1 فنظَرَ بولُسُ إلى المجلِسِ وقالَ: «أيّها الإخوةُ، عِشتُ للهِ بِضميرٍ صالِـحٍ إلى هذا اليومِ». 2 فأمَرَ حنانيّا، رَئيسُ الكَهنَةِ، أعوانَهُ بِأنْ يَضرِبوا بولُسَ على فَمِهِ. 3 فقالَ لَه بولُسُ: «ضَرَبكَ اللهُ، أيّها الحائِطُ المُبَــيّضُ! أتَجلِسُ لتُحاكِمَني بِحَسبِ الشريعةِ، وتأمُرُ بِضَربـي فتُخالِفَ الشّريعةَ؟» 4 فقالَ الحاضِرونَ لِبولُسَ: «أنتَ تَشتُمُ رَئيسَ كَهنَةِ اللهِ!» 5 فقالَ بولُسُ: «ما كُنتُ أعرِفُ، أيّها الإخوةُ، أنّهُ رَئيسُ الكَهنَةِ. فالكُتُبُ المُقَدّسَةُ تَقولُ: «لا تَلعَنْ رَئيسَ شَعبِكَ». 6 وكانَ بولُسُ يَعرِفُ أنّ بَعضَهُم صدّوقيّونَ والبَعضَ الآخَرَ فَرّيسيّونَ، فَصاحَ في المَجلِسِ: «أيّها الإخوةُ، أنا فَرّيسيّ اَبنُ فَرّيسيّ. وأنا أحاكَمُ الآنَ لأنّي أرجو قيامَةَ الأمواتِ».
7 فلمّا قالَ هذا، وقَعَ الخِلافُ بَينَ الفَرّيسيّـينَ والصَدّوقيّـينَ واَنقَسَمَ المَجلِسُ، 8 لأنّ الصَدّوقيّينَ لا يُؤمِنونَ بِقيامَةِ الأمواتِ وبوجودِ الملائِكةِ والأرواحِ، وأمّا الفَرّيسيّونَ فيُؤمِنونَ بِهذا كُلّهِ. 9 فاَرتَفَعَ الصّياحُ، وقامَ بَعضُ مُعَلّمي الشّريعَةِ مِنَ الفَرّيسيّـينَ وأخذوا يَحتجّونَ بِشدّةٍ قالوا: «لا نَجِدُ جُرْمًا على هذا الرّجُلِ. رُبّما كَلّمَهُ رُوحٌ أو ملاكٌ». 10 واَشتَدّ الخِلافُ حتى خافَ القائِدُ أنْ يُمَزّقوا بولُسَ تَمزيقًا، فأمَرَ جُنودَهُ بِأنْ يَنزِلوا إلَيهِ ويَنتَـزِعوهُ مِنْ بَينِهِم، ويأخذوهُ إلى القَلْعَةِ.
11 وفي الليلةِ الثانِـيَةِ ظهَرَ الرّبّ لِبولُسَ وقالَ لَه: «تَشَجّعْ! فمِثلَما شَهِدتَ لي في أُورُشليمَ، هكذا يَجبُ أنْ تَشهَدَ لي في رومَةَ».
مؤامرة لاغتيال بولس
12 ولمّا طلَعَ الصّباحُ تآمَرَ اليَهودُ، فحَلَفوا لا يأكلونَ ولا يَشرَبونَ حتى يَقتُلوا بولُسَ. 13 وكانَ المُتآمرونَ أكثَرَ مِنْ أربعينَ. 14 فجاؤوا إلى رُؤساءِ الكَهنَةِ والشّيوخِ وقالوا: «حَلَفْنا لا نَذوقُ شيئًا حتى نَقتُلَ بولُسَ. 15 فاَطلُبوا أنتُم وأعضاءُ المَجلِسِ مِنْ قائِدِ الحامِيَةِ أنْ يُرسِلَ بولُسَ إلَيكُم، بِحُجّةِ أنّكُم تُريدونَ تَدقيقَ النّظَرِ في أمرِهِ، ونكونُ نَحنُ على اَستِعدادٍ لقَتلِهِ وهوَ في طريقِهِ إلَيكُم».
