلَستُ في الغَدِ لِلقَضاءِ مِنْ دونِ تأخيرٍ، وأمَرْتُ بإحضارِ الرّجُلِ. 18 فعرَضَ مُتّهمُوهُ دَعواهُم، فما ذَكَروا جَريمَةً واحدةً مِن النّوعِ الذي كُنتُ أتَوقّعُهُ، 19 وإنّما كانَ بَينَهُم وبَينَهُ جِدالٌ في مسائِلَ تَتعلّقُ بِدِيانَتِهِم، وبرَجُلٍ ماتَ اسمُهُ يَسوعُ، وبولُسُ يَزعُمُ أنّهُ حَيّ. 20 فحِرْتُ في الأمرِ، فسألتُ بولُسَ أَيُريدُ أنْ يَصعَدَ إلى أُورُشليمَ ليُحاكَمَ فيها. 21 ولكِنّ بولُسَ رفَعَ دَعواهُ إلى جلالَةِ القَيصرِ، تارِكًا لَه النّظَرَ فيها. فأمرتُ أنْ يَبقى مَسجونًا إلى أنْ أُرسِلَهُ لِلقيصرِ». 22 فقالَ أغريبّاسُ لِفَسْتوسَ: «ليتَني أسمَعُ أنا هذا الرّجُلَ». فأجابَهُ فَسْتوسُ: «غدًا تَسمَعُهُ».
23 وفي الغدِ، جاءَ أغريبّاسُ وبَرنيكَةُ في أُبّهةٍ عَظيمةٍ ودَخَلا قاعَةَ المُستَمِعينَ يُحيطُ بِهِما القادَةُ ووُجَهاءُ المدينةِ. فأمَرَ فَسْتوسُ بِأنْ يَحضُرَ بولُسُ، فحَضَرَ. 24 فقالَ فَسْتوسُ: «أيّها المَلِكُ أغِريبّاسُ، ويا جَميعَ الحاضِرينَ مَعَنا، هذا الرّجُلُ الذي تَرَونَهُ شَكاهُ إليّ الشّعبُ اليَهودِيّ كُلّهُ في أُورُشليمَ وهُنا، وكانوا يَصرُخونَ: يَجبُ أنْ لا يُترَكَ حيّا. 25 وأمّا أنا، فما وجَدْتُ أنّهُ فعَلَ شيئًا يَستوجِبُ بِه الموتَ، ولكِنّهُ رفَعَ دَعواهُ إلى جَلالَةِ القَيصَرِ، فعَزَمتُ أنْ أُرسِلَهُ إلَيهِ، 26 وأنا لا أملِكُ شيئًا أكيدًا أكتُبُ بِه إلى جلالَتِهِ. فأحضَرتُهُ لَدَيكُم، ولَديكَ خُصوصًا أيّها المَلِكُ أغريبّاسُ، حتى إذا سألتُموهُ عَنْ قَضيّتِهِ حَصَلْتُ على شيءٍ أكتُبُهُ. 27 فمِنَ الحَماقَةِ في نَظَري أنْ أُرسِلَ سَجينًا مِنْ غَيرِ أنْ أوضِحَ التّهَمَ التي علَيهِ».
Pavel înaintea lui Festus
1 Astfel, la trei zile după ce a ajuns în provincie, Festus a urcat din Cezareea la Ierusalim. 2 Marii preoţi şi iudeii de seamă au venit înaintea lui să-l acuze pe Pavel şi l-au rugat 3 să le facă o favoare şi să-l trimită la Ierusalim; ei însă puneau la cale un complot ca să-l ucidă pe drum. 4 Dar Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi el însuşi va trebui să plece acolo, cât de curând. 5 „Cei mai de vază dintre voi”, le-a zis el, „să coboare şi, dacă este ceva nelalocul lui cu acest om, să-l acuze!”
6 Festus a mai stat la ei vreo opt sau zece zile, apoi a coborât la Cezareea, iar în ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit, iudeii care coborâseră din Ierusalim l-au înconjurat aducându-i multe învinuiri grele, pe care nu le puteau dovedi. 8 Pavel s-a apărat: „Eu n-am păcătuit nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului!” 9 Festus însă, dorind să le facă iudeilor o favoare, i-a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat acolo, înaintea mea, cu privire la lucrurile acestea?” 10 Pavel, atunci, i-a zis: „Eu vreau să stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Nu le-am greşit cu nimic iudeilor aşa cum bine ştii şi tu. 11 Iar dacă am greşit şi am făcut ceva vrednic de moarte, nu mi-e teamă să mor; dar, dacă nu este adevărată nici una din acuzaţiile lor, nimeni nu mă poate preda lor. Fac apel la Cezar!” 12 După ce Festus s-a consultat cu sfetnicii săi, i-a răspuns: „Ai făcut apel la Cezar, înaintea Cezarului vei merge!”
13 După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit în Cezareea ca să îl salute pe Festus. 14 După ce au petrecut multe zile acolo, Festus i-a prezentat regelui lucrurile privitoare la Pavel şi i-a zis: „Omul acesta a fost lăsat de Felix în lanţuri 15 şi când am fost în Ierusalim s-au înfăţişat marii preoţi şi bătrânii iudeilor cerându-mi să-l condamn. 16 Le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să predea pe cineva înainte ca acuzatul să-şi întâlnească acuzatorii şi să se apere cu privire la învinuiri. 17 S-au adunat aici, aşadar, şi fără amânare, m-am aşezat pe scaunul de judecător şi am poruncit să fie adus acest om. 18 Acuzatorii s-au strâns în jurul lui, dar nu i-au adus nici o învinuire gravă, cum m-aş fi aşteptat. 19 Aveau împotriva lui doar nişte pricini legate de credinţele neamului lor şi de un oarecare Iisus, care a murit, dar despre care Pavel spune că este viu. 20 Nefiind bine lămurit despre pricinile acestea, l-am întrebat dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim să fie judecat acolo în legătură cu ele. 21 Însă, dacă Pavel a făcut apel la Cezar, ca să fie păzit şi dus la Împărat pentru judecată, am poruncit să fie pus sub pază până îl voi trimite Cezarului.” 22 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aş vrea să-l ascult şi eu pe omul acesta.” Festus i-a răspuns: „Îl vei auzi chiar mâine.”
23 Astfel, a doua zi, au venit Agripa şi Berenice, cu mare fast, şi au intrat în sala de judecată împreună cu comandanţii şi bărbaţii de frunte ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel. 24 Festus a spus: „Rege Agripa şi voi toţi, bărbaţi adunaţi aici de faţă, priviţi-l pe acela pentru care toată mulţimea iudeilor m-a implorat şi aici şi în Ierusalim strigând că un astfel de om nu merită să trăiască! 25 Pentru că eu însumi nu am găsit că ar fi făcut ceva vrednic de moarte şi pentru că el însuşi a cerut să meargă înaintea Împăratului, am hotărât să-l trimit. 26 Dar, pentru că nu am ce să scriu Împăratului meu, cu limpezime, l-am adus înaintea voastră şi, mai cu seamă, înaintea ta, rege Agripa, ca în urma judecăţii voastre să am ce să scriu. 27 Căci eu aşa cred, că ar fi lipsit de noimă, să îi trimit un întemniţat fără să arăt şi ce acuzaţii i se aduc.”
