مجمع أورشليم
1 ونزَلَ جماعةٌ مِنَ اليَهودِيّةِ وأخَذوا يُعَلّمونَ الإخوةَ، فيَقولونَ: «لا خَلاصَ لكُم إلاّ إذا اَختَــتَنتُم على شريعةِ موسى». 2 فوَقَعَ بَينَهُم وبَينَ بولُسَ وبَرنابا خِلافٌ وجِدالٌ شديدٌ. فأجمَعوا على أنْ يَصعَدَ بولُسُ وبَرنابا وغيرُهُما مِنَ المُؤمنينَ إلى أُورُشليمَ ليُراجِعوا الرّسُلَ والشّيوخَ في هذِهِ المَسألَةِ. 3 وبَعدَما شَيّعتْهُمُ الكَنيسةُ اَجتازوا فِـينيقيةَ والسّامِرَةَ يُخبِرونَ كيفَ اَهتَدى غَيرُ اليَهودِ، فيَفْرَح الإخوةُ كثيرًا. 4 فلمّا وصَلوا إلى أُورُشليمَ رَحّبتْ بِهِم الكَنيسةُ والرّسُلُ والشّيوخُ، فأخبروهُم بِكُلّ ما أجرَى اللهُ على أيْديهِم. 5 فقامَ بَعضُ المُؤمنينَ الذينَ كانوا مِنْ قَبلُ على مَذهَبِ الفَرّيسيّـينَ وقالوا: «يَجبُ أن يَختَتِنَ غَيرُ اليَهودِ ويَعمَلوا بِشَريعةِ موسى».
6 فاَجتَمَعَ الرّسُلُ والشّيوخُ لِلنَظرِ في هذِهِ المَسأَلةِ. 7 وبَعدَ جِدالٍ طويلٍ قامَ بُطرُسُ وقالَ لهُم: «أيّها الإخوةُ، تَعرِفونَ أنّ اللهَ اَختارَني مِنْ بَينِكُم مِنْ زَمنٍ بعيدٍ لِـيَسمَعَ غيرُ اليَهودِ مِنْ فَمي كلامَ البِشارَةِ ويُؤمنوا. 8 واللهُ الذي يَعرِفُ ما في القُلوبِ، شَهِدَ على رِضاهُ عَنهُم، فــوَهَبَ لهُمُ الرّوحَ القُدُسَ كما وهَبَهُ لنا، 9 فما فَرّقَ بَينَنا وبَينَهُم في شيءٍ. فهوَ طَهّرَ قُلوبَهُم بالإيمانِ. 10 فلماذا تُجرّبونَ اللهَ الآنَ بأنْ تَضَعُوا على رِقابِ التلاميذِ نِـيرًا عَجَزَ آباؤُنا وعَجَزْنا نَحنُ عَنْ حَمْلِهِ؟ 11 خُصوصًا ونَحنُ نُؤمِنُ أنّنا نَخلُصُ بِنعمَةِ الرّبّ يَسوعَ كما هُمْ يَخلُصُونَ».
12 فسكَتَ المُجتمِعونَ كُلّهُم واَستَمَعوا إلى بَرنابا وبولُسَ وهُما يَروِيانِ لهُمُ الآياتِ والعَجائِبَ التي أجراها اللهُ على أيديهِما بَينَ غَيرِ اليَهودِ. 13 وبَعدَما خَتَما كلامَهُما، قالَ يَعقوبُ: «اَستَمِعوا لي، أيّها الإخوةُ: 14 أخبَركُم سِمعانُ كيفَ اَهتَمّ اللهُ في أوّلِ الأمرِ أنْ يتّخِذَ مِنْ بَينِ الأُمَمِ شَعبًا لاَسمِهِ. 15 وهذا يُوافِقُ كلامَ الأنبـياءِ في الكُتُبِ المُقدّسَةِ:
16 «سأرجِـعُ بَعدَ هذا،
فأبني خَيمةَ داوُدَ المُتَهدّمَةَ:
أبني أنقاضَها وأُقيمُها
17 ليَسعى سائرُ النّاسِ إلى الرّبّ وجميعُ الشّعوبِ التي تَحمِلُ اَسمي.
هذا ما يَقولُ الرّبّ الذي صَنَعَ هذا كُلّه،
18 وجعَلَهُ مَعروفًا مِنْ قَديمِ الزّمانِ».