16 وسَمِعَ اَبنُ أُختِ بولُسَ بالكَمينِ، فذهَبَ إلى القَلعَةِ ودخَلَ على بولُسَ وأخبَرَهُ بالأمرِ. 17 فدَعا بولُسُ واحدًا مِن الضّبّاطِ وقالَ لَه: «خُذْ هذا الشّابّ إلى القائِدِ، لأنّ عِندَهُ ما يَقولُهُ لَه». 18 فأخذَهُ الضّابِطُ إلى القائِدِ وقالَ: «دَعاني السّجينُ بولُسُ وطلَبَ أنْ أَجيءَ بِهذا الشّابّ إلَيكَ، لأنّ عِندَهُ ما يَقولُهُ لكَ». 19 فأمسَكَ القائِدُ بِـيدِهِ واَنفرَدَ بِه وسألَهُ: «ما عِندَكَ؟ أخْبِرني». 20 فقالَ: «اَتّفَقَ اليَهودُ على أنْ يَطلبوا إلَيكَ أنْ تُنزِلَ بولُسَ غَدًا إلى المَجلِسِ بِحُجَةِ أنّهُم يُريدونَ تَدقيقَ النّظَرِ في أمرِهِ. 21 فلا تُصَدّقْهُم، لأنّ أكثرَ مِنْ أربعينَ رَجُلاً مِنهُم أقاموا لَه كمينًا، وحَلَفوا لا يأكلونَ ولا يَشرَبونَ حتى يَقتُلوهُ. وهُمُ الآنَ على أتَمّ الاَستعدادِ، يَنتَظِرونَ أنْ تَستَجيبَ لهُم». 22 فقالَ القائِدُ لِلشابِ: «لا تَقُلْ لأحدٍ أنّكَ أخبَرتَني بِهذا الأمرِ». وصرَفَهُ مِنْ عِندِهِ.
بولس عند الحاكم فيلكس
23 ثُمّ دَعا القائِدُ اَثنَينِ مِنْ ضُبّاطِهِ وقالَ لَهُما: «أعِدّا مِئتَي جُنديّ للذَهابِ في الساعةِ التاسِعةِ مِنَ الليلِ إلى قيصرِيّةَ، ومعَهُم سَبعونَ فارِسًا ومِئتا مُسلّحٍ بالرّماحِ. 24 وأعِدّوا لبولُسَ خَيلاً تَحمِلُهُ سالِمًا إلى الحاكِمِ فيلِكْسَ». 25 وكتَبَ إلى الحاكِمِ بِرسالةٍ يَقول فيها: 26 «مِنْ كلوديوسَ ليسياسَ إلى صاحبِ العِزّةِ فيلِكْسَ، سلامٌ: 27 أمسَكَ اليَهودُ هذا الرّجُلَ وكادوا يَقتُلونَهُ. فلمّا عرَفْتُ أنّهُ رومانيّ، أسرَعْتُ إلَيهِ معَ جُنودي فأنقَذْتُهُ. 28 وأردتُ أنْ أعرِفَ بِما يتّهِمونَهُ، فجِئتُ بِه إلى مجلِسِهِم، 29 فتَبـيّنَ لي أنّهُم يتّهِمونَهُ بِمسائِلَ في شَريعتِهِم، وأنْ لا شيءَ مِمّا يتّهِمونَهُ بِه يَستَوجِبُ الموتَ أوِ السّجنَ. 30 ثُمّ سَمِعتُ أنّهُم وضَعوا خُطّةً لاغتِـيالِهِ، فأرسلْتُهُ إلَيكَ في الحالِ، وأبلَغتُ خُصومَهُ أنْ يَرفَعوا إلَيكَ دعواهُم علَيهِ».
31 وقامَ الجُنودُ بِتَنفيذِ أوامِرِ القائِدِ، فـأخذوا بولُسَ ليلاً إلى أنْتيباتْريسَ. 32 وفي الغَدِ رَجَعوا إلى القَلعَةِ وتَرَكوا الفُرسانَ يُواصِلونَ السّفَرَ معَهُ. 33 فلمّا وصَلَ الفُرسانُ إلى قيصرِيّةَ، أدخَلوا بولُسَ على الحاكِمِ وسَلّموا إلَيهِ الرّسالَةَ. 34 فقرأها وسألَ بولُسَ عَنِ الوِلايةِ التي يَنتَمي إلَيها. فلمّا عرَفَ أنّهُ مِنْ كِيليكِيّةَ، 35 قالَ لَه: «سأسمَعُ مِنكَ متى حضَرَ خُصومُكَ». وأمَرَ جُنودَهُ بِأنْ يَحرُسوا بولُسَ في قَصْرِ هيرودُسَ.