19 ولذلِكَ أرى أنْ لا نُثَقّلَ على الذينَ يَهتدُونَ إلى اللهِ مِنْ غَيرِ اليَهودِ، 20 بل نكتُبَ إلَيهِم أنْ يَمتَنعوا عَنْ ذَبائحِ الأصنامِ النّجِسَةِ والزّنى والحيوانِ المَخنوقِ والدّمِ. 21 فَلِشريعةِ موسى مِنْ قديمِ الزّمانِ مُعَلّمونَ في كُلّ مدينةٍ يَقرأونَها كُلّ سَبتٍ في المَجامعِ».
رسالة إلى المؤمنين من غير اليهود
22 فأجمَعَ الرّسُلُ والشّيوخُ والكنيسةُ كُلّها على اَختِـيارِ رَجُلَينِ مِنهُم يُرسلونَهُما إلى أنطاكيةَ معَ بَرنابا وبولُسَ. فاَختاروا يَهوذا الذي يُقالُ لَه بَرسابا، وسيلا، وكانا مِمّنْ لهُم مكانَةٌ رَفيعَةٌ بَينَ الإخوةِ، 23 وسَلّموا إلَيهِم هذِهِ الرّسالةَ:
«مِنْ إخوتِكُمُ الرّسلِ والشّيوخِ إلى الإخوَةِ المُهتدينَ مِنْ غَيرِ اليَهودِ في أنطاكيةَ وسوريةَ وكيليكيةَ، سلامٌ: 24 سَمِعنا أنّ بَعضَ النّاسِ جاؤُوا إلَيكُم مِنْ غيرِ توكيلٍ مِنّا، فأزعَجوكُم وأقلَقوا أفكارَكُم. 25 فأجمَعْنا على أنْ نَختارَ رَجُلَينِ نُرسِلُهُما إلَيكُم معَ الحَبـيبَينِ بَرنابا وبولُسَ، 26 رجُلَينِ كَرّسا حياتَهُما لِخِدمَةِ رَبّنا يَسوعَ المَسيحِ. 27 فأرسَلْنا يَهوذا وسيلا ليَقولا لكُم مُشافَهَةً ما نكتُبُ بِه إلَيكُم. 28 فالرّوحُ القُدُسُ ونَحنُ رأينا أنْ لا نُحَمّلَكُم مِنَ الأثقالِ إلاّ ما لا بُدّ مِنهُ، وهوَ 29 أنْ تَمتَنِعوا عَنْ ذَبائِـحِ الأصنامِ، وعَنِ الدّمِ والحيوانِ المخنوقِ والزّنى. فإذا صُنتُم أنفُسَكُم مِنها، فحَسَنًا تَفعَلونَ. واللهُ مَعكُم».
30 فاَنْصَرَفوا ونَزَلوا إلى أنطاكيةَ، فدَعوا جَماعةَ المُؤمنينَ وسَلّموا إليهِمِ الرّسالَةَ. 31 فلمّا قرَأوها فَرِحوا كثيرًا بِما جاءَ فيها مِنْ تَشجيعٍ. 32 وألقى يَهوذا وسيلا، وكانا هُما أيضًا نَبـيّينِ، عِظةً طويلةً شَجّعا بِها الإخوةَ وشدّدا عَزائِمَهُم. 33 وبَعدَما أقاما بَعضَ الوقتِ في أنطاكيةَ، صرَفَهُما الإخوةُ بِسلامٍ إلى الذينَ أرسَلوهُما. [ 34 ولكِنّ سيلا رَأى أنْ يَبقى هُناكَ، فرَجَعَ يَهوذا وحدَهُ].
35 وأقامَ بولُسُ وبَرنابا في أنطاكِيَةَ، يُعَلّمانِ ويُبَشّرانِ بِكلامِ الرّبّ ومعَهُما آخرونَ كثيرونَ.
بولس يفارق برنابا
36 وبَعدَ أيّامٍ قَليلةٍ، قالَ بولُسُ لبَرنابا: «تعالَ نَرجِـعُ لِنَتَفقّدَ الإخوةَ في كُلّ مدينةٍ بَشّرْنا فيها بِكلامِ الرّبّ، ونَطّلِعَ على أحوالِهِم». 37 فأرادَ بَرنابا أنْ يُرافِقَهما يوحنّا المُلقّبُ بمَرقُسَ، 38 ولكنّ بولُسَ رَأى أنْ لا يُرافِقَهُما مَنْ فارَقَهُما في بَمفيلِـيّةَ وما شارَكَهُما في العمَلِ. 39 فوقَعَ بَينَهُما نِزاعٌ حتى اَفتَرَقا. فأخَذَ بَرنابا مَرقُسَ وسافَرَ في البحرِ إلى قُبرُصَ. 40 وأمّا بولُسُ، فاَختارَ سيلا وخرَجَ مِنْ أنطاكيةَ، بَعدَما اَستَودَعَه الإخوةُ نِعمةَ الرّبّ. 41 فاَجتازَ سُورِيّةَ وكيليكيةَ يُقوّي إيمانَ الكَنائسِ.
Hotărârile adunării de la Ierusalim
1 Unii, veniţi din Iudeea, începuseră să-i înveţe pe fraţi că: „dacă nu vă circumcideţi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. 2 A apărut, astfel, o împotrivire puternică, o dispută foarte aprinsă între ei şi Pavel şi Barnaba, şi s-a hotărât ca aceştia din urmă şi alţi câţiva împreună cu ei să meargă la apostolii şi la prezbiterii din Ierusalim în legătură cu neînţelegerea de mai sus. 3 Au trecut prin Fenicia şi Samaria, trimişi fiind de Biserică, şi au povestit în amănunt întoarcerea neamurilor, făcând o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au vestit cele făcute de Dumnezeu cu ei. 5 S-au ridicat însă unii din partida fariseilor, care deveniseră credincioşi, şi au zis că toţi trebuie să fie circumcişi, primind poruncă să ţină Legea lui Moise.
6 S-au adunat atunci apostolii şi prezbiterii ca să vadă ce este cu învăţătura aceasta. 7 După ce au discutat îndelung, s-a ridicat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că de la început Dumnezeu a ales ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă; 8 şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dăruindu-le Duhul Sfânt, cum ni l-a dăruit şi nouă. 9 N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, ci le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum, dar, pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe umerii ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Căci credem că ne mântuim prin harul Domnului Iisus, ca şi ei.”
12 Toată mulţimea a tăcut atunci şi au început să-i asculte pe Barnaba şi Pavel care le istoriseau semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 După ce au încheiat, Iacov a răspuns şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a istorisit cum Dumnezeu a căutat mai întâi să-şi ia un popor pentru Numele Său, dintre neamuri. 15 Şi cu acest lucru se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum stă scris:
16 După acestea, mă voi întoarce
şi voi ridica din nou cortul căzut al lui David,
ruinele lui le voi rezidi
şi îl voi îndrepta iarăşi
17 ca să-l caute pe Domnul şi restul oamenilor
şi toate popoarele peste care s-a chemat Numele Meu,
zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri
18 din veşnicie.
19 De aceea, socotesc că nu trebuie să mai adăugăm greutăţi peste cei care se întorc la Dumnezeu dintre neamuri, 20 ci să le scriem doar să se ferească de pângărirea cu idoli, de desfrânare, de animalele sugrumate şi de sânge. 21 Căci Moise îşi are, din vechime, în toate cetăţile, vestitorii lui, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sâmbătă.”
22 Atunci apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată Biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi Barnaba, anume pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila, doi bărbaţi de vază între fraţi. 23 Prin ei au scris astfel: „Apostolii şi prezbiterii, fraţii voştri, către fraţii care sunt dintre neamuri, în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, pace! 24 Auzind că unii dintre noi, fără porunca noastră, au venit şi v-au tulburat cu învăţături, necăjindu-vă sufletele, 25 am hotărât, toţi într-un gând, să alegem şi să trimitem la voi doi bărbaţi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oameni care şi-au riscat vieţile pentru Numele Domnului Iisus Hristos. 27 Astfel, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila care vă vor vesti şi ei, prin viu grai, aceste lucruri. 28 I s-a părut drept Duhului Sfânt şi, la fel, şi nouă, să nu vi se mai pună nici o greutate afară de ce este neapărat necesar: 29 feriţi-vă de jertfele aduse idolilor, de sânge şi de animale sugrumate, şi de desfrânare; dacă vă veţi păzi de toate acestea, bine veţi face! Fiţi sănătoşi!”
30 Cei doi trimişi au mers la Antiohia şi adunând mulţimea, le-au înmânat epistola. 31 Când au citit-o, toţi s-au bucurat de această încurajare. 32 Iuda şi Sila, fiind ei înşişi profeţi, i-au îndemnat pe fraţi prin multe sfaturi şi i-au întărit. 33 După ce au stat acolo un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi înapoi la apostoli. 35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia învăţând şi vestind împreună cu mulţi alţii cuvântul Domnului.
Pavel şi Barnaba fac echipe diferite
36 După câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate în care am vestit cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt.” 37 Barnaba dorea să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu. 38 Pavel a insistat să nu-l mai ia împreună cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare. 39 S-a iscat, astfel, între ei o mare neînţelegere, încât până la urmă s-au despărţit unul de celălalt: Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-au îmbarcat spre Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat încredinţat în harul Domnului de către fraţi, 41 străbătând Siria şi Cilicia şi încurajând Bisericile.