Apărarea lui Pavel înaintea sinedriului
1 Pavel a privit ţintă la sinedriu şi le-a zis: „Fraţilor, eu mi-am dus viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu, în toate, până astăzi.” 2 Atunci marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3 Însă Pavel i-a zis: „Te va lovi şi Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu stai pe jilţul judecătorului, după Lege, dar dai poruncă să fiu lovit, împotriva Legii?” 4 Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îl batjocoreşti pe marele preot al Domnului?” 5 Iar Pavel le-a răspuns: „Nu ştiam, fraţilor, că el este marele preot; doar este scris: pe conducătorul poporului tău să nu îl vorbeşti de rău .” 6 Pavel însă, pentru că ştia că o parte din ei erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în plin sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu! Pentru speranţa şi învierea morţilor sunt eu judecat!” 7 După ce a zis acestea, a început o ceartă între farisei şi saduchei şi adunarea s-a împărţit. 8 Saducheii spun că nu există înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate trei. 9 S-a pornit deci o zarvă mare şi s-au ridicat unii dintre învăţaţii din partea fariseilor, certându-se şi zicând: „Noi nu găsim nimic rău în acest om. Dacă, într-adevăr, i-a vorbit un înger?” 10 Pentru că neînţelegerea devenea tot mai mare, comandantul s-a temut că Pavel va fi sfâşiat de ei şi a poruncit ostaşilor să coboare şi să-l ia cu forţa din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.
11 În noaptea următoare, Domnul i s-a arătat şi i-a zis: „Îndrăzneşte, pentru că aşa cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, la fel trebuie să mărturiseşti şi la Roma!”
Plecarea la Cezareea; complotul iudeilor
12 Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot, legându-se cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până nu-l vor ucide pe Pavel. 13 Mai mult de patruzeci de oameni au făcut jurământul acesta. 14 Câţiva dintre ei s-au dus la marii preoţi şi la bătrânii lui Israel şi le-au zis: „Ne-am jurat cu blestem să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel. 15 Acum, voi şi sinedriul, anunţaţi-l pe comandant să-l coboare mâine aici, ca să cercetăm mai amănunţit ce e cu el; noi vom fi gata să-l ucidem, înainte să ajungă aici.” 16 Dar fiul surorii lui Pavel a auzit despre uneltire, a intrat în fortăreaţă şi l-a anunţat pe Pavel. 17 Pavel l-a chemat pe unul din centurioni şi i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, căci are să-i dea o veste!” 18 Acesta l-a luat, l-a dus la comandant şi i-a zis: „Pavel, care este întemniţat, m-a chemat şi m-a rugat să ţi-l aduc pe acest tânăr, pentru că are să-ţi spună ceva!” 19 Comandantul l-a luat de mână, au mers deoparte şi i-a zis: „Ce vrei să-mi spui?” 20 El i-a răspuns: „Iudeii s-au înţeles să-ţi ceară mâine să-l trimiţi pe Pavel la sinedriu, ca să îl cerceteze mai amănunţit. 21 Dar tu să nu-i asculţi! Mai mult de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea, până nu îl vor ucide, şi acum sunt gata şi aşteaptă încuviinţarea ta.” 22 Atunci, comandantul i-a dat drumul tânărului şi i-a poruncit „Nu spune nimănui că m-ai anunţat toate aceste lucruri!”
23 Apoi, i-a chemat pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi să meargă la Cezareea, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri, să fie gata la ceasul al treilea din noapte! 24 Scoateţi şi nişte animale, să-l punem pe Pavel călare şi să-l ducem teafăr la guvernatorul Felix!” 25 Guvernatorului i-a scris o scrisoare în felul următor: 26 „Claudius Lisias către prea alesul guvernator Felix, salutare! 27 M-am dus şi l-am scos pe bărbatul acesta, cu soldaţii, când am aflat că este roman, căci era prins de iudei şi gata să fie omorât de ei. 28 Am vrut să aflu pentru ce motive îl acuzau şi l-am dus la sinedriul lor, 29 unde am descoperit că este acuzat pentru o pricină legată de Legea lor, dar nu de vreo vină vrednică de moarte sau lanţuri. 30 Apoi, fiind înştiinţat că există un complot cu privire la el, ţi l-am trimis imediat, dând poruncă şi acuzatorilor să-ţi spună ce au împotriva lui.”
31 Soldaţii, aşadar, l-au luat noaptea pe Pavel, cum li s-a poruncit, şi l-au dus la Antipatrida, 32 de unde, a doua zi, i-au lăsat pe călăreţi să meargă cu el, iar ei s-au întors în fortăreaţă. 33 Aceştia au intrat în Cezareea şi, dând guvernatorului scrisoarea, i l-au înfăţişat şi pe Pavel. 34 El a citit-o şi l-a întrebat din ce provincie este şi, aflând că este din Cilicia, 35 i-a zis: „Te voi asculta când vor veni şi acuzatorii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod.